609 matches
-
a poeticii s-a văzut imediat: a părăsit domeniul operei literare propriu-zise, refugiindu-se În spațiul discursului literar. Din prototip autarhic, ea devine doar una din variante. Singularitatea faptului literar se dezvăluie, abia În acest moment, ca abstracțiune, ca model nemărturisit spre care se Îndreaptă inconștient un anume tip de discurs. Literaritatea, proprietatea care conferă identitate oricărui gen literar, se transformă În instanță unificatoare a particularului și a generalului, printr-o descriere, printr-o Însumare de calități. Structurile abstracte ale textului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
soluție de interpretare, cel puțin una de lectură: dinspre interioritatea și subiectivitatea lumii scriitorului spre particularul obiectiv În care-l plasează complexele sale. Puneri În criză Dacă inițial intimitatea se definea În raport cu celălalt, dacă jurnalul aparținea exclusiv zonei invizibilului, păcat nemărturisit și de nepedepsit, cu trecerea vremii conștiința de sine a scriitorului e dată de raportul cu propriul inconștient. Intimitatea autorului devine un spațiu În care acesta jonglează cu datele obiective ale vieții, răsturnând prejudecăți, diminuând complexe. Jurnalul se substituie, adeseori
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
spațiul temporal scurs Între faptul trăit și remodelarea lui. Iar una din finalitățile artei pare a fi tocmai aceea de a-și crea, de a produce un limbaj propriu. Un limbaj văzut ca adecvare a stilului vieții la altul, adeseori nemărturisit, al literaturii. Elaborarea, În cele mai multe cazuri inconștientă, profită de existența acestui entracte: debutând ca necesitate de ordin tehnic, de egalizare a două tensiuni (cea dintâi concretă, dedusă din trăirea Întâmplărilor, cealaltă abstractă, revendicându-se actului reflectării, mimesis-ului de gradul Întâi
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
rea-voință, tăgăduire, efemeridă, capriciu, unicitate, document, autoreferențialitate, meditație, transparență, modă, strategie, tehnică, metodă, slăbiciune, eșec, autodenunț... toate, măști ale acestor oameni interiori, ale acestor oameni de interior, acceptând, poate orgolios, și o altă definiție, un alt pact, chiar dacă inconștient, chiar dacă nemărturisit, scris și secret, dintre un eu și un timp.
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ajutând astfel la creșterea calității ei și la sporirea șanselor ca decizia democratică să fie una cat mai bine deliberată, informată și întemeiată 47. O ultimă observație (retorică): să presupunem, de dragul argumentării, că moraliștii sunt conduși, într-adevăr, de dorința nemărturisită ca teoriile lor să fie implementate prin eludarea sau depășirea procedurilor democratice de decizie. Cum anume invalidează, mai exact, acest fapt teza că filosofia politică este o diviziune a eticii sau teza că întemeierea morală sau recursul la principii (și
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
fac din aceste narațiuni care proiectează problemele sentimentale pe fond social lecturi agreabile pentru un public numeros. SCRIERI: Mihail Săulescu, București, 1970; Iubire de țară, București, 1974; Regăsire, București, 1975; La porțile lumii, București, 1977; La Porolissum, București, 1978; Prețul nemărturisit al zilelor, București, 1978; La țărmul visului, București, 1979; Așteptare, București, 1980; Somnul freziilor, București, 1981; Recurs pentru memorie, București, 1982; Oglinzi, București, 1983; Toamna târziu, București, 1984; Orele târzii ale speranței, București, 1987; Cerul a coborât pe pământ, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287368_a_288697]
-
legate de forme de reciprocitate, de hotărâri arhaice de dependență și supunere, de o economie mizerabilă și de absența unei deontologii administrative adevărate și proprii, e evident că în țările dezvoltate, corupția, „pe lângă practica favoritismelor reciproce și a altor avantaje nemărturisite, tinde, mai înainte de toate, să confere o formă legală abuzurilor sale, să le facă de nedeslușit, ba, încă și mai grav, prin intermediul unor vaste pârghii ale jocului finanțelor, se supune, înainte de toate, unei logici a profitului fără limite”, al cărui
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
poetului a crimen carminis, de care ne-am ocupat: acel delict, admis pe deplin de poet, preuspunea și unele elemente caracteristice scelus-ului. Dar nu la acestea se referă sulmonezul în repetatele sale distincții dintre culpa și scelus, ci la acea nemărturisită și de nemărturisit error al cărei secret îl păstrează. Ovidiu vrea să nege caracterul de scelus culpei sale, numită error, NU și culpei numită carmen. S-ar părea că o oarecare precizare cu privire la greșeala lui Ovidiu s-ar putea extrage
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
carminis, de care ne-am ocupat: acel delict, admis pe deplin de poet, preuspunea și unele elemente caracteristice scelus-ului. Dar nu la acestea se referă sulmonezul în repetatele sale distincții dintre culpa și scelus, ci la acea nemărturisită și de nemărturisit error al cărei secret îl păstrează. Ovidiu vrea să nege caracterul de scelus culpei sale, numită error, NU și culpei numită carmen. S-ar părea că o oarecare precizare cu privire la greșeala lui Ovidiu s-ar putea extrage din declarațiile negative
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și mai ales în cea stoică -, dar, la Ovidiu acesta pare să provină direct din propria experiență de viață. Trebuie subliniat că aici nu pare a mai vorbi Ovidiu cel supus și umil, care are de ispășit o vină de nemărturisit el care demonstrase cu altă ocazie că-și mărturisește și cele mai inconveniente intimități, care erau doar la un pas de cea mai crasă imoralitate -. Vina poetului este răstălmăcită, devenind în ochii celor care cunosc adevărul Fabiei, nici mai mult
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
complex și mai profund poet erotic de pînă la Eminescu, compune Meșteșugul stihurilor românești pentru a instrui și a face plăcere unei „preacinstite cucoane”. Pentru ca versurile lui să fie Înțelese mai bine, pentru ca plăcerea să fie mai mare și (detaliu nemărturisit!) efectul lor mai puternic, stihuitorul Întocmește (compilează) o retorică pe care o ilustrează cu versuri proprii. Stihurile au fost scrise ca să zugrăvească patimile sufletului, retorica a fost Învățată (furată) de la ochii preacinstitei doamne. Erosul provoacă, așadar, nu numai poezia, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
teoretice (realizată ingenios în E. Lovinescu și modelele românești și europene ale criticii literare interbelice); ea trebuie să continue, așa cum o face în cartea de față, cu parcurgerea scrierilor lui literare, corelate cu cele memorialistice, în care se găsește partea nemărturisită a gândirii critice, jumătatea sa obscură. Intitulându-și cartea Scriitorul și umbra sa, Antonio Patraș explică statutul pe care îl acordă literaturii lovinesciene, anume cel de "umbră" a creației diurne a criticului și ideologului literar. Nimic mai firesc, de fapt
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
doar nepriceperea, confuzia, pierderea sensului politic, a obiectivului tactic al acestei activități, - uneori exigențele dezlănțuite, arbitrare, ale criticului pornesc de pe pozițiile estetice „absolute” ale burgheziei, nemulțumirile și reproșurile se formulează din Înălțimile „perfecțiunilor” artistice apusene, Îndemnurile și soluțiile se Îndreaptă nemărturisit către „valorile exemplare” ale occidentului, către care unii din rafinații noștri mânuitori de pană mai cată cu clandestină pasiune, cu rău ascunsă admirație. Firește, cazurile acestea sunt puține. Mai dese sunt exemplele confuziei, ale Înfrigurării bine intenționate dar nimicitoare ca
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cantabil, ușor memorabil, nu cel exclusiv liric, ci cel epic, poeții noștri ar putea fi siguri că ar scrie poezii valoroase. Ceea ce este cu totul greșit este considerarea acestor forme estetice drept niște categorii «apolitice», «supra-partinice», «pur artistice», cu ideea nemărturisită că probleme de compoziție, de tonalitate lirică, de formă a versului, de metodă artistică de a expune ideile, sunt independente de ideologia poetului, de practica construirii socialismului. (Ă). A. A. Jdanov a dat exemplu clasic de rezolvare științifică a problemelor
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de amar gustul și intensă drama, pe atât de caraghioasă forma ei în plan concret. E un bufon ca aceia din textele lui Shakespeare, o paiață înțeleaptă care îndărătul fiecărui giumbușluc ascunde singurătate și contemplare a singurătății, dar și dorința nemărturisită de comuniune și de completare. Apariția Sufleorului (Marian Râlea) îl întremează și-l animă. Urmează să-și joace ultima carte, rolul vieții lui, toate rolurile deodată, doar să joace și să fie văzut! Doar să retrăiască bucuria chemării la rampă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dependente având în videre (sic) că cu cât mai des vor fi inspectate aceste stabilimente care sunt mai cu osebire isolate și departe de centru administrația lor va fi mai satisfăcătoare"66. Explicația Epitropiei, mărturisind un spor de grijă, ascunde, nemărturisit, îngrijorarea privind mersul celor două instituții care necesită a fi "prospectate". Inspecția, comună și concomitentă, a "ospitalului" și ospiciului (întotdeauna epitropii au inspectat ambele instituții, de prin 1883-1884 denumindu-le, chiar, pe amândouă "Ospital", denumirea de Ospiciu de alienați fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
clienții) sau de cel al posesorilor de capital, cum se întâmplă în întreprinderea capitalistă clasică, ci de interesele „tehnostructurii”. Astfel, tendințele de extindere ale întreprinderii americane actuale nu se explică, în mare parte, prin rațiuni de rentabilitate, ci prin finalitatea nemărturisită de a se crea noi posibilități de promovare pentru cei din conducerea tehnic-administrativă. Sistemul politic nu poate fi înțeles doar ca un subsistem al colectivității, orientat spre organizarea și conducerea întregii vieți sociale, în spiritul intereselor globale. Marx a demonstrat
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
prin utilizarea progresivă a tehnicilor de obiectivare, prin critică ideologică, prin asumarea deschisă a pluralității sociale. Treptat și cu efort, ea trebuie cultivată în mod sistematic. Asistăm deci la un proces de trecerede la o societate a puterii (o sociologie nemărturisit angajată, orientată manipulativ) la o sociologie a democrației (o sociologie care aspiră progresiv la obiectivitate și echidistanțare). Experiența sociologiei industriale este ilustrativă pentru o asemenea evoluție. Proiectele sociologilor occidentali de a acționa asupra componentelor sociale și umane ale întreprinderii capitaliste
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
profesional, și nu autoritar (ca în cazul forurilor superioare) în dinamica conflictului. Ca instrument în conflicte interne. Sociologul poate însă cădea uneori în capcana rivalităților interne. El poate fi solicitat de către un grup angajat în lupta pentru putere cu intenția nemărturisită de a-l utiliza ca instrument pentru atingerea obiectivelor sale. Pentru a nu rezolva problemele. Se întâmplă uneori ca un sistem, neavând intenția să soluționeze energic o problemă cu care se confruntă, să recurgă la sociologie nu ca la un
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
relație determinată: sistemele sociale sunt determinate de sistemele tehnologice, iar filosofia și arta exprimă experiența, așa cum este ea determinată de tehnologie și refractată de către sistemul social. Comentatorii lui White au subliniat faptul că teoria sa este inspirată, chiar dacă în mod nemărturisit, din teoria lui Marx. Pe o linie similară merg și alți doi antropologi culturali: Sahlins și Service. După opinia lor, cantitatea de energie poate constitui o măsură adecvată a evoluției sociale. Evoluția, în această viziune, reprezintă tendința ca unele sisteme
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
comune și se realizează prin toate mijloacele: inițiind confruntări, culpabilizând, manipulând, activând fantasme inconștiente (auto)distructive, provocând un climat de neînțelegere, paralizând inițiativele. Comportamentul psihosocial pervers se manifesta ca o plăcere pentru persiflaj, remarce caustice, cinism, provocări, atacuri pseudoestetice. Proiectul nemărturisit al perversului este acela de a-și baliza un spațiu de control prin violarea intimității altuia, de a contraria și imobiliza, de a Îngrădi, de a petrifica dacă nu poate edifica. Într-o grilă de lectură freudiană, perversiunea ne apare
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Tratament individual/tratament de cuplu Problema de a ști la ce servește simptomul în cadrul cuplului ne permite să ne gândim că, poate, soția îi întreține comportamentul său de refuz datorită gândurilor sale iraționale privind propriile sale simptome disfuncționale nerecunoscute și nemărturisite. Faptul de a fi apelat la consultație și de a-l fi desemnat pe soțul său ca fiind responsabil îi permitea să spere că i se va acorda atenție. Ea s-ar fi putut adresa unui alt terapeut, dar beneficiul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
situat într-o categorie sau alta nuanțat, cu precizie, fără dubii și fără reveniri ulterioare. Romanul nu devine însă dogmatic, căci Sânziana nu este perfectă. Divorțată, cu un copil din flori, cu o mulțime de iubiri ratate (inclusiv mari iubiri nemărturisite), ea rămâne totuși un om drept, cu o viață obișnuită. Cu romanul Carnetul din port-hart se adaugă figuri noi, și anume câteva paciente bătrâne ale doctorului Daniel Șerban, prin intermediul cărora memoria va regresa până în perioada celor două războaie mondiale. Pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
un moment de tăcere, bunica a ridicat ușor capul și a spus cu multă sinceritate: - Sunt încântată că acum cunoști atât de bine istoria! Totuși, în vocea ei plină de convingere, mi s-a părut că deslușesc ecoul unui gând nemărturisit: „E bine să cunoști istoria. Dar când îți vorbeam de Isabeau și de aleea Arbaletierilor, de noaptea aceea de toamnă, mă gândeam la cu totul altceva...” S-a aplecat deasupra lucrului ei de mână, făcând împunsături mici cu acul, precise
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
atât de familiare, în ochii Charlottei. Am înțeles în clipa aceea că Atlantida Charlottei mă lăsase să întrevăd, încă din copilărie, misterioasa consonanță a clipelor veșnice. Fără știrea mea, ele trasau, de atunci, ceva ca o altă viață, invizibilă, de nemărturisit, alături de a mea. Așa cum un tâmplar care fasonează de-a lungul zilelor picioare de scaun sau geluiește scânduri nu observă că dantelele așchiilor alcătuiesc pe jos un frumos ornament, scânteind de rășină, care atrage, prin transparența lui străvezie, astăzi raza
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]