1,112 matches
-
care spălau parbrize, dușmanii dintotdeauna ai Henriettei, stăteau la pândă cu bureții lor soioși. Fiindcă era prea târziu ca să recurgă la tactica ei obișnuită de-a porni ștergătoarele de îndată ce-i vedea, Henrietta fu silită să-și vadă parbrizul mânjit. Cu nemăsurată satisfacție își dădu seama că nu avea mărunțiș și nici de-a naibii n-avea de gând să le dea o hârtie de cinci lire. — Uitați. Luă o pungă de hârtie de pe scaunul de lângă ea și le-o întinse curtenitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe șapte cărări în căruță și să-și lase caii să găsească drumul spre casă, consumatorii moderni își sunau soțiile. Fran memoră ce voia să bea fiecare și își croi drum spre bar. Ca de obicei, barmanul misogin găsea o nemăsurată plăcere în a lăsa clientele de sex feminin, chiar și cele în ținută de afaceri, să aștepte cât mai mult cu putință. Între timp, Fran ajunsese în punctul cel mai bun, în care s-o ignore ar fi fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
aproape de neconceput că acele forme alcătuiau un făt și că acesta trăia și creștea înăuntrul ei. — Acolo bate inima fătului. Fata arătă spre o formă care pulsa regulat. — Bate mult mai repede când este în pântecele mamei. Spre stânjeneala ei nemăsurată, ochii lui Fran se umplură de lacrimi. Cât de ușor era să creezi o altă ființă umană, o simplă neglijență, o pastilă pe care uitai s-o iei, un prezervativ nefolosit, și acel moment banal, trecut cu vederea, marca începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
În ultima vreme, l-am luat foarte des În oraș, și, de regulă, adoarme În cărucior. Mi-e doar teamă că va fi foarte nefericit fără noi. Nimeni nu scoate o vorbă, dar expresia de ușurare de pe chipul Lindei este nemăsurată. Ea e prima care deschide gura. — Cred că e o idee excelentă, Trish. Dacă micuțul va fi nefericit fără mama sa, atunci ar fi mult mai indicat să-l luați cu voi. Grozav. Dan și cu mine abia de ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
va fi mereu mama mea. Încă de pe atunci am iubit-o. Când încă nu eram conștientă de brațele ei, când încă nu știam că mă ivisem și eu, că ea e mama, care e rostul ei, care îi este dragostea nemăsurată când e vorba de mine, puiul ei drag. O iubeam, chiar dacă nu știam să fac vreo deosebire între ea și tata, chiar dacă lumea mi se părea mare, o iubeam pentru că brațele ei m-au liniștit prima oară. O iubesc și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lupta cu necazurile. În cele mai grele momente ale vieții mele, mă cuibăresc la pieptul ei izvorâtor de tihnă, pace. Cu orice teamă, durere sau dezamăgire m-aș confrunta, sunt conștientă că mai presus de toate acestea stă dragostea ei nemăsurată. Îi mulțumesc pentru momentele petrecute împreună, pentru momentele ei libere - rezervate numai mie, pentru momentele în care reușim să ne bucurăm împreună de frumusețea cerului senin, de ciripitul divin al păsărilor, de susurul cristalin al apei. Ea îmi este izvor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe Șoim. Asta au aflat toți oamenii, iar Tatăl nu mai avea ce să facă dacă dorea să rămână ceea ce era În ochii celorlalți. Mă și mir că după ce a trecut printr-o poveste care i-a arătat ce putere nemăsurată au cuvintele, a mai avut curaj să-ți lase asemenea legăminte de urmat. Ei bine, Șoim ăsta era la fel de rău ca și mumă-sa. Era și urât, dar la om asta nu prea se pune. Șoim era atât de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
plăcere. Dacă personajele acelea n‑ar fi venit cu trenul sau cu autobuzul ca să se otrăvească cu apa de la izvoarele din Saratoga, ar fi mâncat sau ar fi băut ceva la fel de nociv În Flathush sau În Brownsville. Cum poți cuantifica nemăsuratele pericole ale tutunului, ale conservantelor de hrană, ale azbestului, ale substanțelor cu care sunt stropite recoltele, ale acelor E coli lăsați de puii cruzi pe mâinile bucătarilor. - Nimic nu‑i mai burghez decât spaima de moarte, spunea Ravelstein. Ținea aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
O iarnă de vis, plină de magie... Vine Crăciunul și, cu el, toate bucuriile copiilor! Iubesc Crăciunul! Îl iubesc cu toată ființa mea pentru toate lucrurile minunate care mi se întâmplă în acele momente: cadouri, zăpadă, cetele de colindători, bucuria nemăsurată, toate la un loc cu „acel” ceva magic specific perioadei. Este seara de Crăciun. Toți oamenii așteaptă nerăbdători să apară Moșul. Familiile sunt fericite stând la mesele îmbelșugate, ascultând glasul clopoțeilor zglobii. Afară sunt troiene de zăpadă, fulgii zboară leneș
Noaptea de Crăciun. In: ANTOLOGIE:poezie by Maria-Teodora Savu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_687]
-
că doar se bucura de cân tecele colindătorilor... Iubesc Crăciunul! Îl aștept cu nerăbdare și-mi doresc ca toți copiii, din lumea întreagă, să fie fericiți ca mine. Nici frigul, nici gerul de afară nu-mi pot lua această bucurie nemăsurată! Aceasta este iarna de basm și doar ea știe să facă să ningă ca-n povești.
Noaptea de Crăciun. In: ANTOLOGIE:poezie by Maria-Teodora Savu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_687]
-
înseamnă rugăciunea ”Tatăl nostru”... pentru noi toți, te-ai gândit?! îi șopti rar gândul. Nu este ruga, doar a ta, ci a tuturor, pentru toată omenirea... Tată plin de toată grija și răspunderile grației Dumnezeiești și Duhului cu puteri nemărginite și nemăsurate măriri veșnice. Tatăl are o mie de chipuri în care să ne aibe de știre și să ne vegheze în orice clipă cu toată dragostea și puternica lui bunătate de Tată... continuă gândul. Tatăl nu e numai al meu sau
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Întors de la școală, i-am vorbit pentru prima oară unei stafii : — DĂ-mi, te rog, imediat Înapoi stiloul ! Am nevoie de el În clipa asta ! Curajul meu provenea din furia pe care mi-o provocase stafia care, În obrăznicia sa nemăsurată, Îmi șterpelise stiloul pe care Îl avusesem cu câteva clipe mai devreme În mână. Acum se amuza pe seama mea, văzând cum mă dădeam de ceasul morții să-l găsesc. Am simțit cum, surprinsă de noua mea atitudine, stafia stătea În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
întors de la școală, i-am vorbit pentru prima oară unei stafii : — Dă-mi, te rog, imediat înapoi stiloul ! Am nevoie de el în clipa asta ! Curajul meu provenea din furia pe care mi-o provocase stafia care, în obrăznicia sa nemăsurată, îmi șterpelise stiloul pe care îl avusesem cu câteva clipe mai devreme în mână. Acum se amuza pe seama mea, văzând cum mă dădeam de ceasul morții să-l găsesc. Am simțit cum, surprinsă de noua mea atitudine, stafia stătea în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Nu eu am venit la tine, spuse Teo Haiduc așezându-se comod în fotoliu, picior peste picior, luându- și un aer oarecum asemănător celui flegmatic de odinioară. Tu ai venit la mine. — Eu ? am exclamat eu, profund surprinsă de tupeul nemăsurat al noului Teo Haiduc. Doamne ferește ! Dacă nu mă vedeam cu roberto acum câteva săptămâni și nu mi-ar fi spus în treacăt că îți petreci ore în șir filmând triburile de papuași pentru diverse reviste glossy, poate că nici nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de erou În retragere, care se putea reactiva oricînd. Făcuse, probabil, furori printre camarazi, erau de toate neamurile În Legiune; aceștia Îi admiraseră, negreșit, pe lîngă Înfățișarea ce atrăgea imediat privirile, și curajul; un impulsiv, de aici și o Îndrăzneală nemăsurată, pînă la anularea propriului instinct de conservare, În nenumărate Încăierări de stradă, cu grupările de motocicliști rivale din oraș, Thomas putuse să-și dea seama. Jesper, apoi, luptase cu arma În mînă, omorîse, poate, zeci de dușmani. Nu erau dușmani
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de beton, numai pentru a scăpa de duhoarea versurilor, ce erau catapultate către ele. Sacrificiu neobișnuit, dar meritoriu, pentru că numai astfel se izbutise să i se smulgă, de la piept, năzbîtiosului poet, punga cu căcat, din care tot el, cu un nemăsurat simț al umorului, anunța, din jumătate în jumătate de oră, că, în caz de foamete, ar hrăni dintr-însa întreaga populație a României. - Mare pezevenghi! lăcrimă apreciativ Tartorul. 79 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI mobilul înfulecase cinci din cei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Bănulescu este, în fapt, și o inversiune, pentru că subtextele sale nu sânt pamflete de tip Patapievici, ci - mai degrabă - poeme ale unei mari singurătăți colective, starea de romînitate. Evenimentul apariției noului roman al lui Daniel Bănulescu ține de posibilitățile aproape nemăsurate de inovare și renovare 412 DAN-SILVIU BOERESCU Pe strada mea locuiește moartea Dând cu piciorul tuturor celor ce locuiesc pe strada mea În patul meu locuiește moartea În șosetele mele se bălăcește moartea Prin iarba sexului iubitei mele moartea sare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fel - sânt încoronarea unui sfârșit, care deși se consumă în timp, destrucția lui este totuși dincolo de el. Căci sublimul e o criză temporală a eternității. Ceea ce-i sublim în exemplul lui Isus derivă din rătăcirea prin timp a veșniciei, din nemăsurata ei degradare. Tot ce e însă scop în existența Mântuitorului atenuează ideea de sublim, care exclude aluziile etice. Dacă s-a coborât de bunăvoie ca să ne salveze, atunci el ne poate interesa numai în măsura în care gustăm estetic un gest etic. Dimpotrivă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
delir sau de fatalitate, așa cum se întîmplă în incandescența blestemelor - aceste limbi de foc ale spiritului. Modernii sânt călduți, prea călduți. N-a bătut ceasul să-nvățăm iubirea și ura, ca dimensiuni de natură în suflet? Blestemul este o provocare nemăsurată și el crește în tărie cu cât se îndreaptă înspre nemăsurat. Obiectivul lui final e doar incomensurabilul. După ce vorbele au pus la zid un individ, un neam sau natura, sfârșești cu furia spre cer. Blestemul e atașare de viață prin
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pasul vieții, apele ei, fie că se retrag, fie că mă copleșesc, mă aruncă pe-un uscat din care totul a fost. Plăcerea de-a te depărta de fire din învălmășeala lăuntrică, de-a sări ființa în mândria unei vâltori nemăsurate... Cine nu se leagănă în întinderea golurilor cu nădejdea unei răzbunări, cine nu gustă în vid o seducție de plinătate viitoare - acela nu se știe măcina pozitiv, nu-și știe cheltui cu folos excesul de zădărnicie al vitalității. Psihologii, care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
până astăzi ele ne ademenesc în neființă. Privirea lor nedeslușită, amețeala aeriană din chemările lor nesigure rămîne-vor străine înțelegerii noastre tulburi? Viața-i înveșnicirea clipei de teamă nemângâiată în care Adam, proaspăt izgonit din rai, și-a dat seama de nemăsuratul pierderii și de nesfârșitul pierzaniei ce-l așteaptă. Nu reedităm cu toții - în cursul viețuirii - iluminarea deznădăjduită a acelei nemiloase clipe? Moștenirea primului om este lumina întîii deznădejdi. Când stelele se vor preschimba-n pumnale și inima-mi va zbura spre
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nobilă descompunere pe care trebuie s-o grădinărim. Și apoi, nu zvâcnește sângele în ritm marin, nu e orgoliul lui melancolic acordat rănii albastre, mișcătoare și infinite? Suferința asta vastă și lichidă, ea să-mi împlinească un gust de dureri nemăsurate și să-mi astâmpere setea de nefericiri neîntrecute! De s-ar înfuria mările, să-și spargă valurile de inima omenească! Lași Paradisul pentru rahitici când rătăcești pe malurile mării. Căci el este o mare fără demonie. Icoana raiului nu m-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Ideea e un fel de melodie ce a prins cheag. Gândirea proiectează neantul, ca o supremă consolare, sub presiunea unui infinit orgoliu rănit. Vrând să fii totul și totul opunîndu-se, ce-ai face fără dimensiunea absolută a absenței? Chinurile mândriei nemăsurate volatilizează firea și poleiesc nimicul cu prestigiile unei măreții în care se liniștește patima orgoliului. Neființa e o splendoare funebră, care ne stinge geloziile divine. Sugestia nimicului ne satură gustul de Absolut subiectiv, precum harul morții de armonie în dezastru
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dacă România - printr-o perversiune a soartei - ar renaște în viitor cultura bizantină. Un singur țipăt din Revoluția franceză este pentru noi un îndemn infinit mai mare decât toată spiritualitatea bizantină laolaltă. Căci dacă nu vom învăța nimic din elanurile nemăsurate ale națiunilor mari, atunci nu ne mai rămâne decât să ne îngropăm sufletul între zidurile afumate ale bisericilor noastre și să ne stingem în suspine la picioarele acelor sfinți idioți, car au ținut acestui popor de urât toată vremea trecutului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în trecere, umbra unei fericitoare cugetări; câtă gratitudine pentru-o privire; câtă recunoștință pentru că ar lăsa un moment degețălele ei dulci în mînile lui, și el simțea pare-că le trage la inima lui, să le facă a simți desele și nemăsuratele-i bătăi,... ar plânge și ar râde de fericire, ca un copil, ar nebuni în urmă și vecinic ar visa aceea oară fără de seamăn. De unde această simțire nemăsurată, de unde această irezistibilă nebunie? El nu-și simțea capul, nu-și simțea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]