6,985 matches
-
pe care probabil rușii o vor lua înapoi. Negustorii din Constanța se speriau fără temei că vin comuniștii. O să vină pacea, și rușii ne vor cere despăgubiri de război, domnule. Are Stalin al lor vreun interes să-i nenorocească pe negustorii de la noi, ca să nu mai meargă afacerile în România? Pe el îl interesează despăgubirile, să le dea de mîncare mujicilor după război. Fănică nu venise să audă diagnosticele politice ale doctorului. L-a întrebat la ce preț și-ar vinde
Vila și vinul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7397_a_8722]
-
teribilă conștiință a urzelii, căreia altcîndva i se va da un sens: "rîvnim să se schimbe mereu, dar lăuntrul nostru păstrează nețărmurita lui dragoste pentru monoton, pentru vremea înceată și sigură și urăște cruzimea nepotolită a veșniciei." (p. 36) Șmelche, negustorul evreu, ca bună parte din eroii micilor scenete, nu vinde nimic. E însuși pierde-timp, un Mitică fără umor, lansîndu-și tragicele calambururi printre oameni la care nu prind. Simili-absurde, poezii, în fond: "Căsuța noastră - am crezut-o cînd am mai crescut
Poezii, în fond by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7901_a_9226]
-
trei blocuri, și mergi la dreapta pe străduța Dunărea Albastră și pe minusculă stradă a Zborului. Poetic, nu? Intri apoi pe Culmea Veche. Nu, nu te oprești să cobori în Crama omonima care te îmbie pe dreapta, ci pășești către Negustori, privind în jur. Pentru că noi știm că pe strada Culmea Veche se află Casă Cozianu, a boierului Alexandru Cozianu și a soției sale Sofia, în care începe într-o seară deloc oarecare acțiunea românului Cronică de familie de Petru Dumitriu
Locuri de taină și desfrîu by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7804_a_9129]
-
Spirii. Bine observa, într-un articol, regizorul Ion Mircioagă că surorile locuiesc alături și nu Jupînul în vecinătatea unei rude, ceea ce duce la gîndul că domiciliul și poate chiristigeria sînt dobîndite că zestre a Vetei :E greu de crezut ca negustorul, incapabil să deslușească un articol de ziar măcar în litera lui (?) și atent la avere, pe care a asiguripsit-o, a cheltuit pentru educația cumnatei. Dimpotrivă, e cat se poate de plauzibilă realitatea că afacerea și-a întemeiat-o pe zestrea
Locuri de taină și desfrîu by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7804_a_9129]
-
de acțiune ca tîlharii e moartea bună. Alt personaj, un vînzător ambulant de ziare din zona Gării de Nord, își cîștigă existența și amintind, ca o piază rea: ai să mori, ai să mori. Se lasă alungat contra cost. La îndemnul unui negustor, se duce pe pragul concurentului și strigă moarte pomanagiilor. Cu totul altfel stau lucrurile la Marin Preda. Colecția de înjurături a personajelor acestuia, rurale și urbane, este inegalabilă în literatura română. Încă din Moromeții personajele înjură abstract, chiar metafizic: ...tu
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]
-
pe capul oamenilor de rând în comentarii de bun-simț despre ambiția lui Hideyoshi de a ridica și dărâma castele, sacrificând oamenii adunați din sate cu forța ca mână de lucru. Okuni însăși îi cercetează atât pe seniori cât și pe negustorii în conacele cărora dansează, iar nedumeririle ei aruncă altă lumină asupra codului samurailor, asupra sinuciderii alese ca moarte demnă a unei întregi familii nobile. În locul unui șir de bătălii, subiectul îl formează periplul trupei de actori itineranți care poposesc și
Teatru Kabuki și covoare de Isfahan by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7695_a_9020]
-
tot am ghici nebănuite arme de bătaie sub voalurile care ascund gînduri și rețin vorbe. O politețe înghimpată, la oamenii pe care nu-i bănuiești, e cea care stăpînește lumea lui Caragiale. Toți impiegații sînt politicoși, ducînd cu vorba. Precum negustorii din care se trag, pentru care politețea e o tehnică de vânzare. În Meteahnă, comeseanul maghiar își precizează poziția națională întîi politicos, apoi din ce în ce mai agasant. Politețea e o etapă. În jocul nervilor din lumea de funcționari e, se-nțelege, repede
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
dar sunt incapabili să mute o cărămidă. În schimb, locul e înțesat cu mici viezuri vivace, care vând și cumpără tot ce se poate vinde și cumpăra, de experți ai șpăgii și virtuozi ai fentei, de improvizatori de geniu și negustori de conștiințe. Mi se rupe inima când văd cum oameni de calitate din marile universități cedează tentației salariilor umflate, îndatoririlor minuscule și unui așa-zis statut de privilegiat. E un nou tip de migrație, dinspre marile orașe spre capitalele ori
Ați fi de acord să se desființeze universitățile proaste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7588_a_8913]
-
în nume propriu. Din păcate, nici amicul cu pricina nu e autorul bietului catren, așa că trocul va degenera, în scurt timp, într-un scandal de plagiat cu teribile implicații morale. E motivul pentru care plastograful prins - și, pe cale de consecință, negustorul necinstit - se va expatria în Georgia sub pretext, ce-i drept, academic. De aici pornește, cu adevărat, întregul roman. Obsesia nevindecată a acestui act gratuit oferă, spre ultimele capitole, scene - cum pe bună dreptate remarcă Doris Mironescu - de onirism pursânge
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
Din cînd în cînd mai găsea un ceas de vînzare, o monedă de aur sau vreo bijuterie, printre jucătorii ghinioniști de la Cazino, pe care-i recunoștea de la distanță. De la ruși nu lua nici ceasuri nici bijuterii, deși după părerea cîtorva negustori din oraș, ăsta era singurul mijloc prin care îi puteai face să ia înapoi banii cu care înecau piața. Se duce el la București să vadă ce mai era cu apartamentul pe care îl cumpărase pentru Tanți și să afle
Amorașii din tavan by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7282_a_8607]
-
cîteva din elementele care concură la reușita redării caleidoscopice în volumul de care ne ocupăm, a celor mai diverse aspecte ale vieții și artei. Dintre acestea aș menționa între multe altele: imaginea cartierelor Tel-Aviv-ului cu caracteristicile lor olfactive, cu brutarii, negustorii, meșteșugarii, atelierele și făbricuțele lor; a restaurantelor din Tel Aviv, Amsterdam sau București, și specialitățile lor culinare; aeroportul Ben Gurion cu agitația și coloritul său pestriț; imaginile de ansamblu (dar și în detaliu) despre Amsterdam și obiectivele sale iudaice, muzeele
O carte complexă by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7291_a_8616]
-
pachet îndrăcit de cărți. Aceasta, zise ea E cartea ta, Matrozul fenician înecat, (Acelea's perlele ce i-au fost ochi. Privește!) Aceasta-i Belladonna, Stăpâna Stâncilor Stăpâna împrejurărilor. Acesta e omul cu trei toiege, și-asta-i Roata, Și-aici e negustorul chior, și-această carte, Care e goală, e ceva ce cară uneori în spate, Și mi-e oprit să văd. Nu găsesc Omul Spânzurat. Ferește-te de moarte-n apă. Văd mulțimi de oameni, mergând în cerc. Mulțumesc, de-o
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
Cristian Teodorescu De patru ori îi goliseră rușii prăvălia lui Sarkis și o dată i-o devastaseră. Nu scăpaseră de ei nici ceilalți negustori din oraș. Rușii veneau în valuri și plăteau cu rublele lor pe care nu le voia nimeni, dar cine ar fi îndrăznit să le refuze? Se ieftineau banii mai repede decît puteau negustorii să cumpere marfă de ei. Și nu
Cafeaua lui Sarkis by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7116_a_8441]
-
devastaseră. Nu scăpaseră de ei nici ceilalți negustori din oraș. Rușii veneau în valuri și plăteau cu rublele lor pe care nu le voia nimeni, dar cine ar fi îndrăznit să le refuze? Se ieftineau banii mai repede decît puteau negustorii să cumpere marfă de ei. Și nu se întrevedeau zile mai bune. Paguba lui Sarkis era mai mare, chiar dacă făcea rost de cafea și de coloniale de la armenii lui din străinătate. |ia să n-audă de ruble și nici în
Cafeaua lui Sarkis by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7116_a_8441]
-
n-audă de ruble și nici în lei nu mai aveau încredere de cînd Mareșalul pierduse puterea. Cafeaua se scumpise atît de mult, încît aproape că nu mai merita s-o caute, dar aici mai intra și orgoliul lui de negustor. Cînd se găsea cafea pe toate drumurile, putea s-o cumpere oricine, acum o dibuia numai cine avea nas. De cînd o pățise cu doi saci în care era fasole, nu cafea Moca, se ducea la vapor să aștepte transportul
Cafeaua lui Sarkis by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7116_a_8441]
-
n-o importa nimeni? Haiganuș i-a mai trimis un sac, gratis, în numele convenției nescrise că între parteneri pagubele se împart jumate-jumate. Și acest sac i l-au furat rușii cînd i-au devastat băcănia. Sarkis le-a trimis vorbă negustorilor din oraș să se întîlnească duminică la restaurantul din gară. Din cîte observase el, eșaloanele rușilor nu se abăteau duminica asupra orașului. Se mai odihneau și ei. N-au venit toți cei pe care îi aștepta. Farmacistul avea, ca de
Cafeaua lui Sarkis by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7116_a_8441]
-
cafea din vremea regimului comunist. Orientându-se, la sfatul profesorului Alexandru Rosetti, dinspre studiul istoriei către cel al comerțului, Gheorghe Florescu preia, după o ucenicie sfioasă, magazinul de cafea din strada Hristo Botev 10 - laolaltă cu tehnicile de preparare - de la negustorul armean Avedis Carabelaian. Un rezumat fidel al întregii povești nu și-ar avea, în cronica mea, rostul. Respectând-și clienții, cu îndrumarea atentă a fostului proprietar, Florescu ajunge, sub toate aspectele, un cafegiu de elită. Primește vizitele, mai intime sau
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
de un articol al lui A. Jdanov, tartorul stalinist al ideologiei sovietice, care condamna satira, ca să se "lase păgubaș". Altele vor fi preocupările lui, cum se va vedea, conturate încă din adolescență și dezaprobate mereu cu asprime de tatăl său, negustor cerealist în mahalaua Oborului. Memorialistul, căci cartea lui Niculae Gheran este, în primul rând, una evocatoare, construită pe baza multor fapte și chiar acte autentice, concurând cu istoria, are, în același timp, condei de prozator, povestind cu vervă, pe anumite
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
o veritabilă "Ars amandi". Femeia de "consumație" sau numai lesne disponibilă, ușuratică, are parte în genere de un tratament amuzant ironic, spre a nu-l numi disprețuitor. Dintre tipurile pitorești ale Bucureștiului de altădată, să reținem portretul excelent al micului negustor evreu, ambulant Herșcu Rudel, un fel de Herșcu boccegiul. Cu totul specific, în afara jargonului și a pronunției, se dovedește modul cum își laudă marfa și se târguiește ("așa un taior îl poți purta la Paris și tot Luvrul întoarce capul
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
nebun, de uiți și de foame"). Inteligent, plin de umor, el amintește de Ianke, personajul din piesa lui Victor Ion Popa, Take, Ianke și Cadâr. Cineva îl întreabă: "Măi, Herșculețule, poate discuta omu^ cu tine o afacere mai subțire?" Și negustorul răspunde cu spirit: "Să nu fie prea subțire că se rupe la spălat". O altă replică, specific evreiască: "A murit răposatul? Să fie sănătos; rămâne de recuperat nevasta de la el, dacă-i în putere și ține la tăvăleală". De asemeni
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
întrupare a cinstei ireproșabile, a meritocrației. Prin muncă acerbă și corectitudine, se ridicase din pătura țărănească cea mai dizgrațiată: "Mai sărac decât mine nu știu să fi fost altul și iată că-s om înstărit, pe deasupra și președinte al Sfatului Negustorilor de la Camera de Comerț." Atins de molima comunistă, ajuns "revoluționar", fiul i se pare că nu-l va putea continua, situându-se la polul opus, al muncii oneste. în înțelepciunea lui, îi reproșează cu severitate, în cuvinte fruste, rătăcirea juvenilă
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
pleacă; astăzi sunt și mâine nu. Mereu vin alții. Lasă-i să joace, nu te prinde în horă". "Te-am dat la școală să-nveți nu să lipești afișe pe stâlpii mahalalei. Nu-ți place cartea? Nici o pagubă. Te fac negustor". Pe ultima pagină a cărții, vorbele tatălui devin și mai usturătoare: "...școala ai pus-o în cui, negustor nu vrei să te faci, n-ai bătut un cui de când ai venit pe lume, dar nu poți dormi de soarta proletariatului
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
Te-am dat la școală să-nveți nu să lipești afișe pe stâlpii mahalalei. Nu-ți place cartea? Nici o pagubă. Te fac negustor". Pe ultima pagină a cărții, vorbele tatălui devin și mai usturătoare: "...școala ai pus-o în cui, negustor nu vrei să te faci, n-ai bătut un cui de când ai venit pe lume, dar nu poți dormi de soarta proletariatului internațional. Dacă mai zace în tine un dram de sfințenie, du-te în cămară, ia câteva lumânări și
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
sale. Palat al crimei și al doliului. Ne continuăm drumul spre cartierul lui Dostoievski, cartier cu piețe populare, situat la mare distanță de palatele și de coloanele care răsar aici ca trunchiurile de palmier în deșertul african. Scriitorul locuise printre negustorii din piața Ovăzului ori pe malul unui canal pe care îl detestase (suntem departe de canale poetice precum Moika sau Fontanka). Și, împreună cu Elena, descopăr rând pe rând casa bătrânei doamne asasinate, camera lui Raskolnikov și, cincizeci de metri mai
George BANU - Sankt Petersburg, oraș de piatră by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/7650_a_8975]
-
copia unei scrisori de mulțumire adresate "Voitorului nostru de bine, învățatului și de Dumnezeu iubitului Kemal"! De curiozitate s-a dus Fănică la doctorul Tefik care mai știa una alta din istoria orașului. Au băut vin și din memoria doctorului negustor de curcani a ieșit la iveală că da, Kemal, care fusese cel dintîi primar al Medgidiei după ce trecuse Dobrogea de la turci în regat, se dusese la București și primise 10.000 de lei, o avere în banii de atunci, după ce
Botezul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7236_a_8561]