766 matches
-
deoarece pe aceste amulete sunt des incrustate desene de șerpi și broaște. Ulterior, desenele zoomorfe sunt extrem de stilizate, pentru a fi până la urmă înlocuite de simboluri. Morții se îngropau de obicei în poziție ghemuită, ca în toate culturile adiacente din neolitic și din eneoliticul inferior. Nu exista probabil în neolitic o practică de orientare a trupului, dar se constată o ușoară predilecție pentru orientarea spre nordvest. Numai adulților li se depuneau obiecte în mormânt, în cele mai multe cazuri doar un singur vas
Preistoria în Bulgaria () [Corola-website/Science/304349_a_305678]
-
șerpi și broaște. Ulterior, desenele zoomorfe sunt extrem de stilizate, pentru a fi până la urmă înlocuite de simboluri. Morții se îngropau de obicei în poziție ghemuită, ca în toate culturile adiacente din neolitic și din eneoliticul inferior. Nu exista probabil în neolitic o practică de orientare a trupului, dar se constată o ușoară predilecție pentru orientarea spre nordvest. Numai adulților li se depuneau obiecte în mormânt, în cele mai multe cazuri doar un singur vas sau o unealtă. În tell-ul Karanovo s-au găsit
Preistoria în Bulgaria () [Corola-website/Science/304349_a_305678]
-
deosebit de iubiți ai familiei înmormântați în apropierea caselor, ori cei de rang inferior. Unde erau însă îngropați ceilalți membri ai comunității? În Bulgaria de nordest și în Dobrogea se găsesc dovezi pentru existența necropolelor din afara așezărilor de-abia odată cu sfârșitul neoliticului. Acestea se datorează probabil influenței culturilor din stepele pontice. În această epocă se întâlnesc și înhumări în poziție dreaptă. Una din aceste necropole, descoperită în apropiere de Varna, surprinde prin inventarele funerare conținând piese de aur. Douăzeci la sută din
Preistoria în Bulgaria () [Corola-website/Science/304349_a_305678]
-
este un oraș din regiunea administrativă Franconia Superioară, landul Bavaria, Germania. Împrejurimile ului au fost acoperite de păduri virgine, neprielnice colonizării oamenilor, în trecutul mai îndepărtat. Urme arheologice sporadice: Paleolitic și Neolitic (în câteva localități învecinate, pe o rază de cca 25 km). Urme mai numeroase din perioada Bronzului și Fierului (după secolul XVIII i.C.). Așezări celte sigure în vecinătățile Bayreuthului. Celții au fost alungați spre sud de către grupuri etnice venite
Bayreuth () [Corola-website/Science/304374_a_305703]
-
de 9,56 km². Municipiul se află la 88 km distanță de București. Deși tânăr din punct de vedere istoric, cercetările arheologice efectuate în zona în care este situat orașul au scos la iveală urme de viață datând din paleolitic, neolitic, epoca metalelor, evul mediu. În apropierea actualului oraș, în punctul numit "La Vii" (la 2 km spre nord) au fost descoperite urmele unei așezări geto-dace datând din sec. V-IV î.Hr., în care s-au găsit vase de ceramică (străchini
Alexandria, România () [Corola-website/Science/298015_a_299344]
-
Câmpiei Române, Târgoviștea fiind așezată în sectorul subcolinar al acesteia, parte a câmpiei Piemontane Înalte a Ialomiței, și în vecinătatea Dealurilor Subcarpatice. Săpăturile arheologice efectuate pe teritoriul și în împrejurimile orașului au dovedit că această regiune era locuită încă din neolitic. În Muzeul de Arheologie se găsesc vestigii ale culturilor de tip Stancevo-Criș, Gumelnița, Coțofeni, apoi din perioada bronzului și din epoca fierului. Bine ilustrate în muzeu sunt podoabe și unelte geto-dacice din vremea regilor Daciei, Burebista și Decebal, și ulterior
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
Creta și o jefuiesc de comori pe care le transportă la Micene. Ultima mare întreprindere războinică a aheilor a fost războiul contra Troiei - război a cărui importanță a fost mult exagerată de poemele homerice. Pe locul unei așezări datând din neolitic au fost construite succesiv începând din mileniul al 3-lea î.C. - de către o populație amestecată în această zonă - 9 orașe pe același loc cu acest nume. Troia era situată într-un punct care controla strâmtoarea Hellespontului și în plus
Civilizația miceniană () [Corola-website/Science/310999_a_312328]
-
Belgiei au peste 800.000 ani și au fost găsite la Hallembaye, în provincia Liège). Grota de la Spy păstrează urmele omului de Neanderthal care a populat teritoriile până la apariția lui Homo Sapiens în jurul anilor 30.000 î.Hr. Primele vestigii ale Neoliticului au fost identificate la Spiennes unde se găsea o mină de silex. Primele vestigii ale Epocii Bronzului datează din 1750 î.Hr.. Începând cu anii 500 î.Hr. regiunea a fost ocupată de triburi celte care desfășoară comerț cu regiunea mediterană astfel
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
explicau forma acelui craniu (cu fruntea mai mică și teșită, cu orbitele proeminente) ca fiind o consecință a rahitismului, microcefaliei sau acromegaliei. Aceeași prudență trebuie manifestată în studiul paleopatologic în general. Anumite deformări ale oaselor membrelor inferioare din paleolitic și neolitic, constând în turtiri, curbări sau îngroșări, au fost puse fie pe seama rahitismului, fie a deprinderii de a sta ghemuit, fie a surmenajului fizic general datorat traiului greu. În realitate este vorba de diferențele antropometrice dintre rasele umane. O altă sursă
Medicina preistorică () [Corola-website/Science/312473_a_313802]
-
a diferențelor dintre practicile fiecărei etnii. În preistorie, actul medical avea și conotații mistico-religioase. Tămăduitorii erau atât sacerdoți, cât și vraci sau șamani. Trepanarea este cea mai veche formă de chirurgie atestată arheologic, cele mai vechi vestigii fiind datate în neolitic și chiar în mezolitic. În anumite regiuni era destul de răspândită. Astfel, într-un sit arheologic din Franța datat în 6500 î.Hr. (regiunea Sena-Oise-Marna, departamentul Lozère), din 120 de cranii, 40 posedau orificii practicate prin trepanare. Operația consta în perforarea craniului
Medicina preistorică () [Corola-website/Science/312473_a_313802]
-
iar satul Nemțari a fost desființat și inclus în satul Dragosloveni. În comuna Dumbrăveni se află cinci monumente istorice de interes național din categoria siturilor arheologice, toate descoperite în zona satului Cândești. Unul este așezarea din punctul „Coasta Rublei” din neoliticul timpuriu (cultura Starcevo-Criș); altul, cel de la „Curături” conține o așezare eneolitică aparținând culturii Boian); în vatra satului se găsește o altă așezare eneolitică, atribuită culturii Cucuteni faza A; pe coasta Nacului, la „Cetățuia” se află urmele unei așezări geto-dacice din
Comuna Dumbrăveni, Vrancea () [Corola-website/Science/310938_a_312267]
-
Halstattul târziu, sit ce a dat numele culturii arheologice Ferigile-Bârsești. În rest, în comună mai există șase alte obiective incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monumente de interes local. Patru sunt situri arheologice așezarea de la „Gogoi” din neoliticul timpuriu (cultura Starcevo-Criș); așezarea de la „Podul Vâlcelei” datând din secolele al II-lea-al III-lea e.n. aparținând culturii carpice; așezarea de la „Varnița” din aceeași perioadă (perioada Latène); precum și așezara de la „Bahana”, de lângă satul Topești, datând din eneolitic (faza AB
Comuna Bârsești, Vrancea () [Corola-website/Science/310930_a_312259]
-
aflat la est de sat, cuprinde așezări din Epoca Bronzului (cultura Monteoru), epoca romană (secolul al IV-lea e.n.) și Evul Mediu Timpuriu (secolul al X-lea); cel de la Oreavu, din punctul „la Cuptor”, cuprinde urmele a două așezări din neolitic, una aparținând culturii Boian și alta culturii ceramicii liniare. Biserica de lemn „Sfinții Voievozi” din Gugești, datând din 1879, este clasificată ca monument de arhitectură, iar monumentul eroilor din Primul Război Mondial (ridicat în 1930) din același sat este clasificat
Comuna Gugești, Vrancea () [Corola-website/Science/310941_a_312270]
-
varietăților de struguri albi din lume. Dacă numai o singură genă ar fi suferit mutații, majoritatea strugurilor ar fi rămas roșii și astăzi nu am avea mai mult de 3000 de cultivatori disponibili, de struguri albi." Folosirea strugurilor datează din neolitic, fapt demonstrat, de descoperirea unui depozit improvizat de vin, vechi de 7,000 de ani pe teritoriul actual al Georgiei, în 1996. Alte dovezi au arătat că mesopotamienii și vechii egipteni aveau plantații de vin și dețineau măiestria necesară fabricării
Viță de vie () [Corola-website/Science/309618_a_310947]
-
situri arheologice clasificate ca monumente istorice de interes național. Este vorba de așezarea geto-dacică de la Tânganu, aflată în zona Tânganu-Moară, pe malul stâng al Dâmboviței; de situl de la Bălăceanca, de pe malul drept al aceluiași râu, cuprinzând două telluri unul din neolitic, aparținând culturilor Boian și Gumelnița; iar celălalt fiind o așezare din Epoca Bronzului, care a dat numele culturii arheologice Glina; și de urmele mănăstirii Iezerul de lângă satul Căldăraru. În afara acestora, alte zece obiective de pe teritoriul comunei Cernica sunt incluse în
Comuna Cernica, Ilfov () [Corola-website/Science/310027_a_311356]
-
1875 a făcut parte din Comitatul Albă Inferioară, domeniul superior al Zlatnei. După arondarea administrativă din 1875, Bistra a fost cuprinsă în comitatul Turda-Arieș. Teritoriul comunei Bistra a fost locuit încă din preistorie. Descoperirea unor podoabe de aur, provenind din neoliticul tîrziu, precum și înmulțirea urmelor în epocile bronzului și a fierului dovedesc cunoașterea de către localnici a tehnicilor obținerii metalului nobil, procurat îndeosebi din aluviunile Arieșului și ale afluenților săi. În secolele III-II Î.Cr., dacii au început exploatarea și prelucrarea zăcămintelor
Comuna Bistra, Alba () [Corola-website/Science/310087_a_311416]
-
axele de transport rutier a DN2 și feroviar a magistralei feroviare 500. Situată într-un spațiu geografic suprapus spre vest peste marginea zonei externe a Subcarpaților Orientali și spre est pe culoarul Șiretului, a fost vatra de locuire încă din neolitic. O parte dintre oamenii locului au fost împământeniți aici că răzeși de Ștefan cel Mare, o altă parte fiind - la origine, refugiați transilvăneni. Majoritatea locuitorilor sunt români ortodocși. Numele comunei vine de la valea pârâului din satul de reședință, adeseori lipsită
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
2,9%). Pentru 7,94% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. 84,36 % din locuitorii comunei sunt situați în satul de reședință. comună este atestata documentar din anul 1931. Datorită condițiilor favorabile existente aici, zona a fost locuită din neolitic. Locul unde au fost descoperite vestigiile neolitice se numește „Țitelca” și este o ridicătura de pământ naturală de dimensiuni reduse situată între șoseaua E85 și firului de apă al Șiretului. În timp această primă așezare a devenit neîncăpătoare și vatra
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
județul Botoșani, Moldova, România, formată din satele Albești (reședința), Buimăceni, Coștiugeni, Jijia, Mășcăteni și Tudor Vladimirescu. Șesul Jijiei, ca și al celorlalte văi mai mici, precum și terasele râului cu același nume, au fost locuite de diverse comunități umane, începând din neoliticul timpuriu și până spre sfârșitul Evului Mediu, fapt atestat de descoperirile arheologice din anul 1955 ale echipei conduse de Nicolae Zaharia. În ceea ce privește atestarea documentară a satelor, se poate stabili că primul sat existent pe teritoriul actual al comunei Albești a
Comuna Albești, Botoșani () [Corola-website/Science/310245_a_311574]
-
000 de ani. Epoca pietrei este bine reprezentată în descoperiri arheologice pe tot cuprinsul țării. Se cuvine menționată ceramica din aria culturii neolitice Cucuteni, care a constituit apogeul civilizației înainte de venirea triburilor indo-europene. Peste triburile de agricultori sedentari de la sfârșitul neoliticului, au venit triburi de păstori din stepele nord-pontice, care sunt presupuse neamuri indo-europene. Ipoteza prezenței hominizilor pe pământul românesc este sprijinită de unele descoperiri de pe Valea Dârjovului, unde s-au găsit de curând unelte de prund și așchii tăioase lucrate
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
o diversitate de statuete antropomorfe și zoomorfe. Acestea sunt probabil materializări ale unei complexe vieți spirituale, ale sacrului. Astfel, pe teritoriul României s-au găsit urme ale unor civilizații vechi, printre care și "Hamangia". Aceasta a fost o cultură a neoliticului mijlociu din Balcani a cărei evoluție se plasează în a doua jumătate a mileniului VI î.Hr. Ea s-a dezvoltat în Dobrogea, sud-estul Munteniei și nord-estul Bulgariei, fiind originară din nord-estul Mediteranei și aparținând unui curent cultural care cuprinde și
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
teritoriul Azerbaidjanului unelte de piatra în miniatură, microliți, se dezvoltă tehnica uneltelor pentru spart si se confecționează unelte compuse. Apar începuturile cultivării cerealelor si domesticirii animalelor. Mezoliticul se prelungește până în mileniul al VIII-lea î.e.n., apoi acesta este înlocuit de neolitic, epoca noua de piatră (mileniile VII-VI î.e.n.). Monumente din perioada neoliticului pe teritoriul Azerbaidjanului au fost descoperite în grota Damajîlî din Gobustan, Kiulipete aproape de Nahicivan, lângă muntele Kilikdag din jurul văii Ghianjai (în raionul Hanlar) In neolitic oamenii deja începuseră
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
pentru spart si se confecționează unelte compuse. Apar începuturile cultivării cerealelor si domesticirii animalelor. Mezoliticul se prelungește până în mileniul al VIII-lea î.e.n., apoi acesta este înlocuit de neolitic, epoca noua de piatră (mileniile VII-VI î.e.n.). Monumente din perioada neoliticului pe teritoriul Azerbaidjanului au fost descoperite în grota Damajîlî din Gobustan, Kiulipete aproape de Nahicivan, lângă muntele Kilikdag din jurul văii Ghianjai (în raionul Hanlar) In neolitic oamenii deja începuseră să se ocupe cu olăritul, să ardă vase din lut de diferite
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
este înlocuit de neolitic, epoca noua de piatră (mileniile VII-VI î.e.n.). Monumente din perioada neoliticului pe teritoriul Azerbaidjanului au fost descoperite în grota Damajîlî din Gobustan, Kiulipete aproape de Nahicivan, lângă muntele Kilikdag din jurul văii Ghianjai (în raionul Hanlar) In neolitic oamenii deja începuseră să se ocupe cu olăritul, să ardă vase din lut de diferite forme și cu destinație diversă, care a jucat un roi însemnat în modul de viață al acestora, ușurându-le munca de pregătire a hranei și
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
de pregătire a hranei și de depozitare a produselor. Astfel de vase au fost descoperite în Ianâktepe lângă Tebriz, Firuztepe lângă satul Hasanlî pe țărmul de sud-vest al lacului Urmi (Rezaie), în Hanlar și Gobustan. Incă din perioada timpurie a neoliticului apar ocupațiile de prelucrare primitivă a pământului si de creștere a animalelor. Materialele arheologice vorbesc convingător despre faptul că în epoca târzie a neoliticului se dezvoltă economia de prelucrare a pământului si creșterea animalelor. Chiar la sfârșitul mileniului al III
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]