951 matches
-
castraveți... Ce s-a întâmplat? Ia, te uită, bunică, ce-am găsit noi în pădure! îi arată Sorina. Îl punem în cușcă, lângă ceilalți iepurași, nu? Îl ducem în altă parte , nu-l așezăm acolo! spune bunica. Nu? De ce? se nedumeresc copiii. Păi, mai întâi, pentru că e prea mic. La început va cam trebui să-l hrănim cu biberonul, sau chiar cu pipeta. Pe urmă, nu cred că s-ar simți el prea bine acolo, lângă iepurii de casă. De ce? Nu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
în hârtie care și-a lăsat ceva urme de grăsime să pătrundă printr-o fisură insesizabilă a pieliței, iar ambalajul unsuros a devenit aproape transparent. Farmacista îi spune ceva de genul, nu ținem așa ceva, la care omul mai întâi e nedumerit, apoi ia foc. Cum domne, nici măcar un microscop nu aveți? Vă credeam oameni seriosi! Farmacista e și ea îngrijorată, vă trebuie urgent? Adică marile descoperiri ale cetățeanului mai pot aștepta? Și, mă rog, finalul când farmacista are un moment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
se prăbușesc peste oameni, cutremure, erupții vulcanice de dimensiuni incredibile, dinozauri care zboară printre copaci gigantici din alte lumi și de pe alte planete, și asta încă e puțin, se însuflețește. Atunci nu-mi explic cum nu-l puteți convinge, e nedumerit Santinelă, i le-ați spus pe toate? Și ce-a zis? N-a înțeles de ce e nevoie de un joc dublu și de ce sînt necesari doi timpi de filmare. Una e imaginea de fond și alta e prim planul, am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
te Întoarce la el cu un singur pumn zdravăn ca să câștigi prin knock-out. Un meci câștigat la puncte nu ar fi genul de concurs care să-ți placă. Îți place să-i pui Întotdeauna la podea. Un singur lucru mă nedumerește, Însă. Ce anume? — Ce te face să crezi că eu m-aș preface că sunt făcut knock-out? Se ridică În capul oaselor: — Nu Înțeleg. — Cum să nu Înțelegi. Acum, că o avusesem, mi-era destul de ușor să o spun: — Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nu știam ce voiau să audă de la mine? Deja după a treia sau a patra zi petrecută singur În celula mea murdară, Începeam să mă Întreb dacă propria-mi suferință nu era ea Însăși un scop În sine. Alteori, mă nedumerea gândul la ce s-o fi Întâmplat cu Six și cu Helfferich Roșcovanul, care fuseseră arestați odată cu mine, și cu Inge Lorenz. În cea mai mare parte a timpului, stăteam pur și simplu și mă uitam la pereți, care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de la fratele ei. Fratele meu a plecat din Quigdao la Beijing. Partidul are nevoie de el acolo. Nici o referire despre ce simte Yu Qiwei că pleacă, despre relația lor sau despre viitor. Nici măcar o vorbă. Actrița este pentru prima oară nedumerită de rolul pe care-l joacă - o eroină care trădează ca o târfă. Continuă relația cu Chao, dar între timp îi scrie lui Yu Qiwei. Când nu primește nici-un răspuns, pleacă din oraș, hoinărește, se întoarce și pleacă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
înlăcrimat, nu îndură suferința mea. Nu vei mai fi rănită niciodată, îți promit. Sunt o revoluționară! Fraza ciudată îmi iese de pe buze. Vocea îmi e ștearsă, ca și cum ar face o declarație de prevedere. Tang Nah nu dă nici un răspuns, e nedumerit. Și eu sunt. E aiurea. Nu am nici-o explicație. Trebuie să existe o explicație. În mod sigur se acumulează deja tensiune. Tensiunea care ne va despărți chiar în timp ce ne aduce împreună. Vorbesc ca să nu fiu ispitită, ca să refuz. Sunt sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
te transfere? Nu, Doamnă, vă rog. Aș vrea să-l slujesc pe tovarășul președinte tot restul vieții mele. Desigur, murmură ea. Înțeleg. Iar tovarășul președinte are și el nevoie de tine. Tânărul stă rezemat de zid, cu respirația îngreunată. E nedumerit de propria-i reacție față de femeie. De puterea misterioasă înveșmântată sub uniforma lui. Ea vede cum îi lucesște transpirația pe frunte. Pare intimidat, neliniștit și învins. Îi aduce aminte de o gorilă tânără frustrată, masculul căruia nu i se acordă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ținut să-mi dăruiască un pachet din ginsengul lui. După-amiază, telefonul sună iarăși. Era secretara lui Mao. Mao voia să merg la cină. Nah a venit acasă, zicea mesajul. Nu am cu ce să mă îmbrac, am zis. Secretara fu nedumerită. Asta înseamnă „nu”? * Stau pe scaun și simt cum îmi tremură corpul. În sfârșit, mă vrea. Toți anii de ranchiună se dizolvă în urma unui singur telefon. Sunt nebună? Mă păcălește din nou? Sau nu e decât ceva care are de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
bune. Dar nu te lăsa purtată pe ele ca pe un covor fermecat. Ăsta e avertismentul meu. În acest punct, mă pierde. Dar nu îndrăznesc să-i pomenesc de nedumerirea mea. În ultima vreme, sunt multe lucruri cu care ne nedumerim unul pe celălalt. Nu le clarificăm. Asta ca să păstrăm pacea. Probabil că e mai bună confuzia. Eu spun publicului că îl reprezint pe Mao, dar de fapt nu fac parte din viața lui. Habar nu am cum îi trec zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și el gol. I l-am umplut imediat și i l-am înmânat, ca și cum ar fi fost un medicament. L-a luat și l-a băut dintr-o înghițitură. — Și apoi ce s-a mai întâmplat, Walter? S-a uitat nedumerit la mine. Credeam că știi deja toate astea, a spus. De la ea. Lee Jackson. A, știu, stai liniștit. Dar vreau să știu exact ce știi tu, și dacă încerci să exagerezi sau dacă încerci să inventezi o să-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
auzit încă de pe când eram mare logofăt în vremea lui Io Șerban Vodă. Te întorseseși din hagialâc cu maica și cu doamna Ilinca, pomenite fie-le numele. M-a cam mirat și atunci, cum și acum mă miră și, fiind nedumerit, m-am sfătuit când am ajuns domn cu sfinția sa chir Theodosie. Uite ce am înțeles din dezbaterea nedumeririi noastre. Vânzarea, neică Mihai, nu e de-aci până colea, s-o poți măsura. Când zici vânzare, vorbești de tot ce se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dădu să se așeze în jilțul domnesc. Gestul brutal al lui Mustafa Aga care îl împinse spre stânga jilțului îl făcu să-și revină. — Mazîl! rosti acut Mustafa. Brâncoveanu, în picioare cu pânza neagră atârnându-i peste caftanul luxos, privea nedumerit spre prietenul lui, capugiul Mustafa. Liniștea devenise densă și în nemișcarea clipei arcul sprâncenelor domnului se ridica în sus holbându-i globul ocular. Boierii, unii dintre ei îl priveau consternați, alții neputând să suporte spectacolul lăsară ochii în jos. Marele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pur și simplu, un act de impietate să mai duci campanii de presă împotriva unor asemenea figuri exemplare. Dar Bart nu ținuse seama și continuase să-și facă meseria așa cum înțelegea el că e mai bine, chiar și după ce Lumânărescu, nedumerit de lipsa de receptivitate a slujbașului său, îl convocase la el în cabinet și îi ceruse, între patru ochi, să-i lase naibii în pace pe foștii guvernanți, ajunși vai de capul lor în opoziție, și să se ocupe mai
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
din tavan. Apoi privirile îi alunecară pe antebrațe și trunchi. În sfârșit, îl regăsi pe Samuel, ghemuit și emoționat, neîndrăznind s-o atingă. Deschise gura și tresări când o cantitate însemnată de salivă i se prelinse pe piept. Se șterse nedumerită cu palmele, găsind astfel o primă utilizare apendicelor osoase ce atârnau la capătul unor membre lungi și fragile. Atenția i se fixă apoi din nou asupra bărbatului care o privea hipnotizat și care, după o vreme, se apropie de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
către fata cu pulover care nu scosese până atunci nici un cuvânt. - Vorbește, dar mai întâi trebuie să înțelegi cum stă situația, Mihai. - Și de unde știți cum mă cheamă? am răcnit. - X, du-te și adu albumele. X s-a uitat nedumerită la Y. - Albumul nostru și albumul babei. Pozele. X a ieșit prin spatele rafturilor. Din câte am văzut, dincolo era o sală și mai mare, tot atât de luminoasă. S-a întors cu două albume mari de fotografii. Mi le-a înmânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Pe mine Kitty. — Îmi pare bine. De unde ești? — Din New York. Tu? — Melbourne. N-am fost niciodată la New York. — Nici eu n-am fost niciodată la Melbourne. — Unde stai? Întrebă Sarah. — În parcarea de la Santa Monica Civic Auditorium. Sarah se uită nedumerită la Kitty. — Dormi Într-o parcare? — Am venit cu o caravană de artiști la un târg de artă. Dormim În rulote. — Ești pictoriță? — Nu. Repoter, secțiunea investigații crime. De aia urăsc crimele. Chiar și atunci când e vorba de gândaci. — Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ceva de ani, până În patruzeci, care avea o galerie În centrul L.A.-ului, Îi mulțumea lui Matthew pentru petrecerea de Sf. Valentin pe care o dăduse cu un an În urmă; era evident că Îl plăcea foarte mult. Kitty era nedumerită. Nu Înțelegea cum un bărbat atât de charismatic nu avea o parteneră de Sf. Valentin. Bruneta, de exemplu. Ar fi putut să iasă cu ea fără nici un efort. — O atragi, În mod evident, și locuiește În L.A., Îi șopti Kitty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
sine, răspunse. Sau nu. Nu poți să forțezi lucrurile, zise ea și se opri puțin. Iar faptul că locuiești singur o să fie un punct În plus. — Am găsit ceva, spuse Antonio. Mă mut În seara asta. Îi Întinse pozele Olgăi, nedumerit În continuare; Olga le privi fără nici un comentariu. Kitty se duse la birou, se așeză, Își deschise laptopul și, căutând o evadare din realitate, Începu să scrie. Cei trei tineri stăteau În camera de zi ticsită de cutii și bagaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
vrea să fure o lingură de la o bătrână. Femeia are douăsprezece linguri. El fură una. Femeia numără lingurile și Îi ies unsprezece. Mai numără o dată. El pune lingura la loc. Când numără a doua oară, Îi ies douăsprezece linguri. E nedumerită, mai numără o dată. Acum Tom Sawyer ia din nou lingura, deci rămân iar unsprezece. Femeia nu mai Înțelege nimic, numără din nou. Fac chestia asta de câteva ori și, la sfârșit, femeia nu Își mai amintește câte linguri avea, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să-i trimit o epistolă Filipului mic. Mi-e frică să nu-l dezamăgesc, să nu-l tulbur. Puștiul care-mi purta numele, cu bărbia lui nemaipomenit de ascuțită, cu părul lins și bleg, dar cu păr, înțelegeți?, va fi nedumerit să se vadă azi cu barbă și chelie. Oricât ar încerca să se liniștească și să se împace cu gândul că două decenii și jumătate (socotite de când Matei a ieșit de patru kilograme trei sute din burta mamei) provoacă o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
altul, eu mă învrednicisem. E adevărat că poziția de ofsaid mă lăsa rece, ca să nu mai vorbesc că mi se părea de-a dreptul inutilă, aveam rezerve și la capitolul ăla cu urechea pe asfalt, și nu neapărat fiindcă mă nedumerea programul de lucru al lui Winnetou, ci doar pentru că asfaltul prăfos nu mi-a inspirat niciodată încredere, și e la fel de adevărat că, pe undeva printr-un loc tainic, inaccesibil chiar și fraților de cruce, simțeam o simpatie caldă și vinovată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
știu de ce, senzația că se oglindește imaginea unui căpcăun aflat la balcon cu o căldare imensă în mâini, un căpcăun rânjit care aducea ca două picături de apă cu Șchiopu Bărbosu, un căpcăun care pândea doi copii, iar ceea ce mă nedumerea pe de-a-ntregul era că ceva din senzația aia îmi spunea că, așa aplecați deasupra unor melci sau furnici, acei copii eram noi. De abia când, chirciți din nou deasupra melcilor și a furnicilor, am simțit cum o apă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a tigvei proprii - cu ajutorul lăbuței din față - mi-a dezvăluit niște protuberanțe uriașe (aproape niște diformități), exact acolo unde te-ai fi așteptat să se afle. Umflătura de pe fruntea mea - o gîlmă pe care obișnuiesc să mă scarpin cînd mă nedumerește ceva - indică, spune Gall, capacități lingvistice prodigioase, În vreme ce șănțulețele adînci, de melancolie cronică, de sub arcadele ochilor, sînt semne ale unui temperament spiritual „elevat”. Am descoperit, de asemenea, la baza craniului, alte umflături care sînt semne clare de „adezivitate” și „amativitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
în mijlocul străzii, când nu știi de ce dracu ai ajuns unde te afli, pornirile lui ucigașe sunt ale tale, cetățene... Nu știu de ce, însă cartea asta mi-a amintit de Revoluția Franceză! Și dacă tot am ajuns la basm, dacă vă nedumeresc anumiți termeni, vă rog să nu dați vina pe corectura ziarului: fac parte dintr-un lexic special al romanului. Cușma jos pentru traducătoare, Luana Schidu! Tatiana Tolstaia, Zâtul, traducere de Luana Schidu, colecția „Byblos“, Editura Curtea Veche, 2006 TRIMISUL NOSTRU
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]