681 matches
-
au determinat popularea timpurie a zonei. În anul 1976 s-au descoperit în apropierea Sucevei, unelte de silex care dovedesc locuirea teraselor de pe dreapta râului în perioada paleoliticului mijlociu și superior (circa 100.000 - 10.000 î.e.n.) Prima mare cultură neolitică de tipul Starčevo-Criș (circa 5.000 î.e.n.) a fost atestată în anul 1967 pe malul pârâului Cacaina (Cetății). Urmele culturii Cucuteni găsite la cetatea de Scaun, Șipot, Curtea Domnească, dovedesc că la sfârșitul mileniului al II-lea, teritoriul de azi
Istoria Sucevei () [Corola-website/Science/313290_a_314619]
-
care purta acest nume. Singurul obiectiv din comuna Isvoarele inclus în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monument de interes local este situl arheologic de „la Fântână” (la vest de satul Izvoarele) unde s-au găsit urmele unei așezări neolitice atribuite culturii Gumelnița.
Comuna Isvoarele, Giurgiu () [Corola-website/Science/313432_a_314761]
-
își aleg una dintre acestea ca și specialitate sunt pregătiți în ambele domenii. Amândouă sunt strâns legate și influențate de cercetările din neuroștiințe. Mai multe descoperiri istorice atestă faptul că practici chirurgicale similare trepanației au fost efectuate încă din perioada neolitică de către diferite culturi în întreaga lume. Manuscrise din jurul anului 5000BC atestă faptul că egipteni aveau cunoștințe despre anumite simptome legate de probleme ale creierului. În Egipt, incepînd din perioada Regatului Mijlociu, creierul a fost cu regularitate îndepărtat în procesul de
Neuroștiințe () [Corola-website/Science/313878_a_315207]
-
România și o vastă arhivă documentar-științifică și tehnică (grafică, fotografică, filmografică), despre universul creației tehnice țărănești, preindustriale, din România. Un sistem instrumentar manual, de o varietate tipologică impresionantă (cu numeroase arhetipuri ce trimit spre civilizațiile antice - daco-romană, geto-dacă sau chiar neolitică - urmate de cele medievale și moderne), demonstrând o continuitate de viață și de creație materială, în această parte a Europei, incontestabilă, acoperă practic, cvasitotalitatea ocupațiilor tradiționale: vânătoarea și pescuitul (în Delta Dunării), agricultura (de șes, de deal și de munte
Muzeul Civilizației Populare Tradiționale „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314932_a_316261]
-
și apoi romanii au construit pe același loc. Studiile au arătat că fundația de pietre enorme care se află la baza sitului datează de zeci de mii de ani. Baalbek, așa cum se vede azi trebuie să fi existat din perioada neolitică, în 6.000, 8.000 sau chiar 9.000 înaintea Erei noastre. Chiar și mult mai semnificativ pentru adepții teoriei extraterestre este credința că platforma de piatră colosală poate să fi fost loc de aterizare pentru călătorii din spațiu. Nu
Baalbek () [Corola-website/Science/322883_a_324212]
-
prezente în film o serie de simboluri naționale (steme simbolice atârnate pe perete, Sfinxul din Bucegi, capitala Sarmizegetusa), precum și relicve din alte perioade cum ar fi o reproducere gigant a Gânditorului de la Hamangia (ce datează din cultura Hamangia din epoca neolitică, c. 5250-4550 î.Hr.). Aceste simboluri erau considerate ca având un caracter protocronist, ele urmărind să legitimeze faptul că dacii s-au aflat pe aceste pământuri de la începuturi și să contribuie la identificarea spectatorilor cu patrioții daci. Plăiașu consideră că mitul
Burebista (film) () [Corola-website/Science/323965_a_325294]
-
sunt vulnerabile la inundații provocate de Dunăre și râul Morava. Pe ambele maluri se iau măsuri de protecție împotriva inundațiilor. Primele așezări permanente în area Bratislavei de astăzi datează din epoca Culturii Ceramicii Lineare, în jurul anului 5000 î.Hr., în era neolitică. În jurul anului 200 î.Hr., tribul celt Boii a fondat prima așezare importantă, un oraș fortificat cunoscut ca oppidum, bătând și monezi de argint cunoscute ca biatec. Zona a ajuns sub influență romană din secolul I d.Hr. până în secolul IV, făcând
Bratislava () [Corola-website/Science/297232_a_298561]
-
la lumină și frumusețile subpămîntene ale florilor de mină, agregate minerale formate prin depunere și cristalizare în cavitățile largi ale rocilor, numite geode. Săpăturile arheologice atestă locuirea în Depresiunea Maramureșului încă din timpuri preistorice. Urme sigure din paleoliticul superior și neolitic au fost găsite în Țara Oașului și la sud de munții Gutâi. Din neolitic au mai fost găsite la Sighet, Câmpulung și pe malul stâng al Izei, între Rozavlea și Strâmtura. Cu aproximativ două mii de ani î.Hr. au pătruns și
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
fost descoperite urme de locuire umană datând din perioada preistorică. Fosile de neanderthalieni datând de la jumătatea paleoliticului au fost găsite în nordul Croației, cel mai celebru și mai bine conservat sit fiind cel de la Krapina. Rămășițe din mai multe culturi neolitice și calcolitice s-au găsit în toate regiunile țării. Cea mai mare parte din situri se află pe văile râurilor din Croația de nord, iar cele mai importante culturi descoperite sunt Starčevo, Vučedol și Baden. Din Epoca Fierului s-au
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
Régime, viața rezolva olandezii, francezii, elvețienii, germană și chiar austriac . Unele sate au o biserică catolică, o biserică protestanta și o sinagoga . Aceasta regiune și-a păstrat un patrimoniu de excepție, Bonnefontaine ( Baș - Rhin ), una dintre cele mai bogate stațiile neolitice Alsacia, cu castelul sau Empire Mackwiller, care are un palat român cu băi și mausoleu. Acesta a fost descoperit unul dintre cele mai mari sanctuare ale zeului Mithra în lumea occidentală. Putem descoperi, de asemenea, Wasserburg Lorentzen sau Renaissance castel
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
Mulhouse - Ariovistus Soldatul rănit colectate de fiica unui morar . Ochsenfeld luptă între Cezar Ariovistus în 58 î.Hr.. AD Cele mai vechi urme de așezări umane ( unelte din silex descoperite Achenheim 33 ) înapoi la Paléolithique 33 . Primele " sate " apar în timpul perioadei neolitice, după o migrație de oameni din est33 . De-al doilea mileniu î.Hr.. AD : Celții au ajuns pe teritoriul care face acum Alsacia . Secolul V - BC primul secol. AD : Alsacia a fost împărțit între două triburi celtice : Séquanes în sud și
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
Anseremme, Bouvignes-sur-Meuse, Dréhance, Falmagne, Falmignoul, Foy-Notre-Dame, Furfooz, Lisogne, Sorinnes și Thynes. Suprafața sa totală este de 99,80 km². La 1 ianuarie 2008 comuna avea o populație totală de 13.186 locuitori. Cu toate că regiunea a fost ocupată încă din perioadele neolitice, celtice și romane, prima menționare a unei așezări are loc în secolul al VII-lea odată cu înființarea bisericii Saint-Vincent de către episcopul de Tongeren. Din secolul al IX-lea orașul se află sub influența contelui de Namur și al episcopului de
Dinant () [Corola-website/Science/297392_a_298721]
-
Orkhon a lui Gokturks din Asia Centrală (sec. 8 CE). Cuvântul englezesc „Turkey” derivă din latina medievală, Turchia (c. 1369). Peninsula Anatolia, care cuprinde majoritatea Turciei moderne, este una din regiunile cele mai vechi locuite din lume. Cele mai vechi colonizări neolitice ca Çatalhöyük, Cayonu, Nevali Cori, Hacilar, Gobekli Tepe și Mersin sunt considerate a fi printre cele mai timpurii colonizări umane din lume. Colonizarea Troiei a început în Neolitic și continuă până în Epoca de Fier. Istoric, anatolienii vorbeau limba indo-europeană, semitică
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
de 6.242 km² și populație de 342.376 de locuitori. Se învecinează cu județele Cluj și Mureș la nord, Sibiu la est, Hunedoara la sud-vest și Arad și Bihor la nord-vest. Descoperirile arheologice din județul Alba datează din perioada neolitică, cunoscută sub numele de „Cultura Petrești”. Denumirea regiunii provine din cuvântul latin "albus, -a, -um" însemnând "alb". În timpul stăpânirii romane a fost întemeiată, datorită zăcămintelor miniere din regiunea Apuseni, o serie de așezări ca de exemplu "Apulum" (astăzi Alba Iulia
Județul Alba () [Corola-website/Science/296588_a_297917]
-
Vest iar reședința acestuia este municipiul Deva. Primele așezări omenești din Ținutul Hunedoarei datează încă din Paleolitic, în urmă cu zeci de mii de ani. Din Neolitic sunt numeroase urmele culturii "Starcevo-Criș", cultură străveche, una din cele mai vechi culturi neolitice din Europa. Cultura "Turdaș" este reprezentată de cele mai întinse urme de locuire (la Valea Nandrului, lângă Hunedoara, cca. 10 ha.). Această cultură a folosit probabil pentru prima dată "scrierea", cu peste o mie de ani înaintea Sumerienilor. Au urmat
Județul Hunedoara () [Corola-website/Science/296661_a_297990]
-
istorică Moldova, România. Este principala poartă de est a României. Județul face parte din Euroregiunea Siret-Prut-Nistru din 2002. Reședința de județ este municipiul Vaslui. Existența celor mai vechi așezări pe teritoriul județului Vaslui este demonstrată de descoperirile arheologice din perioada neolitică, dar primele atestări documentare ale unor localități au apărut în 1375 și în documente interne din 1423. În perioada 1435-1442, Vaslui a fost rezidența Țării de Jos și era considerat a doua citadelă a Moldovei. De Vaslui scrie și Grigore
Județul Vaslui () [Corola-website/Science/296669_a_297998]
-
de ""Australanthropus olteniens"", reprezintă prima legătură a antropogenezei europene . De asemeni săpăturile arheologice de la Bârsești și Govora-sat, din comuna, Mihăești, Căzănești, Valea Răii din municipiul Râmnicu Vâlcea, Orlești au scos la iveală mărturii ale locuirii arealului județului încă din perioada neolitică. Urmează apoi atestarea epocii de bronz prin săpăturile de la Boișoara, Buleta, Bârsești și Govora-sat din comuna Mihăești, orașul Ocnele Mari, Goranu și Râureni din municipiul Râmnicu Vâlcea, Scundu, Ștefănești. Iar epoca de fier este semnalată prin aceleași săpături la "Căzănești
Județul Vâlcea () [Corola-website/Science/296672_a_298001]
-
mijlociu purtătorii culturii și-au gasit adăpost în peșterile locului, osemintele lor fiind scoase la iveală de arheologi și speologi la Baia de Fier și Broșteni. Așezările de la Bălești, Crasna, Vladimir, Runcu și Telești stau mărturie locuirii județului în epoca neolitică și cea a bronzului. Cercetările arheologice sistematice efectuate de instituții specializate, între care și Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”, au dus la descoperirea complexului de fortificații romane de la Bumbești-Jiu, a castrelor cu val de pământ de la Cătunele, Pinoasa-Vârt, precum și a
Județul Gorj () [Corola-website/Science/296660_a_297989]
-
, mai demult "Oroșteiu" (în , în , în traducere „Orașul sașilor”, în ) este un municipiu în județul Hunedoara, Transilvania, România. În perimetrul i au fost descoperite urme ale culturii neolitice Vinča-Turdaș. Descoperiri întâmplătoare au indicat existența unei civilizații romane înfloritoare. Orașul este atestat documentar în Diploma andreană din 1224. Orăștia este menționată în acest document drept cel mai vestic punct al Pământului Crăiesc, zona de colonizare a sașilor în Transilvania
Orăștie () [Corola-website/Science/296883_a_298212]
-
Astfel că drumul principale urmărește și el traseul format râul Bârzava între văi. Istoric, localitatea este atestată din secolul al XV-lea cu numele de Rechyoka și Rechycha. Cercetările arheologice au descoperit în acest spațiu urme de locuire din perioada neolitică, dacică și romană. Este menționată în 1673 cu numele Reszinitza, ai cărei locuitori plăteau impozite către pașalâcul Timișoarei, iar în anii 1690 - 1700, izvoarele o amintesc ca depinzând de Districtul Bocșei împreună cu alte localități din Valea Bârzavei. Conscripția din 1717
Reșița () [Corola-website/Science/296939_a_298268]
-
transmis numele sau prin documente istorice scrise, existența pe acest teritoriu și în împrejurimile lui imediate, a unor așezări preistorice datând din mileniul al V-lea î.C.; în partea de nord a orașului s-a descoperit o importantă așezare neolitică (5000-1900 î.C.), care a fost locuită de triburi de păstori și agricultori. În numeroase puncte de pe teritoriul orașului - "La vii", "Platoul romanilor" - au fost scoase la iveală obiecte din epoca bronzului (1700-1000 î.C.). Demnă de menționat este și
Alba Iulia () [Corola-website/Science/296930_a_298259]
-
de pompare de la Kruonis este singura din Statele Baltice utilizată pentru reglementarea funcționării sistemului de energie, având o capacitate de generare de 900 MW pentru cel puțin 12 ore. În 2012, 63% din energia electrică provenea din import. Din perioada neolitică, locuitorii băștinași de pe teritoriul Lituaniei nu au fost înlocuiți masiv cu niciun alt grup etnic, astfel încât există o mare probabilitate că locuitorii Lituaniei de azi au păstrat compoziția genetică a strămoșilor lor relativ neperturbată de marile mișcări demografice, deși fără
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
numele grecesc "Γραικός" (transliterat "Graikos"). Și în română se utilizează uneori și termenul de "Elada". Cea mai veche urmă de prezență umană în Balcani, datând de circa 270.000 de ani, se găsește în , din provincia grecească actuală Macedonia. Așezările neolitice din Grecia, datând din mileniul al VII-lea î.Hr., sunt printre cele mai vechi din Europa, țara aflându-se pe ruta pe care s-a răspândit revoluția agrară din Orientul Apropiat în Europa. Grecia este leagănul primelor civilizații europene avansate
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
mai tâziu Palestina în 135 d. Hr. (regiunea corespunde cu Damascul și Libanul modern și cu regiunile Homs; Celesiria (sau „Siria goală”), aflată în sudul râului Eleuteris și în Irak. De la aproximativ 10.000 î.Hr., Siria a fost centrul culturii neolitice, unde a apărut agricultura și creșterea vitelor pentru prima dată în lume. Perioada neolitică ulterioară se caracterizează prin case dreptunghiulare ale culturii Mureybet. În perioada Neoliticului pre-ceramică, oamenii foloseau vase de piatră, ghips și var alb. Găsirea uneltelor obsidiene din
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
și cu regiunile Homs; Celesiria (sau „Siria goală”), aflată în sudul râului Eleuteris și în Irak. De la aproximativ 10.000 î.Hr., Siria a fost centrul culturii neolitice, unde a apărut agricultura și creșterea vitelor pentru prima dată în lume. Perioada neolitică ulterioară se caracterizează prin case dreptunghiulare ale culturii Mureybet. În perioada Neoliticului pre-ceramică, oamenii foloseau vase de piatră, ghips și var alb. Găsirea uneltelor obsidiene din Anatolia sunt dovezi ale relațiilor comerciale timpurii. Orașele Hamoukar și Emar au jucat un
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]