975 matches
-
s‐ a mai pierdut un ziar, un prilej de a avea permanent o cronică pentru cititori. Durata în timp a ziarului se leagă neîndoios de străduința unor 145 tipografi ca Haim Leibovici, Ion Contoman, Necu lai Dănilă sau Todirașcu, Pintilie nedespărțiți de literele care au dat viață bilunarului bârlădean. La capătul a 17 ani, răsfoind colecția ziarului Rulmentul, știind și revăzând ce a făcut el pentru educarea și formarea elevilor și ucenicilor, a muncitorilor și tehnicienilor, a inginerilor și a întregului
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Britanica (11p.233) se precizează că: „«Om» simbolizează În mod mistic esența Universului”. Dar, ca entitate, așa cum scrie Constantin Rădulescu-Motru „omul este trup și suflet; dar nu trup pe de o parte și suflet pe de altă parte; ci unitate nedespărțită de trup și suflet” . Cercetările antropologice moderne au condus la constatarea unei mari complexități ale structurii ființei umane și acțiunii acesteia, fapt ce a determinat apariția unor domenii noi de investigații psihologice concretizate În culoare științifice specifice, prezentate sub denumirea
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
o depășea pe cea prevăzută de legile umane, iar cel drept (creștinul), potrivit autorului nu poate desfășura serviciul militar din moment ce singura sa oștire este dreptatea. Această afirmație, deși îndepărtată de orice rigorism absolutizat, mina în esență concepția unui serviciu militar nedespărțit de aplicarea dreptății, potrivit modelelor tradiționale, voind să-l îndrepte spre naturalețea evanghelică a fraternității creștine străină oricărui compromis etic. Prohibiția omuciderii în gândirea sa este absolută la nivel individual și social, fără a exclude pedeapsa cu moartea ori responsabilitățile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în consecință, nu există decât grația care-i poate restitui omului capacitatea de a alege, îi redă acea libertate care, rău întrebuințată, a provocat căderea primilor oameni”. Possidius, episcopul de Calama, în Numidia, începând din 397, ucenicul și apoi prietenul nedespărțit al lui Augustin aproape 40 de ani, evidențiază activitatea Fericitului Augustin care „învăța și predica în particular și în public, acasă și în Biserică, cuvântul mântuirii cu toată încrederea, împotriva ereziilor din Africa, îndeosebi împotriva donatiștilor, maniheilor și păgânilor; pentru
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
Dăinuirile... “ tot muzeu sînt. Pătrunzînd în ele, parcă sîmțăști că te afli în ieri și în zilele cîte au fost. Cu ele străbați șiraguri întregi de epoci și înapoi te întorci spre astăzi. Muzeul și ,,Dăinuirile...“ sînt un tot de nedespărțit. în multe locuri ,,Dăinuirile...“ sînt împlinite cu mărturisirile nenumăratelor lucruri din zestrea muzeului, iar muzeul dă temeinicie adeveritoare că tot ce au prins ,,Dăinuirile...“ sînt oglindiri ale unor fapte petrecute pe viu. Greșește cine desparte muzeul de cartea noastră “. (în
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
Activitatea ecumenistă contemporană operează cu o serie întreagă de termeni teologici a căror etimologie trebuie căutată, adesea, în perioada patristică. Această căutare depășește sfera filologică și nu de puține ori scoate la iveală din tezaurul patristic, comun întregii Biserici primare nedespărțite, lumini și sensuri noi pentru înțelegerea corectă și temeinică a dezideratului de unitate creștină, visul de aur al ecumenismului contemporan. Vocabularul teologic actual, care întrebuințează termeni precum: ecumenic, ecumenicitate, ecumenist, etc., dovedește că încă nu s-a făcut o definire
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de legătură între monahismul răsăritean și cel apusean, deoarece el interpretează în opera sa viața plină de sfințenie a pustnicilor răsăriteni, mai ales a celor din Egipt, și utilizează această experiență în contextul climatului și cugetării Apusului. În istoria Bisericii nedespărțite din secolele IV - V, Ioan Cassian a fost numit întemeietorul vieții monahale din Apus. Owen Chadwick îl numește,,fondator al tradiției benedictine și nu doar precursor”. Importanta activitate practică și literară desfășurată de Cassian după părăsirea locurilor natale din Scythia
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
umane ca om, ci ne-a făcut să participăm la o nouă lucrare divină și umană în același timp a Dumnezeului celui întrupat”. Celebrul termen teandric vrea să afirme că, unind în Sine firea omenească, după ipostas, Domnul a rămas nedespărțit de supraființialitatea divină. Astfel, după Întrupare, însușirile și lucrările celor două firi se dovedesc întregi și deosebite, dar manifestarea lor se face prin participare și comunicare reciprocă. Firea omenească fiind îndumnezeită lucrează împreună cu cea divină, desăvârșindu-se într-o singură
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
temelie a adevărului” (I Timotei 3, 15) a fost chemată din nou, la scurt timp, să dea mărturie, după frământările și dezbinarea arianismului, despre Persoana Sfântului Duh și lucrarea Sa călăuzitoare spre cunoașterea Adevărului și dobândirea mântuirii sufletelor, în Biserica nedespărțită. Astfel, Sinodul al II-lea Ecumenic s-a deschis în Constantinopol, la începutul lunii mai 381, și a durat până 1 Lector Aurel Jivi, „1600 de ani de la Sinodul II Ecumenic. Valoarea ecumenică a Simbolului de credință Niceo-Constantinopolitan”, în rev
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
41, p. 1023-1024) 13 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Spunându-I-se lui Hristos Dumnezeul Unic, S-a arătat că nu e despărțit în dumnezeire de Tatăl. Că sunt împreună un unic Dumnezeu. Hristos Îl are în Sine pe Tatăl în mod nedespărțit. Nu vorbea fără să simtă grăind în Sine pe Tatăl și nu săvârșea nici o faptă, fără să fie împreună săvârșitor al ei, Tatăl. (n. s. 129, p. 98) 14 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Un Dumnezeu care n-ar fi născut un
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
orice chip ar putea fi conceput acesta”. (Origen, Despre principii, cartea întâia, II, 2, în PSB, vol. 8, p. 56-57) „... Dumnezeu este Lumină (I In. 1, 5). Fiul cel Unul-Născut este așadar strălucirea acestei Lumini; pleacă din Ea, dar rămâne nedespărțit de Ea, așa cum pleacă raza din focarul luminos și luminează toată făptura (In. 1, 9)”. (Origen, Despre principii, Cartea I, VII, 2, în PSB, vol. 8, p. 62) „Când învățăm deci că Fiul este din ființa Tatălui, și anume că
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și strălucind din ea, ca strălucirea soarelui din acesta, sau asemenea căldurii naturale din focul de a cărui fire ține. Căci în aceste pilde se poate vedea cum una este născută din alta, dar coexistând pururea cu ea și fiind nedespărțită, în așa fel că fără una nu se poate vedea cealaltă în sine și păstrând rațiunea adevărată a firii aceleia. Căci, cum ar fi soarele fără strălucirea lui, sau strălucirea, neexistând soarele a cărui strălucire este? Sau cum ar fi
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Numai rămânând trupul o vreme după moarte, ca trup mort, s-a putut vedea că moartea nu a fost urmată de o stricăciune în trupul Său, fiind oprită de Dumnezeu-Cuvântul să se actualizeze, odată ce Domnul a rămas fără păcat sau nedespărțit de Tatăl. (n. s. 74a, p. 121) 62 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Iar neputrezirea arată prezența dumnezeirii în trup chiar în timpul morții Lui cu trupul. Și aceasta oprea actualizarea stricăciunii. Totuși dumnezeirea nu și-a revărsat puterea în trup ca să-l
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
că Duhul este în Fiul și provine, sau iese prin Fiul, dar purcede din Tatăl. Purcezând din Tatăl, Își ia existența din Tatăl și se află în Fiul, prin Care ni se dă, sau ne strălucește. Duhul și Fiul sunt nedespărțiți, dar Amândoi provin din Tatăl. De aceea, Duhul este și al Fiului, Fiul avându-L de la Tatăl. Tocmai faptul că Fiul are pe Duhul de la Tatăl, din Care El Se naște, și că Tatăl purcede pe Duhul ca să fie în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
este o tăgăduire a întregii Dumnezeiri”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omilia a XXIV-a, VII, în PSB, vol. 17, p. 599) „Căci cuvântul despre Fiul însoțește în mod necesar cuvântul despre Tatăl și cunoștința despre amândoi este nedespărțită. De aceea pe iudeii, care s-au rătăcit de la adevăr, pentru că nu primeau pe Fiul, dar socoteau că ei cunosc pe Dumnezeu, Mântuitorul i-a certat zicând: Nici pe Mine nu Mă știți, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-ați
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în PSB, vol. 57, p. 772) „Cine tăgăduiește pe Tatăl, Îl tăgăduiește și pe Fiul. Oricine tăgăduiește pe Fiul nu are nici pe Tatăl; cine mărturisește pe Fiul are și pe Tatăl (I In. 2, 23). Învață, așadar, că e nedespărțită cinstea Tatălui și a Fiului, nedespărțită vrednicia, și că nu se poate cinsti Fiul fără Tatăl, și nici Tatăl fără Fiul. Dar nimeni nu poate cinsti pe Dumnezeu și pe Fiul lui Dumnezeu, decât în Hristos Cel unul născut Fiu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Cine tăgăduiește pe Tatăl, Îl tăgăduiește și pe Fiul. Oricine tăgăduiește pe Fiul nu are nici pe Tatăl; cine mărturisește pe Fiul are și pe Tatăl (I In. 2, 23). Învață, așadar, că e nedespărțită cinstea Tatălui și a Fiului, nedespărțită vrednicia, și că nu se poate cinsti Fiul fără Tatăl, și nici Tatăl fără Fiul. Dar nimeni nu poate cinsti pe Dumnezeu și pe Fiul lui Dumnezeu, decât în Hristos Cel unul născut Fiu al lui Dumnezeu, fiindcă nu poate
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
II, în PSB, vol. 17, p. 224) „Adorând pe Fiul, adorăm pe Cel ce este chipul lui Dumnezeu și Tatăl; adorând pe Duhul adorăm pe Cel ce arată în Sine divinitatea Domnului. De aceea și în adorare Duhul Sfânt este nedespărțit de Tatăl și de Fiul. Și dacă te afli în afara harului Duhului, nici nu vei adora cu adevărat; iar dacă te miști înlăuntrul Lui, cu nici un fel nu-L vei separa de Dumnezeu. Pentru că este imposibil să vadă cineva chipul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cucerit în interesele moșierilor. Dar au făcut și un lucru bun: au înjghebat un mare stat până la Kamciatka. Noi am primit drept moștenire acest stat. Și primii noi, bolșevicii, am apărat și întărit acest stat, ca un stat unic, de nedespărțit, iar nu în interesele moșierilor și capitaliștilor, ci în slujba muncitorilor, a tuturor marilor popoare ce compun acest stat. Noi am unificat acest stat, astfel că fiecare parte, care ar fi ruptă din comunitatea statului socialist, nu numai că ar
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
estetismul de acea slăbire a sensibilității față de valorile morale elementare care se exprima printr-o revărsare nestăvilită de afectare, artificialitate și ipocrizie. Toate acestea subminează comunicarea, relațiile simple și firești dintre oameni. Pentru Kraus, cultura autentică și onestitatea erau de nedespărțit. În sinceritate, simplitate și austeritate, vedea nu numai valori morale, ci, în egală măsură, și atribute ale creației autentice. La Weininger, radicalitatea morală a lui Kraus era însoțită de o pledoarie pentru creație drept singurul țel al vieții unei ființe
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
o anumită măsură de Skinner. Era vorba de o reacție care a putut fi observată nu o dată la Wittgenstein. Nevoia lui puternică de afecțiune lăsa loc retragerii ori de câte ori avea impresia că celălalt s-a apropiat prea mult. Nu mai erau nedespărțiți, ceea ce Skinner a resimțit drept o pierdere dureroasă. Când nu era alături de Wittgenstein, pentru el viața se golea în bună măsură de sens. Sfâșiat între fidelitatea lui față de recomandările prietenului și 80 GÂNDITORUL SINGURATIC dorința de a se întoarce la
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
științe a logicii este o iluzie. Diamond crede că autorul Tractatus-ului vedea o relație între concepția curentă asupra adevărului logic și înțelegerea filozofiei drept un corp de teze și de teorii. Ea însăși afirmă că aceste două teme sunt de nedespărțit. Respingerea posibilității de a formula „propoziții filozofice“ ar ține de ceea ce desparte înțelegerea logicii la Wittgenstein de cea a lui Frege și Russell. (Vezi op. cit., pp. 201-203.) 68 „Nu caracterul privat, ci faptul că este la dispoziția unui vorbitor și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cu o veche coajă de pâine neagră. "Povestea", în fond o fabulă, sugerează subtextual perpetua nevoie de altcineva atât din perspectiva omului "pe două roți", cât și din cea a dulăului Degringo; luat acasă ("fii binevenit în viața mea"), patrupedul "nedespărțit" se situează "poate chiar undeva în mine". Devine așadar un factor de complementaritate. Din tendințele "antipoetice" ale liricii moderne analizate de William H. Rey în a sa Poesie der Antipoesie -, Ștefan Augustin Doinaș reținea în special ideea de "destrucție" a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și al altora începea să fie cunoscut la noi, mai insistent încă după antologia Rădăcina de foc (1988), imaginea lui avea, deopotrivă, aureola combatantului de prim-plan pentru grafia latină (dincolo de Prut), inclusiv pentru ideea de românitate geografică și istorică nedespărțită. Cât timp Eul lui Grigore Vieru se menține în biografia psihologică solitară nu-i găsim accente fulminante, combustii izbitoare; menționatul Eu se sprijină mai degrabă pe gingășii, pe idealități, blândețea fiind la el o dispoziție naturală generatoare de empatie, răspânditoare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ce i le dăruiesc. Cocoșul, un porumbac infatuat, își poartă consoartele prin desișuri în orele fierbinți ale miezului de zi, le cheamă la festinul oferit de stăpân, cântă cu ardoare pentru a stimula hrana și a ușura siesta celor două nedespărțite tovarășe ale sale. Își găsește, totuși, timp și pentru a dialoga cu poetul. Amicul meu mi-a mărturisit că, în scurtele momente de repaus pe care și le acordă, stă de vorbă cu cele trei galinacee. Cocoșul este mai receptiv
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]