859 matches
-
rămâne decât să aștept să-mi scrieți sau să vă întoarceți. Căci vă veți întoarce, sunt sigur! Mă veți găsi neschimbat. Și, de ce m-aș schimba, de vreme ce mi-am aflat fericirea ce mi se potrivește? Am acceptat duplicitatea, în loc să fiu nefericit din pricina ei. Mai mult chiar, m-am instalat cu tot dinadinsul în miezul ei, găsind acolo acel confort pe care l-am căutat întreaga viață. Am greșit, de fapt, când v-am spus că esențialul e să eviți judecata. Esențialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
lingușirea lui Vanghelie? Nu obosesc să-mi spun că indivizii ce înfulecau ca apucații, dându-se, asudați, în spectacol nu sunt profesori. Mă amăgesc cu gândul că PSD-ul a procedat ca în alte ocazii: a adus cu camioanele niște nefericiți din provincie, cărora le-au promis marea cu sarea. Pur și simplu, în mintea mea imaginile nu se mi-xează: cum să cred că acel lumpen dănțuitor, producător de icnete și plescăituri, are în job-description educarea tinerei generații de români?! Dacă
Chermeza năucilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8621_a_9946]
-
am bucurat să reîntâlnim pe interpretul, de fiecare dată altul și totuși mereu același, din Portetul lui Dorian Gray, Un Tango Mas, Block Bach, Urban Kiss, Remember, Depeche Dance etc. etc. și astfel să ne ștergem din minte coregrafia sa nefericită din ultima versiune a operei Oedip, de pe scena Operei bucureștene. Aducându-i lângă sine, Răzvan Mazilu a lansat pe scena Teatrului Odeon două nume noi: pe tânărul coregraf Vlad Merariu, absolvent al secției de Coregrafie a Universității de Artă Teatrală
Requiem pentru suferințele poporului japonez by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5023_a_6348]
-
școală?“ „Ei“, a dat el din colț în colț, apoi mi-a spus că pentru cineva cu talentul tău ar exista o șansă să fie profesor la școala de artă după ce termină cursurile. „Totuși“, a zis el, „băiatul o să fie nefericit în altă parte, domnule Thaw. Dați-i voie să hotărască singur ce să facă la terminarea celor patru ani. Nu-l împingeți spre o slujbă pe care-o va urî.“ I-am spus că o să mă gîndesc și o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe rând, ca pe niște cărți plicticoase, dulcege, fără nici un loc în vreo istorie mireană sau sacră. Strănutând asemeni pisicilor, defecând asemenea rimelor, murind și devenind pământ pe un fir de praf din cosmos. Nici o poveste, nici o mântuire. Fericiți și nefericiți în minuscula zare ce li s-a dat. Mircișor nu avea să uite nici el vreodată seara aceea. Mai târziu, de câte ori avea să se gândească la ea, aceeași imagine avea să-i vină în minte: jocul lui de răbdare, tipsiuța
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cum ar fi fost viața mea dacă nu aș fi știut cum este să simți că inima bate nu numai să supraviețuiești?! Voi avea oare timp să număr anii în care am fost fericită și anii în care am fost nefericită?! Voi avea timp atunci când voi fi bătrână să mă întreb dacă mai am timp să mor?! Și dacă voi avea timp ce-mi voi aminti?! Și dacă voi avea timp să fiu prezentă în amintirile mele?! Și dacă voi avea
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
se bucură din plin de viața la țară. Am discutat și cu soția sa. Mi-au lăsat impresia că sunt o familie caldă și prietenoasă. Pe lângă tenis îi mai place să schieze și să se joace pe calculator. În afară de întâmplarea nefericită cu sarinul de la metrou, a dus o viață de familie liniștită. Dacă veți citi, veți înțelege că, după atac, domul Yoshiakia fost grav bolnav și că în prezent încă suferă din cauza sarinului. Dar încearcă din răsputeri să vadă, pe cât posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
gând Încât, dac-aș putea-o ca să răsuflu adânc Și bine, aș învenina vremea în care-s osândit De a trăi. O, geniu ce pătrunzi Nemărginirea, iartă c-amărăciunea mea M-a-nvins! Tu știi să judeci și știi că nefericea Ades scrintește șirul gîndirei și o face {EminescuOpVIII 273} Să meargă tocmai contra la calea ceea care Ar trebui s-urmeze; 2257 O, simt cum al meu suflet înveninat E ca un orologiu ce îblă înapoi - 2254 Un orologiu care
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
eu am împărțit cu o copilă, pe care o iubeam mai mult decât viața mea, o hostie sînțită, cel mai sânt lucru pe care-l cunoșteam atuncea...; ea călcă jurământul și fu fericită și eu, care-l ținui, am fost nefericit. Am început atuncea a crede într-o soartă, și nu într-o providență, și am învățat a desprețui pe oameni spre a nu fi silit de a-i urî. Te găsii pe domnia-ta și pe Iulia, soția d-tale
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
certau În regulă, pe un ton foarte ridicat, cu mânie, aproape ca și cum s-ar fi urât unul pe altul, și de câteva ori am găsit-o pe urmă plângând În camera ei. Chiar nu știu ce motive or fi avut să fie nefericiți, zău așa. Aveau o casă frumoasă - era o plăcere să faci curat În ea. Și vă pot spune că nu se spărgeau În figuri. N-am văzut-o nici măcar o dată cheltuind bani mulți pe lucruri. Avea multe haine frumoase, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
investighează poliția acest caz? Am băut un pic din cafea, ca să prelungesc o pauză dramatică: — Conducerea hotelului ține foarte mult să evite un scandal, i-am zis. Nu a trecut mult timp de când la Adlon a avut loc o serie nefericită de furturi, comise de cunoscutul hoț de bijuterii Faulhaber. — Da, mi-aduc aminte că am citit despre asta. — E de la sine Înțeles că acest colier este asigurat, dar În ce privește reputația hotelului Adlon, așa ceva nu e posibil, sunt convins că Înțelegeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Brünhilde. Numele adevărat al Evei era Hannah, Hannah Roedl, dar Paul a zis că e un nume evreieisc și că el o să-i spună Întotdeauna Eva. Mulțimea scoase un murmur puternic când americanul câștigă prima calificare pentru garduri. — Paul era nefericit cu soția lui, dar nu mi-a spus niciodată de ce. El și cu mine eram buni prieteni, și avea mare Încredere În mine, dar nu l-am auzit niciodată vorbind despre soția sa. Într-o noapte, m-a luat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
viața e complicată, independent de circumstanțele exterioare. Și cu toate acestea, e mai bine să fii om liber. Fie și Împovărat de probleme și chiar nefericit. În situații-limită, trebuie să știi să separi esențialul de secundar. Esențialul: preferabil să fii nefericit În libertate. În rest, ce susțin comuniștii despre capitaliști este adevărat. Și viceversa”, scrie ziaristul bucureștean stabilit la Marea Moartă. „Totul vine când nu te mai aștepți. Când crezi că nu mai ai nici un dram de putere să decizi. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
din toate părțile; se sprijineau unul de altul, despovărându-se, unindu-se ca două jumătăți ce se potrivesc de minune și care, unite, reducându-se În exterior, se prelungesc În interior În timpul fuziunii, Într-o unitate mai mare. Uneori erau nefericiți, căci nu puteau Împărtăși totul până la ultimul și cel mai neînsemnat lucru.” Un astfel de moment se mai produsese chiar de curând. Evocarea acestuia dă și răspunsul la Întrebarea rămasă suspendată. Confesiunea soției despre noaptea lor de dragoste recentă focalizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
bătea din palme. Dar capitaliștii nu erau la fel de răi ca imperialiștii. Știam asta, pentru că mi-o explicase tata, cu un zâmbet mucalit până la urechi. Erau numai nefericiți, fiindcă, spre deosebire de noi, ei nu posedau mijloacele de producție. Imperialiștii, în schimb, îi nefericeau și pe alții. Însă în timpul congreselor partea cea mai frumoasă era că tata și mama nu se certau. Atunci ei făceau front comun împotriva tovarășului. Signora Maria era, dimpotrivă, nespus de îngrijorată. Stătea în ușa bucătăriei și am auzit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fost de făcut ca s-o convingă să se mai schimbe și ea puțin... Un citat din Borges îi stăruia în minte, tot mai des. Am păcătuit cu cel mai mare păcat cu care poate păcătui un om, am fost nefericit. Nu, nu putea fi nefericirea cel mai mare păcat cu care poate păcătui un om, dar era un sâmbure de adevăr în fraza asta... Avem datoria să încercăm să fim fericiți, să luptăm pentru asta. Își dădu seama că nu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
moarte, ca și moartea de cancer. Moartea cauzată de o boală fizică e termenul fatal al unor procese fiziologice. Sinuciderea - al unor procese sufletești. 16. Nu doriți stelele de pe cer, dacă nu voiți să ieșiți din or-dine și să fiți nefericiți. Mulțumiți-vă cu proza banală a vieții, dacă voiți să dormitați în liniște cele câteva zeci de ani, până ce veți pune mâinile pe piept. 17. Iluzia este vălul albastru pe care energia vieții îl aruncăasupra micii și goalei realități, pentru
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care-i plac mamei, unde cei care se iubesc fug, îi cunună un preot în secret și sunt fericiți toată viața. Pentru ce scriitorii cei mari nu-i lasă niciodată pe bieții oameni să fie fericiți? Nu cumva pentru că sunt nefericiți ei, din lipsă de simplicitate a sufletului, cum mi-ai spus mata odată? Mi s-a părut că văd în ochii ei un interes mai mult decât teoretic, și am sărit alături în considerații estetice. Grav și doctoral (și doară
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
public. De Îndată ce termina Dreptul, avea să dea În judecată orașul Dearborn pentru discriminare În acordarea locuințelor. În prezent era al treilea În grupa lui de la Drept. Dar acum afară era umezeală și astmul din copilărie Îi revenea, și Marius era nefericit și se simțea rău când m-am dus eu la el pe patinele cu rotile. ― Salut, Marius. Nu mi-a răspuns verbal, ceea ce la el era semn că e prost dispus. Dar a dat din cap, așa că mi-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
toamnă, evenimentele din ultima jumătate de an mi-au pâlpâit prin conștiința-care-era-posibil-să-mi-fie-stinsă-curând. Mai Întâi Cadillacul nostru - pe atunci Fleetwoodul auriu - rulând În vara trecută pe aleea lungă dinspre Școala de Fete Baker & Inglis. Pe bancheta din spate, o tânără foarte nefericită de doisprezece ani - eu - vine sub constrângere la un interviu. ― Dar nu vreau să merg la o școală de fete! mă văicăresc eu. Prefer să merg cu autobuzul. Și apoi o altă mașină care vine să mă ia, În luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
stă departe. — E mai bine decât să vin la Matthew. Charlie s-ar supăra. — Mai e acolo? — Nu, a plecat după-amiază la New York, zise Desert Rose. Kitty nu mai putea face nimic, Închise repede telefonul. Era dezamăgită, dar nu tocmai nefericită la gândul că vor avea toată noaptea doar pentru ei doi. Se ridică din pat și Începu să-l caute prin casă. Îl găsi În laboratorul foto, Îmbrăcat, făcând retușuri la niște fotografii din sălbăticie. Îi zâmbi când intră. — Vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ori valută occidentală. Desigur, bișnițarii cunoșteau acest amănunt Însă, era creată impresia amăgitoare a negustoriei efectuate pe propiul lor risc. Dar, nu era așa. Unii dintre bișnițari, erau lăsați să opereze schimbul valutar, ca după aceia să-l prăduiască pe nefericit agenților miliției, urmată acasă de o devastatoare percheziție, deposedați și de alte obiecte suficient de valoroase care nu se justificau de unde au avut bani să le achiziționeze, iar În final gratificați cu mulți ani de detenție!! Învăluit Într’o curiozitate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
colectați din toate aresturile milițiilor capitalei, făcând atmosfera să fie imposibilă mai ales unii, ce cu crampe stomacale eliminau excrementele cu zgomot, cu un ucigător miros...! Iar Încăperea arestului temporar nu avea instalat decât acel W.C, turcesc, Încât unii nefericiți cu pantalonii desfăcuți urlau de durere solicitând favoarea imposibilă...! Însfârșit, după o așteptare ce părea a fi o veșnicie, aproape de zorile dimineții aducerea arestaților dela toate secțiile de miliție din Capitală fiind terminată, urma procesul tehnologic de repartizare a arestaților
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fuma tot timpul trabuc, scoțând pe gură inele de fum în direcția lui Feifel. Era în asta o sfidare, pentru că (așa tălmăcise Feifel) îi era frică de soțul Ritei. Feifel aflase că Sașa fusese căsătorit cu o poloneză și fusese nefericit. Nefericirea se vedea pe fața lui ca un eșec perpetuu care nu putea fi o carte de vizită bună pentru o nouă iubire. Feifel îl blestema pe Sașa de câte ori îl vedea, rugându-se ca îndrăgostirea dintre el și Rita să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
spațiu de fum între ei, să le fie comunicarea și mai vagă. Dudu făcea inele de fum în aer și urmărea înlănțuirile de fum cu fața ridicată ajungând prin dreptul mâinii domnului Fischer, care-l privea fascinat. Din acea zi nefericită de la restaurant, Dudu nu încetase să se gândească serios la Nina. Își petrecuse chiar noaptea croind și cusând o bluză bleumarin pentru Nina. Dar avusese nenorocul să dea peste tatăl ei, despre care nu putea să știe dacă era iritat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]