764 matches
-
să. . Da, puteam să. A doua zi după-masă, la cinci. Astfel, am fixat și Întâlnirea: vineri Între cinci și șapte, la ultima sesiune a Dorei din săptămâna respectivă. Tipic pentru mine, la câteva străzi depărtare, Înainte să zăresc literele de neon ale hotelului, hainele au Început să mă mănânce, gândurile, să-mi devină alunecoase. Cu fiecare stradă traversată mă simțeam de parcă aș fi fost din ce În ce mai transparent. Ca la sfârșit să fiu absolut convins că oamenii care se plimbau pe trotuar mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
roz ca somonul, plutind pe cer, mi-ar fi fost la Îndemână să-l parcurg. De data asta mi-a luat jumătate de oră. Când am cotit spre strada lăturalnică, pe care se află și Apollo, am văzut literele de neon strălucind În oglinda neagră a smoalei. A-ul alb părea nefiresc de Întins: jumătate de literă era pe trotuar, jumătate În canal, ca și când ar fi fost decapitat. Literele din mijloc alunecaseră unele peste altele pentru a forma un curcubeu ilizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ajuns la o ușă. Pieplack a deschis-o cu o cheie obosită și c-o expresie greoaie - sau poate era invers. Spațiul În care am pășit mirosea a vestiar și nu avea nici geamuri și nici aerisire. Un tub de neon bâzâia de parcă ar fi fost gata să renunțe În orice moment la epuizanta sa luptă cu Întunericul. În mijlocul Încăperii era o masă și câteva scaune, Îngrămădite Într-o parte. Cu un gest obosit, Pieplack arătă spre cele din urmă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Casa albă, western, fast food etc. au devenit pentru publicul larg niște valori în sine, e ca și cum ai spune binele, frumosul, onoarea, aventura, curajul, perspicacitatea, descoperirea, inițiativa... Vechile concepte filozofice au fost de fapt, treptat, înlocuite cu niște lămpi de neon. Iată de ce toți termenii obscuri sau diversele nume proprii și chiar și anglicismele din romanele americane traduse la noi provoacă un fel de frison al autenticității. Nu ezitați, deci, să strecurați asemenea elemente de autenticitate în narațiune. în loc să spuneți că
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
unei farmacii, dotată cu instrumente și flacoane. Stimulat de ideea de a ajunge la toaletă, am Împins ușa din fund. Înăuntru am văzut ceva ce ochii mei n-au Înțeles. Odăița era rotundă, văruită, cu acoperișul jos, cu lumină de neon și fără vreo fereastră care să slăbească tensiunea claustrofobiei. Era locuită de patru personaje sau mobile. De aceeași culoare cu pereții; materialul - lemn; forma - cubică. Pe fiecare cub - unul mai mic, cu grătar, și, sub acesta - fanta unei cutii poștale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
existe măcar un glas care să-i reproșeze (mai pe față, mai în discuții cu o terță persoană, în special când persoana lui e absentă) că habar n-are de tâmplărie, sau de electricitate, sau de instalații sanitare... Tuburile de neon, ca niște sori palizi, trimit din înaltul sălii de clasă o lumină lăptoasă care, odată ajunsă la capătul proiecției sale, face să se creeze impresia că efectivul adunării e, de fapt, dublu. Atâta doar că nu și umbrele, ci numai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
tramvaiul la birou, care ascultă rock și punk în căști sau care citesc propagandă și publicații antisistem. Sunt acei viermi care încearcă să ronțăie din mărul roditor al companiei noastre și să aducă haosul din stradă în birou rile cu neoane pătrate. Cu viermii nu negociez. Îi identific și le propun relocarea din oraș. Când nu sunt de acord (și de cele mai multe ori nu sunt) aleg să demisioneze. De valurile pe care unii le fac ulterior se ocupă PR-ul nostru
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
asistentă care-mi pusese oxigenul la gură. Altceva nu știu. Decât că m-am târât până acasă. M-a ajutat taximetristul să mă dau jos. Mama mi-a deschis ușa. Mi-e frică să clipesc, să nu mă doară. Sub neon, în baie, la oglindă, nu pot să duc mașina de ras la tâmplă. Marian Dumitrașcu Poker Primesc cinci cărți și-mi vine să râd. Dincolo de ele se ridică fumul unei țigări. Îmi dreg glasul ca să-mi camuflez starea de spirit
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
la fațada țipătoare a magazinului aparținînd de Sincere Company, dominat de un uriaș portret al lui Chiang Kai-Shek care, le cerea chinezilor să facă sacrificii tot mai mari În lupta Împotriva japonezilor. O lumină slabă, reflectată de un tub de neon defect, tremura În dreptul gurii blînde a generalisismului, aceeași pîlpîire pe care Jim o văzuse În visele lui. Întregul Shanghai se transforma Într-un film de actualități generat de imaginația lui. Oare creierul i se Îmbolnăvise de prea multe filme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu morții altui război, fantome ale foștilor camarazi ridicați din mormînt și Înzestrați cu uniforme și rații proaspete. Își fumau țigările, clipind În lumina nefamiliară a soarelui, cu fețele Întoarse spre zgîrie-norii din centrul Shanghai-ului, ale căror firme de neon străluceau dincolo de orezării. Jim privi Înapoi spre fuselajul avionului de luptă, așteptîndu-se să-l vadă pe pilotul mort stînd În cabina lui. Un sergent japonez mergea prin iarba Înaltă dintre cazemată și avion. Picioarele lui puternice lăsau În urmă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sinea lui, privea la ecranul gol, aflat la cîțiva metri mai Încolo. În ultima oră, umbra ștearsă a hotelului Park se mișcase pe pînza albă. După o lungă călătorie prin magaziile și blocurile de locuințe din Chapei, umbra firmei de neon de deasupra hotelului ajunsese, În sfîrșit, pe ecran. Literele uriașe, fiecare de două ori cît tînărul soldat japonez care patrula pe scenă, se mișcau de la stînga la dreapta, Într-un ritm vioi, Încorporînd silueta santinelei firave și a puștii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vechile tranșee, se auzea zgomotul avioanelor americane care bombardau docurile și stațiile de triaj din nordul Shanghai-ului. Tunetul bubuia la suprafața orezăriilor inundate. Focul antiaerienei lumina ferestrele clădirilor de birouri de-a lungul Bund-ului și aprindea firmele de neon stinse - Shell, Caltex, Soccony Vacuum, Philco - fantome trezite ale marilor companii internaționale care dormiseră pe durata războiului. La vreo opt sute de metri mai spre vest se Întindea principala șosea spre Shanghai, Încă aglomerată de convoaie de camioane japoneze și artilerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
război din Europa și Pacific pentru a da populației din Shanghai o idee despre războiul care tocmai se terminase. Jim coborî ultimele trepte ale pasarelei mișcătoare, uitîndu-se În sus la imaginile tremurate, care abia puteau să facă față firmelor de neon și luminilor de pe fațadele hotelurilor și cluburilor de noapte. Frînturi din sunetele amplificate răsunau ca bubuitul tunurilor peste zgomotul traficului. El Începuse războiul privind jurnalele de actualități În cripta Catedralei din Shanghai și Îl termina acum sub aceleași imagini care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ție! — Da, domnule, spuse umil Mancuso, scoțându-l afară pe bătrânul care plângea. — Ăăău! exclamă Jones, ascuns în norul său de fum. * Înserarea se așternea în jurul barului Night of Joy. Pe Bourbon Street luminile începuseră să se aprindă. Firmele de neon se aprindeau și se stingeau intermitent, oglindindu-se pe străzile umezite de ceața deasă care se lăsase de ceva timp. Taxiurile care aduceau primii clienți ai serii, turiști din vestul mijlociu și participanți la congrese, se auzeau împroșcând apa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ieri îi spuneam lu’ Ignatius: „Ignatius, eu cred că omu-i nevinovat pân’ la proba contrarie“. — Irene! Traversară St. Claude Avenue într-un moment când traficul era mai potolit și-și continuară drumul pe cealaltă parte a bulevardului, sub luminile de neon. Pe când treceau pe lângă un salon pentru funeralii, Santa se opri să vorbească cu unul dintre cei veniți la mort, care stătea afară pe trotuar. — Spune-mi, domnule, cine-i mortu’ dinăuntru? îl întrebă ea. — E bătrâna doamnă Lopez, răspunse bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o cameră fără suflet. Fornăi tare și disprețuitor, în parte din cauza camerei și în parte din cauză că nimeni dintre cei de acolo nu-i dădea atenție, deși întregea și el decorul la fel de bine cum ar fi făcut-o un bec de neon. Participanții la reuniunea de start din seara aceea păreau mai preocupați de propria lor soartă, decât de soarta lumii. Constat că nici unul dintre cei prezenți în cavoul acesta alb nu ne-a onorat cu o privire. N-au dat nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe exact același drum. Când Insch trase mașina după colț, Îndreptându-se către spital, ceva Îi veni În minte lui Logan. Se uita lung la toate casele de la stradă. Un ren de plastic luminat În Întregime, cu tot cu nasul strălucior roșu neon, Îi trezi memoria. Acolo-l văzuseră pe tatăl lui Peter Lumley. Încă rătăcind pe străzi, căutându-și copilul dispărut. Chiar dacă știa că fiul lui vitreg e mort... — Ai o față ca un cur de porc, Îi spuse Insch, spunându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
La 12:14 coșmelia nelocuită a unui veterinar pe Sweetzer Street se prăbușea într-un morman de prefabricate, ucigând o fată și un băiat care se sărutau la baza fundației; două cadavre neidentificate la morgă. La 12:29 instalația de neon de pe gazonul din fața unei case, reprezentându-i pe Moș Crăciun și pe ajutoarele sale, a produs un scurt circuit, scoțând flăcări de-a lungul prelungitorului până la capătul din interior - un ștecăr într-o priză care alimenta o droaie de alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nerezolvat, continuând să fie un subiect de discuție aprins. Jeturile de lumină proiectate de faruri, lanterne și spoturi speciale se încrucișau febril deasupra terenului, scoțând în evidență tot felul de detalii: bălțile de noroi reflectând umbre și lumina lunii, scăpărările neoanelor din Hollywood, în depărtare. Danny se gândi la cele șase luni ale lui ca detectiv, la cele două cazuri rezolvate rapid de omor în familie. Băieții de la morgă încărcară trupul în ambulanță, aceasta execută o întoarcere în U, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
saxofoane, trompete și chei muzicale din ghips. Zamboanga, Royal Flush și Katydid Club, localuri de un trandafiriu aprins, cu mult violet și verde grețos, erau plasate într-o clădire asemănătoare unui hangar subdivizat, cu intrările fiecăruia marcate de ornamente din neon. Iar Club Zombie crea impresia unei moschei maure, din mijlocul fațadei ridicându-se macheta unui somnambul înalt cât două etaje - un personaj întunecat, cu ochi de jăratic, surprins în momentul în care pășește prin noapte. Parcări imense uneau toate cluburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Saxofonistul îi zâmbi, își linse muștiucul și trase cu ochiul. Danny rezistă tentației de a-i îndesa instrumentul pe gât și ieși rapid din club pe una din ușile laterale. Răcoarea aerului îi îngheță transpirația și-l face să tremure. Neoanele pulsatorii îi rănesc privirea. Mici frânturi de muzică se sudau într-un zgomot uriaș, iar somnambulul din vârful clubului Zombie arăta ca Apocalipsa. Danny știa că era speriat și s-a îndreptat direct spre vedenie. Gorila de la ușă se dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
draperiilor și privi spre casele întunecate, gândindu-se că ucigașul lui spăla putina din cauza luminilor aprinse, care îi arătau că îl așteaptă o capcană. Le stinse. Bordoni răsuflă prelung. — Marty a pățit-o rău de tot? Chiar așa? Danny vedea neoanele firmelor de pe Hollywood Boulevard, aflat la câțiva kilometri de-acolo. — Nici că se putea mai rău, așa că spune tot ce știi. În timp ce Bordoni vorbea, Danny privea neoanele și luminile farurilor de la mașini stingându-se rând pe rând. — Am ieșit de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
răsuflă prelung. — Marty a pățit-o rău de tot? Chiar așa? Danny vedea neoanele firmelor de pe Hollywood Boulevard, aflat la câțiva kilometri de-acolo. — Nici că se putea mai rău, așa că spune tot ce știi. În timp ce Bordoni vorbea, Danny privea neoanele și luminile farurilor de la mașini stingându-se rând pe rând. — Am ieșit de la Quentin acum două săptămâni, după șapte ani încasați pentru jaf. L-am cunoscut pe Marty când a trecut și el pe-acolo - pentru iarbă - și ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
intră și observă o masă de scris vârâtă între scară și perete. O lampă cu picior arunca lumină direct pe masă, tot felul de hârtii erau împrăștiate pe tăblia acesteia, țintuite locului de un dosar masiv din piele, iar strălucirea neonului accentua impresia că acolo nu era nimic de ascuns. Se duse spre masă, apucă dosarul și îl deschise. Litere mari, de tipar, foarte clare: PREZENȚĂ ȘI PROCESE-VERBALE. COMITETUL EXECUTIV AL AUFT. ȘEDINȚE PE ANUL 1950. Danny se uită la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și spuse: — Tu ești ca o bombă, Juno! Danny își apropie fața de plasa de sârmă, simțind răsuflarea animalului. Spuse: — Vă mulțumesc, domnule Cormier. Ieși și porni cu mașina spre Joredco Dental Lab. *** Se așteptase să vadă o firmă cu neon și o gură de animal larg deschisă, cu numerele din adresă desenate ca niște colți. S-a înșelat: laboratorul se găsea într-o clădire cu stucatură maronie, iar un semn discret plasat deasupra ușii constituia singura lor reclamă. Danny parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]