3,831 matches
-
mă gîndesc la așezarea lor, spre creștat și foarte spre ceafă, dînd întregului cap o înfățișare ciudată; am mai văzut-o și m-am mai mirat de ea. Acum vedeam de aproape ochii sitarului care moare. Mari, enormi, deschiși larg, nemișcați, de un cafeniu foarte închis, sub luciul lor de mărgea poleită cu o adîncime fără fund. Era în ei tristețe nemărginită, reproș fără țeapă de mînie. Era în ei împăcare, era întrebare blîndă, căreia nu-i puteam răspunde fără să
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
Alex. Ștefănescu În mijlocul sălii mărșăluiește - deși rămâne la nesfârșit nemișcată - o mică armată de țărani fantomatici, confecționată din costume populare așezate pe umerașe-stative. Între căciuli și sumane, între broboade și ii nu se văd fețe omenești, ci doar puțin întuneric, iar din mâneci nu ies mâini. Straniul grup statuar este
Țăranii și comunismul by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7445_a_8770]
-
personajelor minuscule care populează partea din stânga, jos, a capodoperei. Era ca și cum cerul - parcă împrumutat dintr-o altă lume, din opera unor vechi maeștri italieni - ar fi fost transplantat acolo, pentru ei, cei ezitând între începerea unei călătorii și contemplarea mută, nemișcată, plină de promisiuni, a peisajului... Dar nu acesta e tabloul în care aș vrea "să intru". Așezată într-un ungher dinadins întunecat, lucrarea a cărei frumusețe nepământească m-a izbit e "Femeie cu balanță". O văzusem și înainte, am văzut
"În ce tablou v-ar plăcea să intrați?" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7966_a_9291]
-
la ceruri. Pe fundal melodia ce răsuna din două boxe și vocile preoților parcă chemau norii și vântul. În București, caniculă. În Cimitirul Militar Ghencea 1, norii acoperiseră soarele și adierea vântului venea ca o răsplată pentru jandarmii ce stăteau nemișcați de peste o oră. Zeci de colegi și o mare durere Pe o parte stăteau șefii Statului Major General și foștii colegi. Pe cealaltă jandarmii. În mijloc, lângă general, familia îndoliată. Un strigăt de jale a răsunat mai înainte din mama
Mihail Popescu, ultimul onor la general - FOTO și VIDEO by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78372_a_79697]
-
răsucit și s-a prăbușit peste el, ca un zid ce se surpă. O clipă mai târziu, capul fetei stătea cuibărit în poala sa și s-a trezit contemplându-i trupul parfumat. Nu știa ce să facă. A privit-o nemișcat o vreme, de parcă încremenise, iar Fusako, după ce și-a îngropat capul în serjul bleumarin al uniformei lui, n-a mai dat semne că ar avea de gând să-și schimbe poziția. Ușa s-a deschis brusc și mama, mătușa și
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
București și de la echipa națională a României Mihăiță Neșu a suferit un accident deosebit de grav în timpul unei ședințe de antrenament de la actuala sa echipă, FC Utrecht din Olanda. În urma unei ciocniri violente cu un coleg de echipă, Neșu a rămas nemișcat pe gazon și a strigat la colegii lui că nu se mai poate mișca. Transportat de urgență la spital, medicii au constatat că fotbalistul român are fractură cervicală.
Mihaita Nesu, imobilizat la pat pentru două săptămâni () [Corola-journal/Journalistic/75992_a_77317]
-
armăsar splendid, cu ochii înnebuniți de groază, gonind în neștire, trăgînd după el, în spinare, un lup care-i sfîșie beregata. O altă variantă sînt tablourile din casa soților Willer, care reprezintă făpturi grațioase și slabe, cu trupul crispat și nemișcat, în întâmpinarea fiarei rapide, exersate în rapacitate, care nu se vede pe pînză, dar care e prezentă în tremurul și în frenezia vînatului ei. Atunci, ieșite din toropeală, simțurile sînt în alarmă spre a înlesni atracția și devorarea reciprocă dintre
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
prima oară a simțit durerea. Tot trupul scurtcircuitat, apoi cedând, potolindu-se, ca setea. Nu-și putea mișca brațul stâng. "Ce-i chestia aia albă?" "Sunt coastele." Și când s-a aplecat a văzut pentru prima oară mărimea rănii; brațul nemișcat, rana deschisă cu o tăietură curată, îndepărtând pielea ca un văl, coastele. Trebuia să ajungă la fraza care avea s-o închidă, fraza gata să dispară: "Marina, taică-tu a murit în accident, maică-ta tocmai a murit și ea
Andrés Barba - Mâinile mici by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/7278_a_8603]
-
a simțit autorul când a văzut-o pe fata/ cu ochii de sticlă pisată " (printre școlari). În pofida științei scrisului, secretivitatea există, iar pasiunea trebuie apărată, spre a nu fi ucisă de descriere: "clipă cu clipă/ pentru a recrea increatul,/ silueta nemișcată/ cum ai văzut-o prima oară,/ semi-lumina pe podea// ce ușor te-ai pierde/ în descrierea prozaică a acestei lumini/ pe apă, frază cu frază/ către o definiție a luminii/ preamărite fiindcă e subtilă și obiectivă// sau ai mai putea
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
dulce somn, în dulcele fotoliu, după dulcea cină cu Chianti... Am dormit dusă în timpul întregii piese (din fericire, scurtă și fără pauză). Din când în când mă trezeau zgomotele de pe scenă și mă uitam, pe furiș, la profilul din stânga mea: nemișcat, rigid, sever, tăcut. Nu îndrăzneam să fac vreun comentariu, pentru că habar n-aveam de ceea ce se petrece pe scenă. La întoarcere, în mașină, aceeași atitudine rigidă, în deplină tăcere. Volubilul fermecător se prefăcuse într-un englez flegmatic, vag disprețuitor. A
Antoaneta Ralian: „Rafturile cu cărțile mele – conserve de timp, de tinerețe, de emoții” by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/7299_a_8624]
-
simțit o prezență și am văzut, deasupra mea, spre colțul de la piciorul patului, plutind în aer o formă asemenea unei uriașe păsări albe - îngerul morții, mi-am zis. Era de un alb translucid, cu aripile întinse și stătea în suspensie nemișcat. Ce folos să încui ușa, intră când vrea, am gândit și cuprinsă de frică mi-am zis că nu trebuie să mai caut să-l văd, să mă gândesc la altceva, că încercând să-l examinez îi întăresc cumva prezența
O diaristă europeană by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7104_a_8429]
-
pe plaiurile natale. Ajuns acasă, totul se prăbușește, vezi că nimic nu mai este așa cum a fost și cum continuă să existe în tine. Constați că "în locul cartierului studenției tale, cu miros de tei, acum ai o pădure de macarale nemișcate, care străjuie blocuri neterminate" (p. 15). Nu peste mult timp, Basile-Vasile realizează că se găsește într-o țară în care nu mai are pe nimeni. Părinții au murit imediat după, dar și din cauza plecării lui, iar prieteni nu mai sunt
Pierdut în tranziție by Bogdan Miahi Dascălu () [Corola-journal/Journalistic/7129_a_8454]
-
și comploturi // M-am redus la cîteva / mii de oi și insomnie" (Caz național). Sau cu o ambiguă autoscopie: "lumea aceasta / atît de nepregătită / să mai înghită uneori / poezia mea post- / stănesciană... / ană... ană ... // în care chiar și eu / stau nemișcat / în palma unui înger / nu prea vorbăreț" (Asta-i aproape tot). De la această manieră de amendări de sine trece cu naturalețe la consemnarea unor momente de beatitudine: "Am început să descifrez mesajul celest / de foarte mult timp aproape uitat: unirea
Poet și personaj by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7642_a_8967]
-
așa de înghețată că nu scârțâia sub picioarele noastre. Tata m-a ridicat pe căruța pădurarului Mircea, apoi a sărit și el și s-a așezat lângă mine. Ne-a acoperit repede cu o pătură aspră. - Întinde-te și stai nemișcat, Andrei, mi-a șoptit. Stai complet nemișcat. - Îmi vine să strănut. Mi-a intrat praf în nări. - Și mie. - Ne ascundem de oameni, tată? - De oamenii răi. Sunt mulți. Trebuie să tăcem, Andrei, dragule. Eram mândru că nu strănutasem când
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
picioarele noastre. Tata m-a ridicat pe căruța pădurarului Mircea, apoi a sărit și el și s-a așezat lângă mine. Ne-a acoperit repede cu o pătură aspră. - Întinde-te și stai nemișcat, Andrei, mi-a șoptit. Stai complet nemișcat. - Îmi vine să strănut. Mi-a intrat praf în nări. - Și mie. - Ne ascundem de oameni, tată? - De oamenii răi. Sunt mulți. Trebuie să tăcem, Andrei, dragule. Eram mândru că nu strănutasem când tata m-a dat jos din căruță
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
absolut toate cuvintele parazitare. Mesajul este esențializat, versurile au concentrarea cristalului, strofele pică precum picăturile de ploaie. Niciun cuvânt nu este inutil: "pisică pe coama/ zidului de cărămidă/ în plin soare// ridici gheara în aer după/ o muscă nevăzută/ rămâi nemișcată așa// ghem alb și negru/ nepăsător la pândă/ viață eternă căreia nu știu ce să-i răspund// pentru că sunt exact/ și fulgurant/ ca o eclipsă" (p. 31). Expert în produse poetice de tip micro-artizanal, Constantin Abăluță se simte la fel de confortabil și atunci când
Vernisaj liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7269_a_8594]
-
umbre mirositoare. Amestecați în același asalt pe care pomii și copacii îl dau dealului se află un număr oarecare de corcoduși și cîțiva cireși. Jos de tot, sub coastă, licărește oglinda de argint a unei bălți. Pe fața apelor ei nemișcate, o lume de frunze căzute îi întunecă, pe lîngă maluri, limpezimea ș...ț Această obștească pornire a văii spre cucerirea înălțimilor, ce sunt totdeauna în lumina soarelui sau a lunei, amenință cu rădăcinile pomilor și ierburilor să spargă gardul care
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
umbre mirositoare. Amestecați în același asalt pe care pomii și copacii îl dau dealului se află un număr oarecare de corcoduși și cîțiva cireși. Jos de tot, sub coastă, licărește oglinda de argint a unei bălți. Pe fața apelor ei nemișcate, o lume de frunze căzute îi întunecă, pe lîngă maluri, limpezimea ș...ț Această obștească pornire a văii spre cucerirea înălțimilor, ce sunt totdeauna în lumina soarelui sau a lunei, amenință cu rădăcinile pomilor și ierburilor să spargă gardul care
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
năravuri de oaie.// Din când în când la mică distanță de noi/ trece tlinda și-atunci îmi ridic ușor mâna/ și-mi strecor degetele peste capotul ei/ ca un ortodox blajin/ peste hainele preoțești în timpul liturghiei.// apoi ore în șir nemișcat/ cu degetele astea la frunte.// de-acum gata, îmi spun, gata.// sunt tată.// și capul meu se apleacă deasupra acestei propoziții exact ca o oaie în dreptul unei cești de cafea." (pag. 62) I s-ar putea imputa lui Coman, cu
Exiguum Etimologicum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7173_a_8498]
-
În sala profesorilor, tînăr asistent fiind, citeam pe Proust și pe Gide în niște minunate ediții interbelice; am lucrat acolo cu sîrg la prima mea carte, cea despre Anton Holban. Îmi amintesc, spre exemplu, de profesorul Valeriu Stoleriu, care stătea nemișcat, într-o concentrare maximă, abia ridica din cînd în cînd ochii de pe carte, sau de profesorul Petru Caraman care, dimpotrivă, se scula des în picioare, pentru a căuta ceva în mormanul de cărți și de reviste ce abia încăpeau pe
Biblioteci by Alexandru Călinescu () [Corola-journal/Journalistic/5932_a_7257]
-
de ceaun care se căscase pe culmea ca un crater al muntelui Humpleu 9999. În mijlocul prăpastiei, astfel încât stâncile din jur să-i ascundă lumina, ardea un foc. Alături de el, lângă o colibă încropită în mare grabă, ședea un bărbat tânăr. Nemișcat, privea flăcările. Lângă el, pe jos, o pușcă lungă. Înainte de a ajunge pe marginea crestei de piatră, bătrânul Maftei strigă în jos, cu voce tare: - Sunt eu, Maftei! Am adus brânza! Maftei se opintea din greu prin zăpadă să iasă
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
sclipeau cu tot mai multă hotărâre. Patru, cinci, șase perechi de ochi. Marele roșcat își sprijini capul între picioarele dinainte, mormăi încetișor și, uneori, brusc ca o străfulgerare, își arăta sclipirea colților imenși albi. Ceilalți nu ripostau, doar îl țintuiau, nemișcați, cu privirile lor flămânde, verzi, înțelegătoare... De-acum e noapte... Șase lupi coborau în vale, spre stâne, spre oi. Galopau în șir, călcând în aceleași urme. Se strecurau pe zăpadă de parc-ar fi fost niște umbre, umbre de zăvozi
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
singurul care gândește așa. Iată un fragment din comentariile lui Aleksandar Hemon, prozatorul bosniaco-american care a comentat Campionatul Mondial pentru revista „The New Republic": „După meciul împotriva Germaniei, am văzut o fotografie a lui Maradona îmbră-țișându-l pe Messi; acesta era nemișcat ca un sloi de gheață, și privea în lături - aproape că-i citeai gândurile: «Cum de-am ajuns să joc pentru un idiot ca ăsta?»" Populiștii, demagogii, escrocii, manipulatorii, mincinoșii, „iluminații" și nerușinații lumii ar avea de învățat din astfel
Anul vuvuzelei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6194_a_7519]
-
mie ceai în Oribe?, întrebă brusc doamna Ota. Data trecută m-ai servit în altceva. Kikuji se minună din nou de îndrăzneala femeii. Era naivă sau, pur și simplu, nerușinată? Începu să-l cuprindă mila văzând-o pe fiică, încă nemișcată, înțepenită cu capul în jos. Domnișoara Inamura prepară ceaiul din nou, de astă dată pentru doamna Ota. Toți ochii erau ațintiți asupra ei. Ea nu avea de unde să știe istoria acelui Oribe negru. Parcurgea rutina ceremoniei pas cu pas. Era
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
poate era din pricină că roiau atâtea femei în jurul lui și una în plus sau în minus nu mai conta. Considera că i se cuvin. Sau poate era indiferent la orice fel de schimb interuman. Era în stare să stea ore întregi nemișcat, cu privirea în gol, fumând, fără frecușurile agitate și dorințele intermitente la care eu, de pildă, eram predispus. Această atitudine stabilă, îmi imaginam eu, avea să fie marele lui avantaj. Vorbeam acum vreo două seri cu un prieten scenarist care
Hanif Kureishi - Am ceva să-ți spun by Ariadna Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6143_a_7468]