1,512 matches
-
Mega ! Vreo opt mâini se avântă asupra tăvii mele simultan și mă opresc. E un grup de stagiari. Care bagă în ei ca într-un spital, cum fac întotdeauna la petreceri. — Ooo. Eu mai vreau unul. — Și eu. Mă apucă nervozitatea. Cu cât stau mai mult într-un loc, cu atât mai expusă mă simt. Dar nu pot să plec. Mâinile lor continuă să-mi dea atac la tavă. Știi cumva, mai sunt tarte cu căpșune ? mă întreabă un tip cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și mă uit la peretele de cărămidă din fața mea. E deja nouă și un sfert. Ketterman e probabil deja la birou. Probabil că ia deja măsurile pe care are de gând să le ia. Aștept să văd că îmi crește nervozitatea, însă... nu se întâmplă așa. Mă simt ciudat de calmă. Totul e dincolo de mine acum ; rolul meu s-a încheiat. M-a ascultat. M-a ascultat cât se poate de atent, mi-a pus întrebări, mi-a făcut chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
arată. E foarte Înalt și blond, fiindcă e pe jumătate suedez, și are niște ochi albaștri incredibili. Așa că, atunci cînd m-a invitat În oraș... — ... Întotdeauna, Înaintea unei Întîlniri cu un tip, beau un păhărel de lichior, ca să-mi treacă nervozitatea... — Connor e un băiat extraordinar. E pur și simplu extraordinar. SÎnt o fată foarte norocoasă. Toată lumea vorbește extrem de frumos despre el. E blînd, sufletist și e un tip de succes, și toată lumea ne spune mereu că sîntem cuplul perfect... — ... n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Se așază pe pat și mă scrutează serios. Doamne, ce ochi albaștri superbi are. — Vreau să-ți spun ceva. Își mușcă buza. Știu că noi doi vorbim Întotdeauna foarte deschis despre relația noastră. — Ăă... da, zic, cuprinsă de o ușoară nervozitate. — E doar așa, o idee. S-ar putea să nu-ți placă. Vreau să spun că... tu hotărăști dacă da sau nu. Îl fixez nedumerită. S-a colorat vizibil la față și pare realmente jenat. O, Doamne. Să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Acum ne aflăm foarte aproape de clădirea În care sînt birourile firmei Panther și, În clipa În care Începem să urcăm treptele de piatră de culoare deschisă, fiecare dintre ele străjuită de către o panteră de piatră sărind, mă cuprinde o vagă nervozitate. Paul va dori un raport complet În legătură cu modul În care s-a desfășurat Întîlnirea cu Glen Oil. Ce-am să-i spun ? Păi, evident, am să fiu cît se poate de deschisă și de sinceră. Fără să-i spun chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nici un alt motiv. — Oameni buni, avem nevoie de o nouă abordare, spune Paul. Batonul de ciocolată Panther nu are efectul scontat de noi pe piață. Connor, ai ultimele analize statistice ? Connor se ridică și mă simt cuprinsă de o ușoară nervozitate, În numele lui. Văd cît e de stresat după felul În care se joacă Întruna cu manșetele. — Așa e, Paul. Ridică un clipboard și-și drege glasul. În cadrul ultimului nostru studiu, 1000 de adolescenți au fost Întrebați În legătură cu batonul de ciocolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu paharul de Pimm’s În mînă, iar eu rămîn uitîndu-mă după el, scăpînd un cub de gheață În iarbă. Un apartament. Asta nu poate să Însemne decît un singur lucru. O să facem sex. Și, din senin, mă cuprinde o nervozitate insuportabilă. — Doamne, ce tîmpit sînt ! exclamă Connor, lăsîndu-și jos cuțitul. Doamne, ce orb am putut să fiu. Se Întoarce cu fața spre mine, și Îmi aruncă o privire albastră otrăvită. Emma, știu cu cine te vezi. Mă cuprinde un atac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
scările. Jack mă conduce pe un coridor, scoate o cheie și deschide o ușă. Ne aflăm Într-o cameră. O Încăpere imensă, luminată, cu pereți de culoarea untului. Și cu un pat uriaș dublu În mijloc. Ușa se Închide și nervozitatea mă copleșește din nou. Ăsta e momentul. În cele din urmă, iată că a venit. Jack și cu mine. Singuri Într-o cameră. Cu pat. În acest moment, mă zăresc Într-o oglindă aurită și Îmi stă inima de jenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
noastră. CÎnd ajung la colț mă opresc, Îmi suflu nasul și trag aer În piept adînc, de cîteva ori. Junghiul din piept parcă m-a mai lăsat un pic, iar locul lui a fost luat de o cumplită stare de nervozitate. Cum am să mai pot da ochii cu Lissy după ce a spus Jack la televizor ? Cum ? O cunosc de foarte mult timp. Și m-a văzut de foarte multe ori În posturi absolut ridicole. Dar nici una dintre acestea nu suportă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În treacăt. — Nu e prietenul meu, răspund scurt, iar el se uită la mama. Ne așezăm la o masă de lemn și un chelner ne aduce meniul. Rămînem cîteva clipe În tăcere. O, Doamne. Acum m-a cuprins pe mine nervozitatea. — Și... Încep, apoi mă opresc. Vreau să-i Îmtreb „Ce-i cu voi aici ?“ Dar ar fi cam nepoliticos din partea mea. Ce v-aduce la Londra ? zic, În loc de asta. — Ne-am dat seama că ne-ar face plăcere să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nimic. OK, uit-o p-asta cu muțenia. Cam trei luni, zic cu voce tare. — Aha. Jack Încuviințează, apoi se Întoarce iar la program. E calm și nu bănuiește absolut nimic, și simt că mă trece un nou val de nervozitate. Poate că ar trebui să-i spun. Nu. Nu pot. Nu pot. Cum să-i spun ? „Apropo, Jack, Știi secretul ăla extrem de important pe care m-ai rugat să-l țin ? Ei, n-o să-ți vină să crezi...“ Am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
părea că e pe urmele unui caz - gata să prezinte un mandat de percheziție sau să facă o captură. Conversația lui se derula, după părerea mea, pe un ton interogativ. Foarte articulat, vorbea În fraze rotunjite, cu mare viteză și nervozitate. Când Îl cunoșteai mai Îndeaproape, constatai că În alcătuirea lui concuraseră două vizibile elemente străine - unul german și unul englez. Partea germană din el se manifesta printr‑o duritate de stil Weimar. Presupun că eu cunosc Weimarul numai În versiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
toate conferințele pe care le organiza. Era cel dintâi pe care‑l invita și cel dintâi care accepta. Citea câte o comunicare la fiecare dintre manifestările lui Ravelstein. Avea un aer meditativ, așezat, stabil și vorbea lent, fără grabă sau nervozitate. Cu barba lui albă, pătrată, - fără mustață - semăna cu un fermier din Michigan pe care‑l cunoscusem În urmă cu cincizeci de ani. Și Herbst studiase cu profesorul Davarr, dar cum nu cunoștea greaca, nu putea fi considerat un produs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
etc., totul în crescendo și cu pauze lungi. MACABEUS (Zvâcnește prin somn.): Au venit? PARASCHIV (Tresare prin somn, își schimbă poziția.): Nu. MACABEUS (Agitat în somn; își trage cioturile mâinilor de pe trupul celuilalt.): Au venit? Au venit? PARASCHIV (Gest de nervozitate prin somn.): Nu. MACABEUS (Suspină, hârâie.): Au venit? Au venit? PARASCHIV (Prin somn.): Hm? (Pauză; respirație calmă.) Nu. (Pauză; respirații normale.) MACABEUS ( Hârâie de câteva ori violent.): Și dac-au venit? (O explozie mai apropiată.) PARASCHIV: Hm? Hm? (Își ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
interzis fumatul... DOAMNA CU VOAL: Unde scrie că e interzis fumatul? Eu nu văd să scrie nicăieri că e interzis fumatul. BĂRBATUL CU ZIARUL: După câte văd aici nu e interzis nimic. D-aia ne-omoară dumnealui cu violoncelul. (Pauză. Nervozitate crescândă. Melodia monotonă și obsedantă pare că pătrunde sâcâitoare până la oase.) BĂRBATUL CU ZIARUL: Nu, eu zic că trebuie să facem ceva. Doar n-o să putem aștepta toată viața în halul ăsta. BĂTRÎNUL CU BASTON: Mai ai puțină răbdare. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mi s-au clarificat: ori fug înapoi pe scări și trântesc ușa după mine, ori inspir o dată adânc, îmi potolesc creierul și pășesc rar spre rafturi. Am strâns pumnii. Am inspirat adânc o dată, de două ori, de trei ori, dar nervozitatea tot creștea și creștea, iar picioarele nu voiau să se miște. Am tresărit când am auzit cuvintele palide și tremurătoare ieșindu-mi pe gură: - Cine-i acolo?... Sângele îmi bubuia în urechi. Era atâta liniște că bătăile inimii mă asurzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
desiș. Îl urmară cei doi piloți, iar Planchart rămase la volan, fără să stingă motorul. Aviatorii se îndreptară spre desiș și începură în mare grabă să îndepărteze camuflajul, lăsând la vedere fuzelajul verde metalic. Lucrau afectați parcă de o subită nervozitate, care contrasta cu calmul lor din tabără. Și căpitanul părea neliniștit, iar Planchart striga ceva, fără să îndrăznească să pună piciorul pe pământ, aruncând priviri îngrijorate spre marginea selvei. — S-ar zice că se grăbesc. Și că le e teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Mike, În general, conducea singur biroul. — Așadar, cu oricine aș vorbi, nu mi-ar fi prea de folos? — Nu vă pot răspunde la asta, domnule Brunetti, dat fiind că nu știu ce vreți să aflați. Brunetti bănuia că iritarea ei era rezultatul nervozității, așa că renunță la subiect și Întrebă: — Știți cumva dacă sergentul Foster bea? — Să bea? — Alcool. — Foarte puțin. — Și droguri? — Ce fel de droguri? — Droguri ilegale. Nu. Vocea ei era fermă, convingerea - absolută. — Păreți foarte sigură. — Sunt sigură, fiindcă l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
În clipa aceea. Cine-l căuta, vă rog? — Signor Rossi, de la compania de asigurări Generali. Am să sun din nou după-amiază. Absența lui Ambrogiani nu putea să Înseme nimic. Sau putea să Însemne orice. Așa cum făcea ori de câte ori era copleșit de nervozitate, Brunetti se plimbă. Coti la stânga și merse de-a lungul apei până când ajunse la podul care-l duse la Sant’ Elena, o străbătu și traversă acea parte Îndepărtată a orașului, găsind-o la fel de puțin interesantă ca și În trecut. Scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ecuson care i-a fost prins de reverul hainei. Și astfel etichetat, i s-a dat drumul să se întoarcă împleticindu-se, la scaunul de lângă soția lui. A privit iute împrejur. Imaginea atâtor femei gravide îi dădea o stare de nervozitate. Burțile femeilor păreau umflate peste limita maximă admisă. Parcă stăteau să explodeze din secundă-n secundă. Hugo și-a imaginat explozia unui tun uriaș: o salvă de douăzeci și unu. Lotti a zâmbit. Mă bucut să vă văd pe toți aici, astăseară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bune, cearcăne vineții, colțurile gurii lăsate în jos, a dezolare permanentă. Un chiștoc de țigară între buzele crăpate. Două mâini cu degete boante, frecându-se repetat una de cealaltă, ca și cum le-ar fi fost frică să nu se piardă, trădând nervozitatea celui care sunase la o ușă oarecare - dar poate că tocmai această ușă a unui scriitor ratat fusese adevărata destinație -, într-o altă zi cu ploaie aproape biblică... Câteva zeci de secunde se priviră în ochi, în vreme ce un fulger sfâșie
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
aduși în ipostaze de tot hazul, numai că vremea îl punea pe gânduri. Și nu-și dădea seama pe unde ar fi putut să fie ascunsă o cameră de luat vederi. Înșfăcă ziarul și îl desfăcu cu gesturi care trădau nervozitatea. Era hotărât să i-l trântească moșului în cap în cazul ar fi descoperit printre filele ude ceva de genul Zâmbește, fraiere, te-am făcut! După ce privi prima pagină, roti ușor mâna stângă, trase de mâneca parpalacului și își privi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un scăunel, lângă patul pe care stătea, fără să scoată un cuvânt. Acesta îi luă mâna și io sărută: - Nu mai fi supărată pentru palma pe care ți-am dat-o aseară! A fost o prostie, într-un moment de nervozitate. Frusina nu-i răspunse. Pregăti câteva feliuțe de pâine prăjită și brânză proaspătă de vaci pe o farfurie, să se întremeze. Făcea asta ca și cum ar fi făcut-o pentru oricine ar fi fost bolnav, chiar și pentru un dușman deși
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
se și cunosc aceste semnale. În principiu, da. Aceste semne, sau semnale, cum vrei să le zici, ca viitor medic știi destul de bine că sînt În general cunoscute și de cele mai multe ori se manifestă sub forma unor simptome de oboseală, nervozitate, iritare din motive aparent fără prea mare importanță, dureri de cap, somnolență accentuată, dureri de burtă, senzație de slăbiciune, izbucniri de furie la observații mărunte și lista Încă nu e completă. Dar pentru că nu toți oamenii sînt la fel, și
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
o situație pe care o simte ca fiind Într-un fel amenințătoare sau periculoasă. Și cum se manifestă această reacție, cum zici tu, exagerată? Cum să spun... ea se poate manifesta În mai multe feluri... poți simți o stare de nervozitate, sau de oboseală puternică, sau creșterea bruscă a pulsului, a tensiunii sîngelui, sau Îți vine să răspunzi agresiv atunci cînd ți se spune sau ți se cere ceva ce nu prea Îți convine, sau simți că te enervezi din te
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]