961 matches
-
goniră pe țârcovnic din sat, cu Necuratul lui cu tot. Dar neobrăzatul nu se depărtă prea tare. Se opri În preajma islazului și, pe furiș, se apucă să rușineze vitele sătenilor. Și prin ele Îl lovi și mânia Celui de Sus. Nemernicul și scârba pământului Își făcuse mendrele numai cu vaci. Într-o zi i-a ieșit În cale o iapă neagră, nărăvașă, pe care stăpânul nu izbutise s-o Înhame vreodată. Țârcovnicul a râvnit la ea de cum a văzut-o. Chisăliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În momentele de solitudine trăite În camera obscură. Totul mi se trage de la boală - pe care aproape cu mândrie vă pot spune c-am Învins-o. Am făcut și sacrificii, dar voința mea a triumfat. Nu Îngădui nimănui - mai ales nemernicilor cu minte puțină - să ia peste picior suferințele mele. Poate că Într-adevăr am ieșit de acolo cu mațe de porumbel pe cap și coaste de om În mână și poate că Într-adevăr am spus că i-am modificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oraș, dar suma cerută era imensă, chiar și pentru un director de liceu care făcea afaceri groase și ilegale cu examenele de la cele două trepte și cu bacalaureatul. Dincolo de aspectul financiar, opăritul tătic dorea satisfacții și de ordin moral. Adică nemernicul care, dedându-se la plăceri destrăbălate, Îi Îmborțoșase fetița - și aici, când ajungea cu gândul, directorul se făcea vânăt, Închipuindu-și În ce Împrejurări și mai ales cum slăbănogul Îi dezbrăcase și Îi călărise odrasla -, acel limbric, deci, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la coșul de gunoi. Fără să spună nimic altceva În afară de bună ziua, o luase tăcut și neguros către casa lui Foiște. În timp ce cobora coasta dinspre Dunăre a satului, mormăia În barbă vorbele grele pe care avea de gând să le azvârle nemernicului. Se răstise la tușa Tinca, mama poetului, și se repezise spre odaia În care sălășluia monstrul, odaie botezată birou de lucru, trudă, chin. Primul obiect de care dăduse cu ochii după ce Împinsese cu umărul ușa fusese vârful de pin proptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
furios care n-ar fi În stare să omoare o muscă măcar. Băieții abia așteaptă să te vadă și când au auzit că nici măcar Însurat nu ești, ca să ai scuza unor obligații, am hotărât În unanimitate că ai fi un nemernic de cea mai joasă speță dacă, imediat după primirea scrisorii, nu ți-ai pune curu’ Într-un tren care să te aducă Încoace. După cum vezi, nu ai de ales. Acuma să-ți spun și câte două-trei vorbe despre noi. Scorțosu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de mult insista seniorul. Nobunaga trăgea mai mult cu noblețe și grație decât cu precizie, mai mult cu curaj decât cu mare putere. Bâzâitul impunător al săgeților lui părea să spună că până și săgețile însele erau prea distinse pentru nemernicii aceia, că vârfurile săgeților erau daruri de la omul care avea să conducă națiunea. Dar și săgețile pe care i le adusese Ano se terminară repede. Ici și colo, în grădina templului, zăceau dușmani doborâți de săgețile lui Nobunaga. Dar, înfruntându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care i-a denaturat și puținul suflet pe care îl mai avea, porecla «Ghetu’ om, săracu’!» rămânându-i ca nume, semn al dezonorării pentru totdeauna. Când, în sfârșit, a venit și 22 decembrie ’89, înfricoșat, pe ascuns, ca un adevărat nemernic, și-a pierdut urma, cum au făcut atâția alții, plecând într-un colț îndepărtat al țării, unde nimeni nu-l mai cunoaște. Acolo își mistuie, printre necunoscuți, duplicitatea și mustrările de conștiință dacă o mai fi având ceva din ea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
îndepărtat al țării, unde nimeni nu-l mai cunoaște. Acolo își mistuie, printre necunoscuți, duplicitatea și mustrările de conștiință dacă o mai fi având ceva din ea. În sat, la Căuești, încă i se mai păstrează disprețul de turnător și nemernic, de individ care și-a vândut consătenii pentru «un blid de linte». După atâția ani de la întâmplările evocate înfierez și eu această comportare inspirată de interese străine țării, cu gândul la acei oameni care din prea multă încredere în omul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
că nu pot să dea afară profesorii. Trebuie să faci ceva cu adevărat radical înainte să-ți dea papucii. Cum ar fi să omori pe cineva, bănuiesc. Ei bine, în ceea ce mă privește, pot să și-l ia înapoi pe nemernicul ăsta mic! — Vreți să spuneți că se ține încă tare? — Se ține tare? Acum contraatacă! Mi-a tocat nervii de mi i-a făcut zdrențe, iar acum și Bolton zice că vrea să fie înlocuit. Cică nu mai poate face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
crimei pe care le avem, ar fi avut un atac de nervi. Nu și Wilt. O, nu! El stă acolo, plin de tupeu, și-mi spune cum să-mi desfășor ancheta. Păi dacă există ceva care să mă convingă că nemernicul ăsta e al dracului de vinovat, atitudinea lui mi-e suficientă. A comis crimele alea și o știe. Mai mult, am de gând să o și dovedesc. Acum pare puțin îngrijorat, zise domnul Gosdyke. — Are toate motivele să fie, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
aibă el vreun punct slab pe undeva, dar să mă ia dracu’ dacă sunt în stare să i-l găsesc! Cum Dumnezeu face? — Ce face? — Vorbește fără întrerupere și nu spune nimic. Nici măcar un afurisit de lucru folositor, unul singur! Nemernicul ăsta are mai multe păreri despre orice subiect de pe lumea asta decât am eu fire de păr în cap! Dacă o să-l ținem treaz încă patruzeci și opt de ore, nu are cum să nu cedeze. — O să mă tragă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
privarea de somn, nu mă puteți acuza pe mine că vi le-am servit. Nu veniți aici să vă oțărâți la mine. Dacă sunteți prost, e problema dumneavoastră. Duceți-vă și găsiți-mi soția! — Opriți-mă, altfel îl omor pe nemernic! urlă din toți bojocii Flint, repezindu-se afară din încăpere. Intrând în biroul său, inspectorul trimise după sergentul Yates. — întrerupe vânătoarea de plăcinte, zise el. E un rahat de păcăleală. — Un rahat? întrebă sergentul, nesigur pe el. — Căcat, explică inspectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și altcuiva. Existau mistere ale relațiilor umane care sfidau orice analiză. Iar Wilt stătuse acolo așa calm și-i spusese să se îmbrace. Cuprins de un sentiment de admirație înciudată, Flint ieși pe hol. Orice-ai fi zis despre el, nemernicul ăsta mic avea ceva curaj. Cei doi soți parcurseră în tăcere drumul până pe Parkview Avenue. Pe bancheta din spate, învelită într-o pătură, Eva adormise, iar capul i se bălăngănea pe umărul lui Wilt. Henry Wilt stătea mândru alături de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
certitudine că scăpase definitiv de David Minor. Numele și adresa mea erau în cartea de telefoane și nu i-ar fi fost greu să dea de ea prin intermediul meu. Se strângea carnea pe mine la gândul unei noi confruntări cu nemernicul ăla evlavios, dar mi-am ținut temerile pentru mine și nu i-am spus nimic lui Rory. Minor era un subiect atât de dureros pentru ea, încât abia dacă își putea face curaj să vorbească despre el și nu voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dimineața asta, mi-am adus aminte de toate promisiunile mele. Apoi m-am gândit că nu are rost să încerc să fiu o persoană bună când prietena mea e într-o altă cameră de hotel de pe coridor, înșelată de un nemernic. Așa că m-am îmbrăcat și m-am dus să-mi îndeplinesc misiunea. Am întors o nouă pagină. Sunt o persoană bună care nu o să-și lase prietenele batjocorite de bărbați. Debbie îmi deschide ușa încet. Deși e încă în pijamale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pe care le‑am luat azi‑dimineață de la cutie îmi cade din sacoșă pe podea. Rahat. Îmi adun grăbită corespondența și o îndes repede în sacoșa de la Conran Shop, sperând că nimeni n‑a apucat să vadă ce sunt. Dar nemernicul ăla de Rory nu m‑a scăpat din ochi. — Hei, Becky, zice, pufnind în râs. Ce e aia acolo, o factură roșie, cumva? Nu! zic imediat. Normal că nu. E o... felicitare. Mai veselă, așa. Pentru contabila mea. Oricum, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
trântesc în față, și, cu o voce demnă, dar înțepătoare, am să‑i spun... — Bex? Suze mă ia de braț și văd că am trecut de casa noastră. — Te simți bine? întreabă Suze în timp ce deschide ușa. Pe cuvântul meu, ce nemernic. Sunt bine, zic, înălțându‑mi bărbia. O să‑i arăt eu lui. Am să‑mi plătesc depășirea de cont. Ai să vezi. O să le arăt eu la toți. — Așa te vreau! zice Suze. Se apleacă și ridică o scrisoare de la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de peste ocean să stea de vorbă cu tine. — Da, nu e ziua ideală. Aici sunt perfect de acord. Chipul îi e străbătut de un zâmbet amuzat. Dar de unde era să știu că ai de gând s‑o ștergi din țară? Nemernicul de Michael n‑a suflat un cuvânt. Se încruntă. Și n‑am putut să stau cu mâinile în sân și să te las să dispari. Își împinge paharul pe masă absent, de parcă ar căuta ceva, și mă uit la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sè-mi scriu declarația, la un moment dat, potrivit felului ciudat în care bețivul și-a dat capul pe spate că sè-l vadè, acesta dând semne cè s-ar fi cocoțat, undeva sus, pe tavan, râzându-și de bietul om, Stai! Nemernicule! Unde fugi? Stai! articuleazè cu greu bețivul, smucindu-se din mâinile tènèrului aghiotant, Dupè toate aparențele disputa lui cu interlocutorul nevèzut a ajuns la un moment critic deoarece cetèțeanul, cuprins subit de furie, se avântè vijelios înainte ca si cum ar vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
e ceva mai cald, asta-i tot. Mai puțin decât în „pământurile pustii“, bineînțeles. — Ești așa de disperat? — La fel ca dumneavoastră. Dacă nu facem ceva, n-o să ieșim niciodată de-aici, știți asta. în orice moment, pe vreunul din nemernicii ăștia o să-l apuce gândurile negre și-o să ne împuște. Până acum am știut să-i ținem în frâu. Am avut noroc, zise micul sergent. Dar cât ne va mai surâde norocul? în curând vom îmbătrâni, ne vom pierde forțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
peste alta albă și o pungă mică sau o amuletă din piele roșie agățată la gât. Sergentul îl întrerupse cu un gest; s-ar fi zis că un oftat de ușurare îi scăpa din rărunchi. — El e, fără îndoială, zise. Nemernicul ăsta a avut curajul să intre aici și să-i taie gâtul căpitanului sub nasul nostru. Caporale! închide-l pe Mulay. Dacă scapă, ordon să fii împușcat. Pe urmă, fă-mi legătura cu capitala. Ali! — Ordonați, dom’ sergent, spuse negrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
acea întindere albă ce părea că nu are hotare, conștient că era încă una dintre barierele pe care Natura le punea între el și urmăritorii săi. Salina ar înghiți orice vehicul care ar încerca s-o străbată. — Mubarrak a murit. Nemernicul ăla l-a găurit cu sabia. Almarik garantează că a fost un duel curat și că familia Sad nu e dispusă să înceapă un război între triburi din această cauză. Pentru ei, problema e încheiată. — Din nefericire, noi nu putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
asemenea loc și înțelegea că toate supozițiile lui se prăbușeau și că nu exista nici cea mai mică speranță ca fugarul să mai fie în viață. — A murit, își repetă încă o dată, furios pe el însuși și pe neputința lui. Nemernicul ăsta ticălos trebuie să fi murit! Dar Gacel Sayah nu murise. Nemișcat, la fel de nemișcat cum stătuse timp de patru zile și aproape patru nopți, privea cum soarele se ascunde în zare, anunțând întunericul urma să sosească aproape brusc, și înțelese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ăia.. 2 Asta fusese într-un martie friguros - rămăsese singură cu Mugurel, de doi ani pe atunci, în garsoniera asta prin care sufla vântul. Uită-te-n jurul tău, Mirelo, pereții goi, linoleumul gol, golul din stomac și din inimă, nemernicul de Ticuță. Îi luase tot, toată mobila și frigiderul, și aragazul, covoare și preșuri, și până și lustra din tavan cu tot cu becuri. Toate erau ale lui, Mirelo, până și garsoniera pentru care primise repartiție la ICRAL de la Depoul CFR Triaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
din salariu și se mai și dau la tine. Păi, chiar, cum e vorba aia că și bătută, și futută, și cu banii luați... Dacă nu cumva asta i-o fi soarta de acum încolo, să stea la mâna unor nemernici care profită că te văd încolțită. Astea-s vremurile care vin, n-ai ce-i face, și când te gândești că înainte, oricine avea o slujbă și un salariu să-i ajungă și, de bine, de rău, un acoperiș deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]