1,761 matches
-
fost pus, fără să-mi dau seama, ani mulți în starea de a alege. Am avut șansa de a putea alege, în experiențele multor ani, între tihna Bibliotecii și libertatea Crâșmei. Alegere grea, cu multe dureri, cu zbuciumul sufletului meu nehotărât, cu ademeniri felurite. Am ales în cele din urmă, cu o alegere venind din afara mea. Fără durere, fără zbucium, fără tulburări. Liniștită, împăcată, supusă. Alegerea frunzei care în cele din urmă cade. Scriu astfel cu duioșie despre cel ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de mobilă și patronul unei fabrici de brichetat rumegușul, cu filiale în Suedia și Tanzania. Ne-am despărțit fără a mai vorbi de atunci, chiar dacă ne mai întâlneam uneori, precum chiar în această dimineață. Rămân acum, când scriu, în intersecție, nehotărât dacă să intru în „Gambrinus“ sau să mă duc să iau troleibuzul din fața restaurantului „Cișmigiu“. Restaurantul încă mai funcționa. De la acea stupidă seară când am văzut-o pe Ester acolo, nu am mai intrat decât o singură dată în local
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
izvorând ea însăși, temătoare, din ascunzișuri și cotloane de întuneric, din oboseli și pătimiri, ridicându-se abia atunci, chemată de buzele și răsuflarea orbului, spre lumina celor câtorva lumânări. Bastonul orbului, atârnat de o grindă deasupra tarabei, se legăna încet, nehotărât, părelnic, mișcat de șoptita cântare a bătrânului cu cărțulia jerpelită și a orbului cu muzicuța lui. Toiagul acela alb, lucind stins în zvâcnetele de lumină ale lumânărilor, părea că, atârnat de fir pogorât din cer, cadența în balansul lui dusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu neînțeleasa putere a așteptărilor, cu tainica putere venită din afara ta de a te ridica din prăbușire și de a porni iarăși spre departele chemător din zarea neștiutului. Atunci, în miez de noapte, la stopul de la „Gambrinus“, stăteam doar buimac, nehotărât ce să fac. Nu treceau autobuze, nu se zăreau taxiuri, nici o mașină particulară. Mersesem mult pe jos. Obosisem și, în ger, mă moleșeam tot mai mult, un fel de somn amăgitor cu care te-ademenește înghețul. O Dacie neagră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
încurajat. De ce să nu mă întrebi, suntem doar noi doi și altceva ce ne-a mai rămas... A zâmbit. M-a privit lung, cântărind parcă dacă meritam sau nu întrebarea lui. Clătina doar din când în când din cap, nedumerit, nehotărât, ca și cum ar fi vrut să alunge cine știe ce vedenie. Într-un târziu a oftat. — Știm, Mion efendi, și Kerim tânăr fost. Tânăr și lume multă vrut cuprindem, mare cât mare de cuprinde la zare larga, cadâne formos iubit, cadâna estem minunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fost pus, fără să-mi dau seama, ani mulți în starea de a alege. Am avut șansa de a putea alege, în experiențele multor ani, între tihna Bibliotecii și libertatea Crâșmei. Alegere grea, cu multe dureri, cu zbuciumul sufletului meu nehotărât, cu ademeniri felurite. Am ales în cele din urmă, cu o alegere venind din afara mea. Fără durere, fără zbucium, fără tulburări. Liniștită, împăcată, supusă. Alegerea frunzei care în cele din urmă cade.“ Chiar dacă alegerea a fost făcută, Biblioteca rămâne un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pentru că primejdia îl amenința deopotrivă și pe el. Astfel că, după ce s-a sfătuit cu pairii săi, împăratul i-a dat lui Rinaldo o armată puternică și l-a trimis în întâmpinarea lui Gradasso. Au urmat numeroase bătălii cu rezultate nehotărâte. Gradasso înainta mereu în Franța. Dar cum era el nerăbdător să pună mâna pe lucrurile dorite, el l-a provocat pe Rinaldo la un duel ce trebuia să aibă loc în următoarele condiții: Dacă Rinaldo învingea, Gradasso se lega să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
motocicleta și catadicsi să se uite la mine. Ei? Pe moment am rămas mută, până când a pocnit efectiv din degete. Hai, scumpo, e momentul să iei o decizie. Vii sau nu? Nu e așa de greu. Aseară nu erai deloc nehotărâtă... Întotdeauna nutrisem fantezia clasică de a avea un motiv real ca să plesnesc un mitocan peste față, iar șansa tocmai mi se oferise În Technicolor. Dar mă zăpăcise pocnetul lui din degete și sugestia că aseară chiar se Întâmplase ceva, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
câteva secunde, cheia se Întorsese la loc În poșetă și amândoi săreau de la locurile lor, pregătiți să ia sala În primire. Ar fi putut măcar să ne ofere și nouă un pic, nu crezi? Întrebă Marco. Da, așa cred, am spus, nehotărâtă dacă să-l anunț că nu Încercasem niciodată și, deși eram groaznic de curioasă, frica era și mai mare. Marco oftă semnificativ și sorbi Îndelung din paharul lui. —O zi grea? am Întrebat, neștiind sigur nici cum să continuu, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
reușit să nu leșin. Singurul lucru care avea să mă ajute să rezist În noaptea asta era faptul că știam că În următoarele șase ore vom fi În același spațiu. —Probă. ET și Acces Hollywood au prioritate. E! Încă erau nehotărâți dacă vin sau nu - sunt supărați că nu au obținut exclusivitate - dar dacă trimit pe cineva, suntem pregătiți. Toți ăștia, plus CNN, MTV și un tip care face un documentar despre petreceri pe Fox și care are undă verde de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
această dată cei doi n-au scos o vorbă. L-au petrecut cu privirea pe furier și atât. Acesta a intrat în birou. Îndată s-a deschis ușa: ― Intrați. Domnul căpitan vă așteaptă. Cei doi au privit unul la altul, nehotărâți. Todiriță i-a șoptit lui Dumitru: ― Ia-o tu înainte. Dumitru, cu inima cât un purice, a pășit în biroul căpitanului, urmat de Todiriță, care părea pierdut... S-au oprit după primul pas. ― Apropiați-vă - le-a ordonat căpitanul, scoțând
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pătrundă până la corabia lui Morovan și nici să facă din zbuciumul mării un spectacol În culori deschise. Spuma pe care o forma prova navei despicând valurile nu ajungea la limita albului, ci se oprea parcă pe drum, Într-o nuanță nehotărâtă și tristă de gri. Apropierea iernii pe mare era cu totul altfel decât apropierea iernii pe uscat. Echipajul căpitanului Morovan număra treizeci de oameni, deși, din câte studiase Alexandru despre corăbii, jumătate ar fi fost de ajuns. Aceasta nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trebuie spart! Voievodul are În fața lui două sute de mii de turci, care nu reușesc nici să-l Încercuiască și nici să-l prindă! Dar nu va putea rezista dacă noi, aici, continuăm să ne retragem! Spătarul privi câmpul de luptă, nehotărât. Putea sacrifica, oare, Întreaga cavalerie a Moldovei Într-o confruntare deschisă cu tătarii, Într-un număr de trei ori mai mare decât al lor? - Care ar fi strategia? - Inversul strategiei tradiționale a tătarilor. Se așteaptă la o retragere falsă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
brazilor, În diminețile de vară. Albastrul de Voroneț ar trebui să fie cerul văzut de brazi și de iarbă și de tot luminișul acesta, care pare o bucată de Paradis. Ușa chiliei se deschise parcă singură. Voievodul privi spre ea, nehotărât, apoi se uită la Alexandru. - Dacă tot veni vorba de Paradis... mormăi tânărul, arătând spre chilie. Eu aș zice că merită Încercat. Ștefan păși Încet spre chilie, se opri o clipă În fața ușii, apoi intră. Daniel Sihastrul Îl aștepta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Acum, în primele zile ale lui Brumar, frunzele răzlețite care s-au încăpățânat să mai rămână pe ramuri se amestecă în căderea lor cu primii fulgi de zăpadă, împrăștiați de vântul învârtejit, oferindu-mi-se un autentic aspect autumnal hibernal. Nehotărâți încă să treacă la îmbrăcăminte groasă, ieșenii ieșiți în număr mic pe stradă merg grăbiți și zgribuliți spre treburile care i-au scos din casă. Stolurile de ciori, aceste prevestitoare de vreme rea, înscriu volte la mică înălțime, voind parcă
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
frecvent lozincile: Fiicele Indiei, Ordinul soarelui răsare, Pregătirea ligii tămăduitorilor, Liga Rugăciunilor, Frăția artelor. Mult hocus-pocus. Și câtă confuzie. Femei și bărbați indieni și europeni, amestecați în promiscuitate. Nu înțelegea cum îi suporta Elspeth. El nu fusese niciodată un tip nehotărât, imprecis, fără putere de decizie. Nu era mândru de asta. Era un semn de slăbiciune, dovada că dăduse greș în credință. Toată viața știuse că dacă o singură dată ceda, era pierdut. Misterele baroce care se petreceau de cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoiește, seamănă cu valul mării tulburat și împins de vînt încoace și încolo. 7. Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, 8. căci este un om nehotărît și nestatornic în toate căile sale. 9. Fratele dintr-o stare de jos să se laude cu înălțarea lui. 10. Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci va trece ca floarea ierbii. 11. Răsare soarele cu căldura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
tîrgului, dincolo de pîrîul către care cobora o stradă pietruită cu bolovani rotunzi. Între ei hodinea nestingherită putreziciunea frunzelor, a dopurilor, hîrtiilor și mai ales praful. De pe acoperiș miorlăia un motan. Tolănit pe trotuar, un cățel mă privi castaniu și moale, nehotărît dacă să se ferească din cale au ba. Cu labe vinete ca niște pătlăgele, un pensionar chel în papuci cetea gazeta în portiță. Secondat de pisoi, pictorul curăța copacii. Cotcodăcind exagerat, în portiță mă întîmpină un cocoșel cu creasta roșie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Se fîstîci, reveni, citi iar „lipsă de scru-” și întoarse din nou foaia. Roșie ca macul, reveni încă o dată, citi și întoarse iar foaia cu prudență. Ridicînd atunci din umeri, dădu drumul la rest: - Tovarăși, așa scrie aici! Discuțiile debutau nehotărît. Primii la cuvînt se grăbeau deputații țiganilor care se cîrîiau unul pe altul. - To’arăși! declara cel dintîi. Rifiratul a fost bun: a a’ut și partea pozitivă, a a’ut și partea negativă, dar o problemă vreau eu, to
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
preajmă și ai ști niște lucruri.” Nea Gogoașă oftă Încurcat, parcă sfâșiat Între porunca lăuntrică de a păstra taina pe care o știa și dorința de a nu-și dezamăgi ascultătorii. Se lăsă de pe un picior pe altul, Își dădu, nehotărât, pălăria mai pe ceafă și-i măsură pe sub sprâncene pe cei din jur. Dincolo de chipurile lor nemișcate, omul citi nerăbdarea ce stătea, parcă, să sară la el și să-l sfâșie. Se hotărî cu greu, oftă iarăși și Începu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
forțase amarnic, mai să-i dea sângele din limba mușcată, să nu Încerce pușca chiar În fața cârtitorului plin de pizmă. Cum nici Meșteru nu ceruse - tot de-al naibii - să vadă dacă drăcovenia funcționa, se lăsaseră câteva clipe de tăcere nehotărâtă Între ei. Se auzea cum, În fundul curții, Onel, fratele mai mic al priceputului, zgâlțâia două sticle În care băgase așchii de plumb cioplite cu dalta ori cuțitul din bornele unor baterii vechi de tractor. Prin scuturare În sticle, așchiile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
coleașă și mămăligă. Căprioarele de pe pereți se adăpau din același pârâu albastru și pe Baronu Îl Înduioșau Întotdeauna picturile pătate de muște, căci Îi aminteau de copilărie. În acea seară de joi intrase În curte șovăitor. Mersese Încet și cam nehotărât pe poteca pietruită. De sub șopronul din spate se auzea zgomot de vase și venea miros de fum de la plită, amestecat cu abur de mâncare. Fu mai tăcut ca de obicei, răspunse cu zgârcenie la Întrebări. Plecă, În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În fiecare an, după care, ca să-l ducă mai lesne, Îl Îmbătase și-l adormise dându-i să mănânce un codru de pâine Înmuiat În rachiu. În timp ce oamenii se opinteau să salte trupul mort și ghemuit În sanie, purcelul grohăia nehotărât și Întrebător și tremura din toate Încheieturile. Încercară În zadar să-i Închidă lui Florea Cucu ochii albaștri, cu luciri de gheață, Încălziți, totuși, de o duioșie fără seamăn. Pe albia Dunării curgea În loc de apă un soi de păcură vâscoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aprindeau ca pe niște torțe plopii drepți și cu trunchiuri groase. Însă greutatea cea mare a clădirii izbuti să salte ușor, greoi, turlele și zgomotul cel mare Încetă. Se auzea numai trosnetul copacilor ce ardeau și dangătul ușor, tremurat și nehotărât al clopotelor. În timp ce, la lumina plopilor aprinși, nea Mitu se străduia să lege cele patru colțuri ale plasei de vârfurile covergilor, ajunse la mal o cutie neagră de gramofon - precum cea pe care În copilăria sa de argat o văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o stratagemă pentru a traversa acel biet șănțuleț și se apucară să împingă liniile din fața lor. — Atacați! Atacați! Ce mai așteptăm? — Luați zidurile cu asalt! Întrecându-se pe negândite să cucerească mai întâi intrarea, îi îmbrânceau în lături pe cei nehotărâți, doborându-i chiar la pământ. Câțiva oameni din față fură împinși în șanț, în timp ce atât cei căzuți, cât și cei de sus scoteau strigăte de luptă. Apoi, în mod vădit intenționat, trupurile și mai îndepărtate începură să împingă și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]