959 matches
-
încotro... Vipsania simte cum obrajii încep să-i dogorească. Îl recunoaște pe impertinent după voce. Sallustius Crispus, nepotul de soră al lui Sallustius. A moștenit numele, averea și înclinația spre lux ale marelui istoric și moralist sabin. Iar acum are nerușinarea să se plângă că și-a pierdut ziua, tocmai când nu și-o pierde, el, cel obișnuit de bogăție și belșug să-și ducă viața în risipă și plăceri. Bătrâna doamnă Piso o atinge pe mână ca să-i atragă atenția
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
județ, mititel și șpanchi cum îl știi, boldindu-se într-o dungă pe pereți, că se încruntă și se întoarce către mine: „Ce-i cu măgăria asta?!” - Care măgărie, domnule inspector? - am îndrăznit eu. - Tovarășe, dumneata îți bați joc cu nerușinare de conducerea țării! (Apoi, adresânduse inspectorului nostru general) Cum a fost posibil ca un asemenea element să ocupe un post de director, tovarășe Dubală? Cu asemenea oameni facem noi educație tinerei generații? în toamnă, aștept să fiu informat că această
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
idealului estetic al vremii respective. Cei care-i atribuie lui Eminescu gânduri și aspirații pe care nu le avea (căutând cu tot dinadinsul felurite similitudini și coincidențe ca la Nostradamus) sfârșesc întotdeauna prin a-i vulgariza opera! Acest Bovinache, are nerușinarea de a pune, și tot el a răspunde, unor întrebări precum: „Cât de luceafăr al poeziei este Eminescu?” și învinuiește poporul acesta răbdător cu toate liftele, că este un sclav al clișeelor grefate pe o cultură a conformismului, a lenei
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Mintea lor e-avânt de ciute, De cei tineri leacuri n-au. 20 ianuarie 2005 „Cine-mparte, parte-și face”. Nu e altul adevărul, Și de-ți place ori nu-ți place Chiar de sus e putred mărul. Unii zic: „Nerușinare!” Alții spun: „E-o simplă glumă!” Când poporu-atâtea n-are Și nevoi s-adună-n sumă. Din leagăn moartea-i lângă noi În haine nevăzute, Stând gata, gata de altoi, Cu zilele scăzute. Mă clatin făr’ ca vin să beau Chiar sprijin
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
sarcasmul său, în privirea sa arogantă putea citi o ostilitate bine înrădăcinată și de neînlăturat. — Trebuie să mă credeți. Armata care urmează să vină e o armată mare: cele mai bune trupe de elită și trupe regulate, îi asigură cu nerușinare, printre protestele însuflețite. Dar acum lăsați-mă să vorbesc, căci am altceva extrem de important să vă spun. Eu... Alte voci se ridicară, întrerupându-l: — Câți soldați? Câți cavaleri? fu întrebat din mai multe părți. întâlni privirea lui Gundovek, care, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ține mai mult la mine decât la ei, simțeam o fericire pe care o cultivam cu avariție, în secret. Și cum doamna și domnul M..., din motive pedagogice, erau siliți să se poarte mai rezervat cu ea, eu exploatam cu nerușinare situația mea, lipsită de responsabilitate, ca să-i cuceresc inima. Dar doamna M... nici nu-și putea da seama de măsura pasiunii noastre. Jenat să dezmierd fetița în fața tuturora - întotdeauna mi-a fost cu neputință să sărut copiii în public -, îi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pește proaspăt. Dar, am venit acum...!” Laboranta Îl privi câteva secunde, contrându-l ostentativ: „Ce rezultat domnule, nu-mi amintesc...! Câți se perindă pe aici...” Lui Tony Pavone i se urcă sângele În creștetul capului. Îl recunoștea dar, mințea cu nerușinare. Atena Întenționă să intervină Însă Tony Pavone Îi făcu un semn să tacă. Reveni. „Mărturisesc doamnă, aproape renunțasem la rezultatul analizei solicitate...Am sperat În ceva trecător...! Însă, În urmă cu două zile, simptomele radioactive s-a repetat...! Vă rog
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
suprafață fărămițindu-le iar resturile au fost adunate de țăranii de prin Împrejurimi pentru a Întreține focul În gospodăriile lor...! Atât, nimic mai mult...!” „Să avem pardon, tovarăși...!” - răgni ofițerul ca scos din minți privindu-l dușmănos. „Minți, minți cu obraznică nerușinare. Adevărul adevărt...! N’ai scos nici un fel de buturugă dar, ai Încasat banii Împărțindu-i cu dirigintele de șantier...! Pe mine nu mă poate păcăli nimeni și nici n-ar fi reușit să mă tragă pe sfoară...! Mintea mea lucrează
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
caz contrar, nu mai garantez de libertatea mea...! Generalul Balaur, Comandantul aviației militare mă poate trimete În fața tribunalului militar Întrucât am făcut o imprudență: am dezvelit două hangare pentru reparația acoperișului fără a avea asigurat materialul necesar...!” minți el cu nerușinare sperând ca ministrul să nu telefoneze și atunci totul era pierdut. Ministrul Îl mai privi câteva fracțiuni de secundă, mai aprinse o țigară studiind prelung bricheta japoneză ornamentată pe toate fețele cu fete unele mai apetisante decât celelalte, apoi puse
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pavone zâmbi forțat. „Nimeni nu crede aceste mincinoase afirmații...! Sunt sigur, nici măcar dumneavoastră nu crede-ți...! În caz contrar, mai circulam astăzi În libertate...? Au fost cazuri când pentru câțiva bănuți sau rostit condamnări incredibile...! Acest ofițer minte, minte cu nerușinare Încercând să mă timoreze, să provoace lucrătorii din formația mea de lucru, să mă renege, să devină informatorii miliției acuzându-mă pentru imaginare fapte. De aceea, În baza celor expuse verbal și În reclamația scrisă, prin dv. rog guvernul român
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-mi puteam permite. Nu domnilor, niciodată nu am avut cutezanța să-i ofer măcar o singură foaie de tablă zincată cadou din gestiunea mea, de teama de-a fi refuzat...!” LCt.Col.Tudose Ion turba. “Îndrăznești să minți cu atâta nerușinare...? Cristoșii mamei tale de excroc, ai tupeu nu glumă. Mă voi strădui totuși să-ți ajut din nou memoria, bine...? Am informații precise: La fiecare transport de tablă zincată operai În dispoziția de livrare mai puțin cu două, trei mii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
contrazicere: nu sunt complice la delapidare, la mijloc e cu siguranță o grosolană greșeală. Iar dacă În momentul de față sunt În asemenea nefericită ipostază, este datorită Lct.Col.Tudose Ion, care vă duce În eroare cu cea mai desăvârșită nerușinare...! “Am răbdare să te ascult până la capăt...!” - Îl ironiză procurorul privindu-l zâmbind. “Mulțumesc. Ce timpuri trăim domnule procuror...!? Oare așa se manifestă libertatea individului În societatea noastră totalitară, de care face paradă oratorică Tovarășul Nicolae Ceaușesu de o așa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ulei și zahăr, timp de aproape o lună de zile pentru două persoane va corespunde necesarului pentru această perioadă de timp. În rest, ce să mai spun...? Am respectat Întocmai decizia Tovarășului Nicolae Ceaușescu...!” Torționarul, ridică vocea. „Minți, minți cu nerușinare...! N-ai respectat și În afară de asta, ce vrei să insinuezi...? Tu vrei să ne dai lecții, cum să conducem o anchetă economică...? Bă idiotule...! Dacă ai reușit să ieși afară din Închisoarea ce ți-o ordonasem, ei bine. De față
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
era hotărîtă să reușească În viață. Conducea un salon de coafură de la colțul unei străzi. Într-o zi Își făcu apariția un individ pe la patruzeci de ani. Și-a dat seama dintr-o privire că-i alcoolic. Tipul susținea cu nerușinare că e tatăl ei. Avusese ea parte de o mulțime de necazuri pînă s-a făcut mare, așa că nu l-a crezut pe loc, dar ascultîndu-i toate poveștile, și-a zis că dacă nu i-ar fi tată, n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
toate În ritmul de cinci pe zi, Îți ai seama cît timp mi-ar lua... — Vă e rău? — Da, puțin. Întindeți-vă. Durerea de cap și greața mi-au Îngustat mult raza vizuală și toate simțurile Îmi erau concentrate cu nerușinare asupra mîinii ei gingașe pe care și-o pusese pe brațul meu, de parcă aceasta ar fi constituit centrul cosmosului. M-am plecat puțin Înainte, luptîndu-mă disperat cu voma ce-mi dădea tîrcoale din clipă-n clipă. Pentru prima oară treceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a-și face nevoile pe semenii lor, de la fiecare după intestine, fiecăruia după cât de jos era în ierarhie și cât depindea de primul. Inserție, 2004. Vorbitul la trecut e o prostie. Cocina nu are încă sfârșit. Trăsnește în instituții, în nerușinare, în comportamentul de pradă. Probabil tendința mea să folosesc timpul trecut era o wishful thinking. Femeile din generația mea sunt tarate și ca femei, nu doar ca persoane. Nouă ne-a fost frică să facem dragoste, ne-a fost frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vedea intrarea. Vorba ei. Era s-o bag în mormânt, mai ales din ziua aceea de la Riga, una din cele mai fericite din viața mea. Cam urât să-mi construiesc fericirea pe tensiunea altuia. Dar am făcut-o cu o nerușinare apocaliptică. De mulți ani îmi doresc să scriu acea zi, să o pot retrăi ca pe o comoară regăsită. Acum, când scriu, sunt la Palatul Știrbei. Colegele mele de workshop dorm încă. Siguranțele de la electrice s-au dus, da’ eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că nu puteam s-o fac: la geam străjuia o perdea de plasă care era la fel de greu de clintit ca un zid de metal. Nu din punct de vedere fizic, desigur, ci social: în suburbiile Dublinului să îți ridici cu nerușinare perdelele spre a vedea mai bine „lumea de pe stradă“ e o gafă socială gravă, comparabilă cu aceea de a-ți vopsi fațada casei într-o nuanță de roz Schiaperelli. În plus, nu trecea nimeni pe stradă. În afară de... de fapt, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
injurii și ocări, împingând uneori oamenii până în pragul răzmeriței. Fără a fi nevoiți să se lege direct de Abu-l-Hassan, lucru pe care rareori cutezau să-l facă, unii predicatori din ziua de vineri 1 nu trebuiau decât să defaime corupția, nerușinarea și nelegiuirea pentru ca toți binecredincioșii să știe fără urmă de îndoială cine anume era vizat și să arunce în gura mare strigăte răzvrătite de „Allahu akbar!“, cărora imamul care rostea rugăciunea le răspundea uneori, cu enigmatică ipocrizie: „Mâna lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o banală cârpă de praf, iar custozii de la sală sunt cu ochii pe computere, butonând (sau cum s-o fi chemând operațiunea) jocuri cu șobolani, mașini, pisicuțe sau cărți de pocher. Cât timp imens am pierdut în Bibliotecă, furat cu nerușinare, cu nepăsare, cu indolență, cu tembelism de acești oameni puși în slujba cărții. Un orgoliu mărunt, de neîmpliniți ai sorții, de ratați impotenți îi face să-și urască, probabil, meseria și pe tine, care le ceri să și-o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
crede În jurămîntul lui Hipocrat, sau Hipocrit, cum spune el. — Mergem să-l vedem chiar În clipa asta. Și iertați-l pe bietul Fermín. Fără nici o Îndoială, a vorbit astfel din pricina traumei. — Poate, Însă eu n-aș exclude nici ipoteza nerușinării, fiindcă nu-i chip să-l oprești s-o piște de fund pe infirmieră și să recite distihuri glosînd tăria și rotunjimea coapselor ei. I-am Însoțit pe doctor și pe infirmieră pînă la ușă și le-am mulțumit călduros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și mărăcinoși de salcâm, la fel de obraznici atunci când ploua (Înfrunzeau adică) și deodată pretențioși pe timp de secetă; se transformau În sperietori, urâțeau și mai mult peisajul deja trist. Pe timp de grindină, spre exemplu, erau singurele obiecte ce rămâneau cu nerușinare În picioare. În vara aceasta, după eșecul meu la mult comentatul de către dumneavoastră examen de admitere la facultatea de istorie, am lucrat vreo două luni la corhănit copaci În pădure. Știam că toamna voi pleca În armată și am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de neutru: — Măi Tudore, de ce te lăcomești, vere? Cel din fața focului tresare de parcă ar fi fost prins la furat și se uită speriat spre bătrân. În același timp privirea lui e și agresivă, impertinentă; „Ce vrea veneticul ăsta de la mine?“ Nerușinarea cu care Îl Înfruntă din priviri pe bătrân (de fapt nici diferența de vârstă dintre ei nu-i prea mare) nu reușește totuși să-i ascundă sperietura. Ceilalți se scutură și ei de amorțeala care Îi cuprinsese. Ceva se Întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pare a fi una singură: Caporalul G.P. din armata română lupta Încă de pe atunci În alt război. Carnet de regie: Clarificări. În 1973, În fața Adunării Generale O.N.U., Willy Brandt (Premiul Nobel pentru Pace - tocmai premiul revendicat cu atâta nerușinare de ultimul deținut de la Spandau!) declara: „Din punct de vedere moral nu este nici o deosebire dacă un om este ucis În război sau este lăsat să moară de foame datorită indiferenței altora.“ Conform unor evaluări UNESCO numai În același an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
urmașii celor de ieri, aceiași demoni, de fapt, strâmți la minte, care au săvârșit mulțimi de păcate și crime, maeștrii deghizului, nu au învățat nimic din amurgul droaielor lor de păcate, comedieni, joacă roluri noi sub aura nevinovăției, obrăznicie și nerușinare. Despre suprimarea vieții lui Corneliu Zelea Codreanu, a statului major legionar, a sutelor și miilor de legionari care au înroșit caldarâmurile în toate capitalele de județ, temnițele Râmnicul Sărat, Vaslui, Miercurea Ciuc, spitalul Brașov, nu suflă o vorbă și ne pregătesc
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]