3,370 matches
-
CAPITOLUL 13 Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Se trezi cu noaptea-n cap, se răcori de somnul îngreunat de vise și ieși la o plimbare prin parcul din apropiere. Închise nerăbdătoare ușa, fără zgomot, coborând cât de repede putea cele patruzeci de trepte. Avea nevoie de spațiu, să se relaxeze de constrângerile recente! Renée plecase de o săptămână. Ca mereu, vorbeau seara la telefon, raportând fiecare ce trăiseră. Din aceste întâlniri
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
să ud pământul răscolit precum și copăceii care fuseseră plantați la cinci metri unul de altul. Cu cartofii nu aveam deocamdată nici un control, ridichile nu știu dacă fuseseră procurate, dar puieții arătau bine, aveau frunză, erau de înălțimea parilor și așteptam nerăbdător să-i văd crescând. Numai că după câteva zile, frunzele au început să se ofilească, unele să cadă și toate semnele indicau că puieții nu s-au prins. Am continuat totuși să aduc la fiecare o cratiță cu apă proaspătă
SCHIŢE UMORISTICE (10) – VICTORIA SOCIALISMULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384127_a_385456]
-
sa creștea tot mai mult. Mereu aducea vorba despre el. Chiar îi atrăsese atenția soțului că Dalia s-ar putea să se fi îndrăgostit de Ștefan. - Asta-i bună! De unde-ți veni ideea? Nu cred. Ți se pare. Este desigur nerăbdătoare să ajungă mai repede la Neptun. Știi cât de mult iubește marea. Nici nu-l cunoaște măcar. L-a văzut o singură dată la spital și nici atunci pentru mult timp. Era preocupată mai ales să-și ascundă urmele accidentului
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
timp. Alexandru cântă un cântec vechi:,, trenule maină mică, unde-l duci pe Ionică’’...cu nelipsita sticlă lângă el, e liniștit și mulțumit. Fetele pleacă la culcare în micuțul chiler unde încă mai ardea rumegușul în sobă. Dinu plânge căutând nerăbdător sânul mamei. -Dă-i să sugă, nu suport să-l aud cum urlă, spune Alexandru vizibil iritat. Magdalena pregătește biberonul cu ceai și-l hrănește pe micuțul Dinu. Seara se încheie liniștită, toată lumea adoarme.Timpul trece repede, Dinu crește și devine
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
dată când era în apropierea lui avea grijă să se aplece în față pentru ca el să-i observe în toată imensitatea lor. Târziu în noapte, după ce consumase mai multe pahare de whisky, ospătărița a devenit dintr-o dată frumoasă. A așteptat nerăbdător să închidă barul, iar la plecare, ca suvenir de la local, a luat chelnerița. Multe zile minunate au petrecut împreună, a fost tot timpul într-o stare euforică provocată de farmecele Sophiei dar și de cantitatea mare de băutură pe care
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
Veniseră doi controlori de bilete, un bărbat și o femeie între două vârste. - Vrem să vedem și carnetul de student, spuse cu ton obraznic femeia. Tânărul începu să caute documentul. Avea reducere la biletul de călătorie ca student. Femeia deveni nerăbdătoare. - Aveți sau nu? ìntrebă ea pe un ton răstit. - Am sigur că am, doar sunt student, adică sunt serios, spuse Alexandru. Sunt la facultate ! - Facultate ? spuse femeia râzând puternic, ironic. Acum toată lumea are facultate! Și eu, și colegul meu, controlorul
“MAGIA UNEI VECHI FOTOGRAFII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385314_a_386643]
-
și poate, vitală într-o relație de cuplu, dar dacă nu știm cum să mânuim acest instrument, există riscul să ne facă mai mult rău decât bine. O simplă întrebare greșit formulată, un ton un pic nervos sau o atitudine nerăbdătoare sunt elemente care pot escalada într-o ceartă serioasă. De cele mai multe ori, nefiind atenți la comunicare, făcând-o inconștient, vorbele vor fi percepute de partener ca metode de a domina în relație și va începe să riposteze ca să-și recâștige
De ce se supără mereu iubita pe noi? [Corola-blog/BlogPost/92454_a_93746]
-
este să-l asculți pe celălalt. Aceasta nu este o opțiune , ci o cerință de curtoazie. ’’ Debra Fine Scriind aceste rânduri, am momente când încep să râd pur și simplu . Îmi aduc aminte de mine pe la vreo 25-30 de ani, nerăbdătoare să-i ascult pe cei din jurul meu până la capăt.La un moment dat , o colegă ceva mai în vârstă mi-a spus:,, Tu nu știi să asculți? Nu mă mai întrerupe tot timpul! Lasă-mă să termin ce-am de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92888_a_94180]
-
ne-au învățat, ne-au îndrumat și ne poartă de grijă și să nu-i judecăm pe cei care nu au putut fi alături de noi atunci când aveam nevoie!... Întâlnim, deseori, foarte multe categorii de tineri: unii smeriți, alții orgolioși sau nerăbdători, unii foarte entuziaști alții foarte timizi, cu prejudecăți ori fără și fiecare vine cu viața sa personală și cu o anumită personalitate pe care noi, acolo unde este cazul, suntem chemați să contribuim la încreștinarea, la catehizarea, la împlinirea sau
ASCOR – Filiala Oradea, la douăzeci de ani de existenţă [Corola-blog/BlogPost/93045_a_94337]
-
înțelept! Primăvara, cât s-aștept? Vreau să aflu prin pădure Ghiocei și boz și mure. Să mă-ntrec în cântecele Și cu alte păsărele, Vântul să-mi răspundă-n cale, Când voi da din aripioare... Frățioare- zburător, Știu că ești nerăbdător... Când vedea-vei pe câmpii Șiruri lungi de ciocârlii, Ghiocei pe lunca mare, Rândunele călătoare, Atunci sigur o s-apară Mult dorita primăvară. Referință Bibliografică: SĂ VINĂ PRIMĂVARA / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2242, Anul VII, 19 februarie
SĂ VINĂ PRIMĂVARA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383156_a_384485]
-
înșelători, iar oamenii vă pedepsesc pentru astfel de fapte. Dacă întindeți mâna să vi-l dau degeaba, înseamnă că sunteți cerșetori. Toți oamenii vă disprețuiesc dacă vreți să fiți cerșetori. - Ce trebuie să facem ca să câștigăm banul? am întrebat noi, nerăbdători. - Trebuie să vă zbateți, mă, ca să câștigați un ban. Să vă puneți la treabă bibilica și mușchii! - Cum? Ce-i aia “bibilică”? au întrebat câțiva, nedumeriți. - Mintea, bă, fraierilor! Lasă! Am să vă învăț, dacă jucați “un ban pe păr
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
îl urmase docil, cu pași mărunți, smucind ușor frâul, parcă să-i dea de înțeles că el era făcut să înghită distanțele, nu să bată aproape pasul pe loc, să scormonească pământul centimetru cu centimetru, să-l frământe în copitele nerăbdătoare. Surprinzător de bine își aducea aminte de toate aceste detalii, aceea fusese ziua primei lui întâlniri cu Olga și reflectase îndelung asupra împrejurărilor de atunci. Parcă simțea încă în suflet imensa ușurare trăită în momentul când, în cele din urmă
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
Bătea pasul pe loc. Să zicem că Anton se va da de gol cu ceva. Dacă știe atât de multe despre Delia, s-ar putea să fi avut și niște intenții, poate îl orbește gelozia... Sosi și ziua de joi. Nerăbdător, Ștefan îl sună pe Anton la telefon. — Mi se pare mie, sau norii se pregătesc să ne întunece ziua și eu visez la ziua aceasta, să simt mirosul câmpului, ce să spun, sunt orășean doritor de câmpie. — Am trimis mașina
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383261_a_384590]
-
și puritatea anotimpului strălucește peste tot, încălzind privirea cu frumusețea ei. Pe alocuri, încep să se vadă urmele de pași ale oamenilor care pleacă din casă cu vreo treabă sau doar cu dorința de a vizita anotimpul alb. Cei mai nerăbdători pentru al vizita, sunt copiii, care vor să se joace, să facă oameni de zăpadă sau să meargă cu sania. Toți îi roagă de mami, tati sau pe bunicii lor să-i lase afară la zăpadă. Mălina se trezise și
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
gând ea. După intermezzo-ul cu telefonul, în odaie se lăsase iar liniște. Se auzea doar ticăitul delicat al deșteptătorului. Și Mira descoperi, pe noptieră, ceasul de pe vremea bunicului.Trăia bietul ornic! De câte ori nu l-o fi privit curios ori nerăbdător, bucuros ori îngrijorat bătrânul?! Spre stupefacția ei, văzu și Biblia micuță, legată în piele, cartea de grijit sufletul, după cum zicea și fostul ei posesor. Oare citea din ea și Marieta? se pomeni întrebându-se Mira. Cine știe? Poate își schimbase
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
-se că, în nici un caz soțul ei nu are un astfel de viciu. Se apropia ziua cea mare. Delia se simțea bine cu această sarcină. Bucuria, speranța, erau prezente, o însoțeau. Nu o interesa în mod special nici macar Criști. Micuța, nerăbdătoare împingea cu piciorușele, doar ea era acum personajul principal. — Delia, să nu-mi faci din nou surpriză cu nașterea. Am fost blamat, criticat, spune cum vrei, pentru nenorocirea prin care am trecut amândoi, pierzându-ne copilul. Astăzi doresc să te
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383291_a_384620]
-
apoi, / La scurt timp auzit-am noi Că cineva la ușă bate. Eu m-am speriat - să cad pe spate! - Când și o voce-am auzit / Că-n felu-acesta a vorbit: „Trei iezi cucuieți, / Mamei ușa descuieți...” „Și, și?” - zise nerăbdătoare / Capra plângând. „Frate’ meu mare, Nătâng și neastâmpărat - / Precum îl știi - s-a aruncat La ușă s-o deschidă-ndată.” / „Și-atunci? Haide, vorbește-odată!” - Îl îndemna capra mereu. / „Atunci, în horn m-am ascuns eu, Iar mijlociul sub cherșin. / Cel
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
de lucruri, le-ai hotărât. Îți vor veni și idei noi, Stațiunea se poate aștepta la orice. Peste șase ore, răstimp de alte zece, o femeie te va abate de la scris, ai o întâlnire. Te bucuri; spre ziuă, vei aștepta nerăbdător să te întorci, mereu ți se întâmplă așa. Nu ai uitat povestea cu aparatul, chiar dacă, acum, e vorba despre o altă persoană. Câinele nu devine mai încrezător doar pentru că s-a schimbat ciomagul. Ai o legătură, nimic sigur. Ești liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nu Îi păsa de stingere, de parcă toată lumea din acea cârciumă s-ar fi bucurat de un permis de liberă trecere. În dreptul ușii se Încrucișă cu cârciumarul, care avea aerul că așteptase momentul acela pentru a se apropia de el. Părea nerăbdător să Îi spună ceva, dar se mărgini la o plecăciune stângace și la câteva vorbe de salut bolborosite. I se păru că, În timp ce vorbea, nu scăpa din ochi grupul celui de al Treilea Cer, și că nici acestora, la rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dispari sau pun să fii azvârlit În temniță, la Stinche! — Soarta dumitale, messere, pentru un bănuț! Îl auzi strigând În continuare, pe un ton obraznic, În timp ce se Îndepărta. Dacă, Într-adevăr, ar fi fost de ajuns câțiva bănuți... Toată lumea era nerăbdătoare să Îi prezică viitorul, În orașul acela, Își zise el ridicând din umeri. Adunările Consiliului se țineau În fostul refectoriu al mânăstirii. Când intră, alți cinci membri se aflau deja În sală, În jurul mesei prelungi, examinând atent un document și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Însă nici unul nu părea să aibă intenția de a lua cuvântul cel dintâi. Teofilo Sprovieri fu cel care rupse tăcerea. — Iată-te din nou În Cerul al Treilea, messer Alighieri. Nădăjduiam că te vei Întoarce să ne faci cinstea. Eram nerăbdători să aflăm concluziile dumitale asupra problemelor pe care le-am discutat seara trecută, zise el după ce Îi făcuse loc lângă dânsul. Dacă acestea există. Lui Dante Îi păru că surprinde o nuanță ironică În glasul spițerului. Era pe punctul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și eu. Dar inspectarea rămășițelor pământești face parte din riturile de rămas bun? Credeam că domniilor voastre vă e rezervată Îngrijirea spiritului și pioaselor femei aceea a trupurilor, răspunse ironic poetul. Dominicanul rămase impasibil. Dante se apropie și mai mult. Era nerăbdător să a priceapă la ce se uita atunci când Îl surprinseseră. Pieptul lui Ambrogio era Însemnat cu o evidentă serie de răni În dreptul inimii, care Îl traversau de la un umăr la celălalt. Trebuie că erau zgârieturile pomenite de medicul șef. Tăieturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care se prăbușeau pe dușumea, spărgându-se cu mare zgomot. În cele din urmă structura cedă, rotindu-se spre Înăuntru, În timp ce priorul, Împins de propriul său elan, cădea În cămăruța Întunecată care se deschidea Înapoia prăvăliei. Se ridică la loc nerăbdător, privind de jur Împrejur. Făcu un gest de dezamăgire când descoperi că era pustie. Undeva, sus, era un soi de ferestruică. O perdea smulsă atârna dintr-un colț al cadrului. — Trebuie să fi fugit pe acolo. Repede, veniți după mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-i cu asta? Celălalt nu știa ce să zică. Dar Încă nu părea resemnat să tacă. — Dar sunt patruzeci și nouă... — Ai văzut greșit. Sunt cincizeci. Am adăugat un nume cu mâna mea. Ultimul. Priorul ridică lista În dreptul ochilor, căutând nerăbdător. Apoi Își aținti privirile asupra ultimului vorbitor, ca și când răceala tonului l-ar fi Înțepat precum limba unui șarpe. — Crezi că trebuie... — E necesar. Pentru binele Florenței. Dante Își trecu o mână peste frunte, căutând că Îndepărteze durerea Înțepătoare care, dinapoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să fie alertată? Șovăi o clipă: poate că ar fi trebuit să se Întoarcă și să adune câțiva soldați, Înainte să se apropie de inchizitor. Însă acesta Îl zărise și se mișcă cu repeziciune prin spațiul pustiu al claustrului, parcă nerăbdător să ajungă din nou sub umbra ocrotitoare a porticului. — Mă bucur să te Întâlnesc În sediul oficiului dumitale, frate, Îi zise, Întinzându-i ostentativ crucea pe care o purta la gât. Dante mișcă Încet din cap, ignorând gestul. Celălalt Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]