KorAP: Find »[drukola/base=neliniștit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...111 >

2,766 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318

a primit o tânără secretară, Maria Giudita, cu păr de aramă și picioare foarte lungi. Nimeni nu știe ce s-a petrecut între Benedetto și Maria Giudita în acea zi. Părinții lui Benedetto l-au așteptat până noaptea târziu. Apoi, neliniștiți, au alarmat poliția, care l-a căutat în zadar. A doua zi, cam pe la ora prânzului, a apărut Benedetto. Nu era singur. O fată, la fel de înaltă ca și el, îl ținea strâns de mână. Pielea ei albă contrasta puternic cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
dor de ducă, un dor de a coborî imediat în adâncul apei ca într-un pântece transparent, devenind o singură ființă cu acel adânc. Găsind un nou mod de a trăi în lumea apei. Din când în când se simțea neliniștit, i se părea că Jacopo era nemulțumit, ca și cum regreta că-l urmase. După ore de zbor și oboseală, când se apropiau de punctul final al călătoriei lor, Jacopo recunoscuse că, din păcate, el nu era Jacopo. În realitate era un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
cu toate că totul e posibil în lumea asta rotitoare. Zaharel și cu mine am devenit cu timpul ca doi alchimiști care se străduiesc să stoarcă aur din materiile cele mai impure. Când soarele se lasă așteptat la Stockholm, el mă întreabă neliniștit: - E ceva de povestit azi? - Se pare că stă să plouă, îi răspund eu din camera ocultă a inimii. Căci ploaia e evenimentul numărul unu al acestui oraș modern. Toată ziua mă plimb prin umezeala și întunericul inimii lui. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
era ca o piele verde, croșetată din lână, din cap și până în picioare, lăsând vederii liniile și curburile trupului său viril. Ducea, cu grația unei fete, un coș plin de sticle și sticluțe. - Cine mai e și ăsta? întrebase Oleg neliniștit. - Habar nu am, răspunsese Blanca visătoare. - Vând afrodiziace, se prezentase singur necunoscutul. Vă voi arăta cum într-o clipă se poate ridica veselia din om. Luase cu gesturi teatrale un flacon din coșul său, turnând câteva picături pe propria limbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
mele eșuate, eram parcă vrăjită de propriile mele sugestii. Fusesem îndrăgostită de câteva ori și aveam o vagă idee de ce se întâmplă între sexe. Citisem multe cărți, văzusem păsări și animale împerechindu-se ca sub bagheta unui invizibil magician. Eram neliniștită și bănuitoare că va trebui din nou să fac și eu aceleași gesturi aproape mecanice - grotești mișcări sexuale -pierzând treptat iubirea care nu avea nici un suport real. Era mereu ca și cum aș fi iubit aerul din jur, oprit mereu asupra unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

mi-ar place să știu ce s-a întâmplat. Îți povestesc după ce mă ajuți să-mi aranjez puțin perna. spuse Cristi ridicându-se cu greu în șezut. Am încercat singur mai devreme dar n-am reușit. Ce faci? se arătă neliniștit Traian. Nu te ridica, lasă-mă pe mine! Fii pe pace, am mai făcut-o astăzi. Nu se întâmplă nimic. După ce îi aranjă perna sub spinare, Traian arătă spre punga de hârtie pe care o adusese cu el: Tu ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
întrebă Cristian, privind în direcția de unde credea el că urma să vină bestia. Nu îndrăznea să își spună îndoiala cu glas tare dar stătea cu inima îndoită. Timpul trecea și norul de ceață nu se vedea printre copaci. Calistrat devenise neliniștit, se plimba în sus și în jos, fără a se îndepărta însă mai mult de câțiva pași, bătând nervos din picior. S-a întâmplat ceva, îi spuse el inspectorului, ar fi trebuit să fie deja aici. Cristian dădu din cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Vreau să spun, chestia asta cu nemurirea. Avem un copil, sper că îți aduci aminte. Da, un băiat. Și? Îți amintești cum râdea Calistrat de tine? Ce-l așteaptă? Ce va fi el, un domniț? De unde știi asta? întrebă Ileana neliniștită. Eram de față când vă certați amândoi. Nu puteai să auzi discuția dintre noi. Ba bine că nu. V-am auzit perfect. Hm! spuse Ileana gânditoare. Deci, așa stau lucrurile, treaba asta nu face decât să-mi întărească convingerea că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
O lumină orbitoare îl înconjura din toate părțile. Deși nu vedea nimic, din cauza razelor orbitoare, știa că nu mai e singur. Mai multe entități se aflau acolo, lângă el. N-a sosit încă vremea! spuse o voce puternică. Se simțea neliniștit pentru că nu înțelegea ce se întâmplă. Urechile nu percepuseră nici un sunet, glasul îi răsunase direct în minte. Trebuie să te întorci! continuă vocea. Mai ai încă de lucru, mai târziu ai să revii aici, printre noi. Atât. Începu imediat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600

auzit răsuflarea emoționată a portăresei și am perceput mirosul acru de sudoare pe care-l emana. M-am simțit ca un hoț de morminte, cu sufletul Îmbătat de lăcomie și dorință. — Auziți, ce-o fi zgomotul ăsta? a Întrebat portăreasa, neliniștită. Ceva flutura prin beznă, alertat de prezența noastră. Mi s-a părut că Întrezăresc o formă palidă plutind la capătul holului. — Porumbei, am zis eu. Trebuie că s-au strecurat pe vreo fereastră spartă și au cuibărit aici. Să știți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288

parte, ca în cazul de față. Chiar trăgând de timp, patru minute au fost de ajuns pentru ca urna să-și primească primele unsprezece voturi. Și așteptarea, nu exista altă soluție, începu. Încă nu trecuse o jumătate de oră când președintele, neliniștit, sugeră unuia dintre membri să se ducă să arunce o privire ca să vadă dacă nu venea cineva, poate că veniseră alegători, dar dăduseră cu nasul de ușa pe care o închisese vântul și plecaseră imediat protestând, dacă alegerile fuseseră amânate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
la prima vedere, nu le găsește. Magazinele și marile complexe comerciale sunt deschise, cu toate că nu par să facă cine știe ce comerț, automobilele circulă fără alte impedimente, în afara unor ambuteiaje nesemnificative ici și colo, la ușile băncilor nu sunt cozi de clienți neliniștiți, cele care se formează întotdeauna în momente de criză, totul pare normal, nici un singur furt prin smulgerea obiectului, nici o singură ceartă cu focuri de armă și cuțite, nimic altceva decât această după-amiază luminoasă, nici rece, nici caldă, o după-amiază care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
părea astăzi supraomenesc. Ieși și se duse la un restaurant. Era deja așezat la masă și în timp ce aștepta să fie servit, îi telefonă soției, Cum merge treaba, o întrebă, Fără prea multe probleme, și tu ce faci, Bine, doar puțin neliniștit, Nu te întreb de ce, cu situația asta, E ceva mai mult, un fel de freamăt interior, o umbră, ca o prevestire rea, Nu te știam superstițios, Întotdeauna vine ceasul fiecărui lucru, Aud zgomot de voci, unde ești, În restaurant, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
de oră privind în tăcere spre palatul închis, apoi s-au dispersat și, unii mergând pe jos, alții cu autobuzele, alții cu mașinile unor necunoscuți solidari, s-au dus acasă. Ceea ce bomba nu reușise să facă, a făcut manifestația pașnică. Neliniștiți, speriați, votanții infailibili ai partidelor de dreapta și de centru, p.d.d. și p.d.c., își reuniră respectivele lor consilii de familie și hotărâră, fiecare în castelul său, dar unanimi în deliberare, să părăsească orașul. Considerau că situația creată, o nouă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
cărora probabil le-au jefuit casele, dacă o fi așa, oricât ne-ar durea faptul că trebuie s-o spunem aici, va trebui să se ceară socoteală unui guvern care a ordonat retragerea din capitală a breslelor polițienești, cu sufletul neliniștit întrebăm cum se va putea evita, dacă așa ceva încă mai este posibil, vărsarea de sânge într-o confruntare fizică ce se apropie în mod evident, domnule președinte, domnule prim-ministru, spuneți-ne unde se află polițiștii ca să-i apere pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
întâlnește, adică, rutina unei investigații primare, recunoașterea terenului înainte să trecem la abordarea directă, Îl lăsăm să-și dea seama că e urmărit, întrebă primul adjutant, Nu în primele patru zile, dar după aceea, da, vreau să-l știu îngrijorat, neliniștit, Cum a scris acea scrisoare, trebuie să se aștepte să vină cineva să-l caute, Îl vom căuta noi când va sosi momentul, ceea ce doresc eu, iar voi să faceți în așa fel încât să se întâmple, este să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240

se Întoarse căutând să vadă de unde venise vocea. Acele cuvinte concretizau senzația de rău care pusese stăpânire pe el de când văzuse relicva. Era un bătrân, Încovoiat de ani, Înveșmântat În straie modeste, dar nu plebee. - Fecioara? De ce e blestemată? exclamă neliniștit. Bătrânul fixa În continuare pasajul prin care se făcuseră nevăzuți cei doi oameni cu relicvariul. - Nu Fecioara din Antiohia... oricine fi ea, ci acoperământul nerușinat În care e păstrată. Am mai văzut eu forma aceea, pe vremea tinereții mele. Cunosc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
care o explorase. - Acolo, În biserică. Relicvariul fecioarei. Omul ăsta e Guido Bigarelli, sculptorul morților. Cecco se uită la victimă cu o privire Înmărmurită, ca și când numele acela nu Îi spunea nimic. Dante, În schimb, părea din ce În ce mai dominat de o stupoare neliniștită. Nu se putea ca Bigarelli să se fi Întors la Florența ca să fie ucis tocmai atunci când una din lucrările lui reapărea În felul acela atât de miraculos. Nu putea fi vorba de o simplă coincidență. Apoi mintea Îi reveni asupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
a parcurge cu privirea lor Înghețată mulțimea extatică. Dar ceva din ea părea să accentueze chinul rănii sale extraordinare, ca o umbră care Începuse să i se lase Încetul cu Încetul peste trăsături, Însemnându-le cu riduri imperceptibile. O expresie neliniștită Înlocuia treptat Împăcarea pe care o transmitea puțin mai Înainte, de parcă, după scurta-i ședere printre Îngeri, acea revenire la convulsiile vieții o umplea de durere. Călugărul se pare că observase și el acele semne de umană istovire. Se apropie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
ferestre. O porni tiptil spre absidă, unde tabernacolul miracolului trona pe fundalul pereților de piatră. Îndepărtă broderia care Îl acoperea. Dedesubt, Însă, găsi Încă un cerc dintr-un lanț de fier. Se pregătea să Îl forțeze când, deodată, se opri neliniștit. Priveliștea de necrezut la care asistase Îi era Încă Întipărită În ochi. Simți că era pe cale de a se confrunta cu divinul, Însă de unul singur, acum fără sprijinul mulțimii, fără o cale piezișă. Dar acum nu mai putea renunța

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Dante asistă la acel straniu balet al degetelor. - Spune că pe drum, la Veneția, cineva i-a Învățat magia, raportă Pietra după ce ascultase straniile mârâieli de răspuns ale prietenei sale. Dar avea o expresie nesigură. Lângă el, Lagia părea din ce În ce mai neliniștită. - Magia? exclamă ea, făcându-și cruce. Cu un semn categoric, Dante o făcu să facă, apoi Martina chelălăi din nou spre Pietra. - Ce a mai spus? o zori poetul. - Nimic, răspunse fata, mijindu-și pleoapele În semn de oboseală, În timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
câtva timp, plăcile aveau să fie În siguranță. Priorul se Întoarse Încă o dată spre depozit, Încercând să Își Întipărească exact În memorie rafturile unde era ascunsă Încărcătura. Apoi o apucă spre ieșire, trecând din nou prin fața paznicului, care Îl aștepta neliniștit. - Mai există cu siguranță și alte fâșii, În Încărcătură. Nu e sigur că provin de la Cremona, dar ține-te departe, pentru siguranță. Mă voi Întoarce repede, cu șeful medicilor de la Santa Maria. Și ai grijă să nu se apropie nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Însă acum, Îndărătul perfecțiunii formei trebuie să surprinzi sufletul obiectului pe care Îl ai În față. Și asta repede, Întrucât timpul pe care, probabil, Îl măsoară această mașinărie s-a pus deja În mișcare. Meșterul Îl fixă, surprins de tonul neliniștit. - Dar natura sa nu-mi mai e cu totul necunoscută... murmură el. Privirea lui Dante se aprinse de interes. - Și scopul? - Un lanț de rotații vijelioase. Tot mai accelerate prin reducerea diametrului roților. Cei doi bărbați se priviră țintă În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
recuperarea ei ar fi o treabă nespus de anevoioasă. De aceea s-a pus pe picioare treaba cu cruciada: ca să se găsească mijloacele și oamenii de care era nevoie pentru acțiune. - Iar tu cunoști secretul ascunzătorii? Sienezul scutură din cap, neliniștit. - Cineva, aici, la Florența, ar fi trebuit să intre În legătură cu noi, pentru a ne arăta ce avem de făcut mai departe. Hanul Îngerului era locul Întâlnirii. Numai Brandan știa cine este. Poate că legătura s-a făcut, dar, odată cu moartea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
alunece pe jos. - Atunci am fi pierduți... - Ce legătură are papa? replică Dante, alarmat de Îndată. În momentul acela, ultimul lucru cu care ar fi voit să aibă de a face era un conflict cu Caetani. Celălalt Își mușca buzele, neliniștit, fără să răspundă. Apoi păru să se hotărască, În sfârșit. - Credincioșii și-au pus În minte ceva măreț... - Aici, la Florența? Ce? Cecco adoptase o atitudine circumspectă, ca și când s-ar fi temut să nu cumva să Îi asculte cineva. Părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]