801 matches
-
pre om, cât nu numai să-l poată deosebi de cătră animalele neraționale, de cătră arbori și alte obiecturi, ci să și știe anume spune niscaiva note dintr-însul, are concept lămurit despre om, iar altmintrelea va fi conceptul lui nelămurit. 3) Deplinite concepturi sunt în cari deosebim atâtea note câte se cer spre hotărârea lor, adică sunt deajuns pentru a le îngrădi în margini, așa ca să se cuvină tuturor și singure numai înfățișărilor celor sub sine cuprinse; de unde se și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
șeful secției auto, Rebegila Mitică, insista, făcea presiuni e drept, discrete, de câte ori venea pe la Laur prin birou. Deseori lansa apropouri voalate și în final nu avea cum să scape de această onoare! Ar fi intrat în colimatorul cine știe cui, o teamă nelămurită îl străbătea, un organism nesănătos, care-l prevenea.. ai grijă! ai familie și nu găsea pe cineva de încredere care să-l sfătuiască! Rebegilă, vechi șantierist, trecut prin ciur și prin dârmon, inspira încredere, lucrase la Porțile de Fier și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
femeie bine făcută, deosebit de energică, dar calmă cu fața totuși colțuroasă, însă clar conturată, având fruntea boltită și ochii rotunzi. Dacă-i priveai părul blond, tuns scurt, dar bogat și sprâncenele dese, îngrijit periate, constituia numai prin ele o atracție nelămurită... pe scurt o femeie remarcabilă, conștientă de frumusețea ei evidentă și sigură pe ce făcea. Își terminase ședința de terapie intensivă cu pacientul.. obosită nu îi venea să mai plece. Orele de serviciu trecuseră de mult. Se așeză la marginea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
distinge clar cine se află în fața ei, puteam fi oricare! Iar îl cuprinse disperarea pe care și-o ascunse plecând la baie. Ea îl urmă îndeaproape nevrând să îl lase singur; îl spălă cu grijă și se pregătiseră de culcare. Nelămurit lui îi veni iarăși poftă de ea, însă ei, îi era somn și numai îl amână răsfățându-l cu promisiuni, - Mi-ajunge dragule.... Sunt extenuată.. mâine dimineață! Cedă bucuros... și repetă confuz, - Ce are muierea asta deosebit de mă ispitește ? Se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nivel de erecție. Uimit se uită mai atent la femeie, îi mângâie sânii cu privirea... trăsăturile dulci, delicate și formele atrăgătoare îl hotărâră deodată! Profesoara îi privi ochii tăioși prin oglindă și intui cu repulsie și groază tot ce gândea nelămurit de când s-a urcat în mașină; ușile din spate se deschideau numai de la șofer, deci nu putea să sară din mers! Și mânerele macaralelor pentru geamuri erau scoase! Totul era împotriva ei! Acum era cu adevărat obsedată de împrejurări... nu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Tefnaht își strânse buzele, mânios. - Nu. Am întrebat numai așa. Poți să te duci. Și Tefnaht învîrti stilul în mâna plină de inele, uitîndu-se cu plăcere la apele sau flăcările revărsate de oricalcul încrustat. Glasurile din țarc ajungeau până la el nelămurite. Nu mai privi într-acolo, știind că tot nu va putea desluși nici graiul necunoscut al sclavilor, nici fața fecioarei pe care soldații o aduceau acum iubitului ei. CAPITOLUL VII Sclavii erau aleși. Rămâneau numai cei neputincioși, puțini, și viața
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
agoniilor în spitale, a urnelor în columbar, escamotarea groazei sub lumina artificială și fardurile unei funeral home înseamnă slăbirea celui de-al șaselea simț, al invizibilului, și, implicit, a celorlalte cinci. Căci a pierde insuportabilul din vedere înseamnă a diminua nelămurita atracție a umbrei și inversul ei, valoarea unei raze de lumină. Domesticirea realului prin modelizarea lui teoretică și tehnică, fără a ne leza bastonașele retiniene, face folosirea lor mai puțin urgentă. Mai puțin vitală și mai puțin desfătătoare. Făcând abstracție
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
utopia, ca și ideologia, implică dificultatea de a fi un cuvânt care să desemneze ceva "mai mult decât "idee rea""192. Și asta pentru că, odată cu modernitatea, "granița dintre domeniile denumite în bloc utopii sau calificate drept utopice devine tot mai nelămurită, iar accepția peiorativă tinde să se impună: mai cu seamă în domeniul socio-politic, "utopie" începe să fie sinonim cu "himeră""193. Deci, la fel ca ideologia, utopia moștenește o semnificație negativă, pe care o primește ca urmare a utilizării sale
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
rizibil. Un inventar cvasicomplet al cauzelor și obiectivelor relative ale rizibilului, întocmit de James Sully (An Essay on Laughter, 1902) încearcă să ordoneze imensitatea materialului în 12 categorii: 1. lucruri care prin noutate stârnesc un sentiment de teamă în amestec nelămurit cu plăcerea: bizarul, straniul, extravagantul, fantasticul; 2. vechiul asociat cu grotescul și bufonul; 3. diformitățile fizice și de alt tip; 4. viciile morale; 5. o infracțiune de la ordine și regulă; 6. micile nenorociri ale unui individ sau ale mai multora
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau în raport cu Marusea, frumoasa basarabeancă sedusă și părăsită în noaptea nunții acesteia cu profesorul Antinov, este contrabalansată de permanenta căutare și așteptare înfrigurată a tipului de femeie superioară, ireală, a "rusoaicei" întrupate mental din sterereotipii livrești și din dorințele sale nelămurite, căutare care îi pune în umbră meschinăria și comportamentul flușturatic, dacă se acceptă că "obsesia erotică nu-l afundă pe Ragaiac în vulgaritate, ci, dimpotrivă, îl scoate, îl salvează, pentru că are un alt conținut decât sexualitatea simplă sau erotomania"52
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Știam că noaptea taina e închisă, cu desăvârșire, până ce s‟arată cândva, cumva, limba de flacăra, ca o părere, ca un fum verzui. Căutam o clipă să pătrund cu privirea întunericul, dar i-am închis numaidecât stăpânit de o teama nelămurită. Nu-mi era frică, dar instinctul mă îndemna să fiu atent, ascultând cu încordare. Aș fi vrut să strig... dar, în zadar, parcă un pustiu îmi legase limba și o neliniște mă strângea din toate părțile. Și... așa deodată, în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
deodată, în întunericul acela des, sus pe creasta dealului apăru o flacără... o flacără ca un fum albastru-verzui. Pentru o clipă, am rămas fără suflare... dar, spre norocul meu, peste puțin...veni un fel de revărsat de zori, la început nelămurit, apoi mai luminos și mai limpede. În depărtare, dinspre Valea Horincei, se auzeau cucoșii pentru a treia oara... și, ca prin minune pălălaia albastru-verzuie s-a stins fără urmă, așa... deodată, ca și cum nici n-ar fi fost. Inima îmi bătea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la bătrânul pădurar. - Nu cei bătrâni sunt înțelepți, și nici moșnegii... ci acei ce înțeleg întotdeauna dreptatea!... murmură pădurarul. De afară, ca o trâmbiță, cocoșul se auzi pentru a treia oară... În fereastră, printre perdeluțe, pătrundeau zorile, la început mai nelămurit, apoi mai luminoase și mai limpezi... CAPITOLUL VII Suru Început de iarnă... Vijelia sufla aspru prin pădurea deasă... pătrundea pe la coaste și sfâșia lacom obrajii și mâinile... Copacii își scuturau povara de zăpadă, îndoindu-se într-o parte și într-
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în munca și viața lui. Pășea cu capul plecat, nu numai în fața Cerului ce-i zâmbește ...dar, plecat în fața atâtor lucruri care cer ascultare și tăcere. În ochii lui negri se pot citi amarul unei vieți îndurerate, nădejdile neîmplinite... credințele nelămurite, nădejdea care-l stăpânește. Fruntea-i acoperită pe jumătate de căciulă, când se luminează de un gând mântuitor, când se întunecă, ca un vis rău. - Bună zâua, moș‟ Costan! .. Anuca îi dădu binețe, când ajunse în dreptul lui. El se oprește
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vedea petrecându-și douăsprezece ore din viață la birou pentru că pur și simplu nu-și putea imagina ceva care să-i capteze interesul atât de mult timp - cu toată promisiunea unui sac de bani de dimensiuni necunoscute într-un viitor nelămurit. Studiind ofertele de muncă, își dădea seama că nu prea știa să facă nimic folositor. Era admirabil să știi să calculezi mental rădăcina pătrată a lui 1,864, dar oamenii foloseau calculatoare pentru genul ăsta de probleme. În Galway, faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de ridicolă era. Aidan o părăsise pentru Nieve. Făcuse o alegere și fusese alegerea potrivită. Evident că ținea la ea. Doar avea să se însoare cu ea. Asta însemna că o iubește. În cazul ăsta, ea, Darcey, era singura încă nelămurită asupra sentimentelor ei. Iar această nelămurire se arătase de când auzise de nuntă, odată cu răscolirea unor amintiri de mult îngropate și cu senzația că trecutul devenea din nou important. Trecutul rămânea în trecut. Se desprinsese de el. Sigur că, pe parcurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
spre tine, ca o veste, Obosit de mers, mă hrănesc cu vers, Iar străinii mă numesc poveste. Nimeni nu mai vrea tânguirea mea, Strânsă-n nopți de veghe nesfârșită, Lângă foc de dor, speriat că mor Și mă vei uita, nelămurită. Te iubesc cu tot, te iubesc cum pot, Printre mari speranțe interzise, Ca un renegat caut un regat, Dincolo de moarte sau de vise. Ești în gândul meu, mă declar ateu, Dumnezeu suspină și mă iartă, Dar din când în când
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
evident faptul că erau de câteva ori mai mari. Nu aveam prea multe, ca să pot continua. Și e normal să faci și greșeli, că nu poți să iei Întotdeauna un băț de capătul care trebuie. Cu toate astea, aveam sentimentul nelămurit că urma să-i mai fac o vizită lui Jeschonnek. 8 După ce am plecat de la Pschorr Haus, am intrat În Haus Vaterland, care adăpostea atât cinematograful În care trebuia să mă Întâlnesc cu Bruno Stahlecker, cât și un număr aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
putut lua minute bune să identific vocea cultivată, cu un ușor accent de Frankfurt, care mi-a răspuns la telefon. Oricum, bărbatul și-a declinat identitatea de Îndată ce a confirmat numărul. — Îmi cer mii de scuze, am articulat eu cât mai nelămurit, am greșit numărul. Dar când am pus receptorul la loc, am știut că nu era deloc așa. 9 După o slujbă scurtă la Nikolai Kirche de lângă Molken Market, trupurile celor doi au fost Înmormântate, unul peste celălalt, Într-un mormânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mie credința lui, că în biserică nu cu mintea trebuie să încerci sufletele oamenilor, ci cu propriul tău suflet, încărcat de iubirea către Domnul, și tac, deodată am impresia că am spus deja prea multe lucruri despre mine, cu sentimental nelămurit că nu mai știu unde mă aflu, ca și cum, o rândunică se zbate să caute un loc știut pentru a trece dincolo de bolta de viță-de-vie sau, pur și simplu, își caută puiul pierdut, îndrăzneț să zboare, ratând și găsit de pisica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să pleci să mă lași singur, ea a înțeles și de atunci nu ne-am mai văzut, eu tot n-am terminat de pictat biserica, mâine am să mă întorc la ea și ce-am să-i spun?! Peste tulburarea nelămurită a lui Theo năvălesc în cameră cei doi copii ai Corinei, Irina cu părul inelat și Vladimir, cel cu părul la fel de lung ca al surorii sale, e o diferență doar de un an între ei, Irina e cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din ce s-a întâmplat, tu îți amintești? se-ntoarce spre mine cu ochii ei verzi-albaștri, albaștri-verzi de pariziancă, o sută treizeci, mai sunt câteva trepte, americanii au ajuns deja, o sută treizeci și trei, și-n zâmbetul ei citesc, oare?! aceeași nelămurită senzație că ne leagă ceva indefinibil, o sută treizeci și cinci, o sută treizeci și șase, dorința ei de a sări de la al cinsprezecelea etaj?! Degetele delicate răsfirate printre bumbii de metal ai blugilor mei?! O sută patruzeci, o sută patruzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
oprită pe pieptul meu, o deschid cu un pocnet sec și mă reașez lângă Andrea, N-aș mai pleca de aici, îi mărturisesc cu ochii înconjurând Piazza di Espagna, Și de ce nu rămâi? întrebarea firească a lui Andrea, E ceva nelămurit în mine, încerc să-i explic, ca și cum aș fi împărțit între două dorinți la fel de puternice, una dintre ele ar vrea să rămân aici, să iau totul de la capăt și cealaltă îmi cere să mă întorc, să mă întorc la Ana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
răspunde doar la vocea paternă! Marea calmă care se sparge pe țărm, printre stânci presărate ca niște cuiburi de vulturi case albe, adierea brizei ce vine până la noi pe terasă, eu stând la umbră și privind toate acestea cu sentimentul nelămurit că am mai trăit o dată totul, că acum nu fac decât să-mi reamintesc, Andrea spune că i-ai făcut portretul! Da! Și unde e tabloul? I l-am dăruit, dar n-a vrut să-l primească și atunci i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ne-am mai văzut de mult! E o seară frumoasă, vine primăvara! iarăși glasul ei spre mine învăluit cu tulburi dorinți, Da, e primăvară! Trecem nepăsători pe lângă stația de autobus, o luăm înspre oraș și eu mă lupt cu sentimentul nelămurit că tot ceea ce se întâmplă acum s-a mai întâmplat de fapt, că am mai trăit identic aceste momente și totuși nu mă pot smulge din clipa asta, deși văd că nimic nu e ca data trecută, eu mă comport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]