858 matches
-
acest triumf al conștiinței poeziei asupra poeziei; c u el se deschide o lungă ceartă între conștiință și poezie...” Nicolae Manolescu, repere istorico‐literare la „Poezii”, Editura Minerva, București, 1979. APOLOG Mickiewicz spune că un om, Văzându‐și mama‐ n nesimțire, Mâhnit adânc de‐acel simptom, Chemă pe doctori cu grăbire - Consult făcură între ei Dar nu căzură la‐nvoire. Mult lăudații semizei Se tot certau pe leacuri multe La capul jalnicei femei ... Curgeau și vorbe și insulte, Zâmbiri amare fără
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
să trimiți oameni care să păzească drumurile dosnice. — Neghiobule! Ți-am dat ordinele și le-am spus celorlalți generali să-ți urmeze instrucțiunile numai fiindcă am avut încredere că n-aveai să scapi din vedere asemenea lucruri. Iar tu ai nesimțirea de a spune că din vina mea am ascuns soldați numai pe drumul principal și l-am lăsat pe Hideyoshi să scape! Ar trebui să reflectezi puțin la propria ta lipsă de experiență! — Ei, îmi prezint scuzele pentru greșeala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dată cu o provizie proaspătă de pietroaie, (cărora el le zice roci), cu care trage în președintele Băsescu din toate pozițiile. De multe ori, îl mai ajută și Sancho Panza, în persoana chiorchiojâtului de Victor Ciorbea, care în imensa-i nesimțire, are curajul să mai apară în fața lumii, nădăjduind că memoria românului este scurtă și prin definiție, este dintr o specie catalogată ca animal blând și iertător. În privința respectării legalității, în acea epocă nefastă pentru țară, cred că ar trebui să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
parcă nu mai ești același lut. Nici talpă ta pășind spre mine, Nu o mai aud pășind. Te-am așteptat să vii la mine... Te-astept și-acum,bătrân,murind ! Mi-ai lipsit așa de mult.... Dar acum intru în nesimțire, Te-am așteptat de-acum prea mult. Te voi păstra ca amintire. Rămas bun ! Te-ai rupt ,acum,complet de mine, Draga mea cu zâmbet frânt și glasul mut. Nu știu dacă-i rău sau bine.... Dar,parcă nu mai
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93415]
-
parcă nu mai ești același lut. Nici talpă ta pășind spre mine, Nu o mai aud pășind. Te-am așteptat să vii la mine... Te-astept și-acum,bătrân,murind ! Mi-ai lipsit așa de mult.... Dar acum intru în nesimțire, Te-am așteptat de-acum prea mult. Te voi păstra ca amintire.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93415]
-
singur și serios, absolut serios! Libertatea i se pare o glumă. O golănie, o șmecherie îndreptată împotriva lui, bietul captiv. D-aia, frivolitatea... într-o dictatură, frivolitatea nu mai e ce-a fost. Devine provocare, regenerare. Și umor și necesară nesimțire. Mimarea libertății, da da, că și mimarea... Da, da, când nimic nu mai e, atunci mimarea...“ Mica suspiciune, mica bârfă, mica viclenie. Micile vânzări de suflete mici, micșorate, strivite? Plictiseală, plictiseală! Fantoma care cutreieră și devorează lumea! Mohorâții... Plictiseala, frater
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mici amănunte, gata de pornire. — Păi cum... păi cum. N-am nici pe dracu’, musiu. Numai cât să merg la întâlnire. D-aia i-am chemat pe clienții lui Bombonel. De fapt, nici că-mi pasă. Ăsta e secretul meu, nesimțirea. Nepăsarea, asta avem nevoie. Nesimțirea mă apără, asta am tot învățat. Nu avea grija mea, ăsta-i secretul, nesimțirea. Tolea părea dezgustat de ceea ce spunea, scuipa cuvintele, bucuros că sunt doar câteva, că nu are de spus mai mult. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Păi cum... păi cum. N-am nici pe dracu’, musiu. Numai cât să merg la întâlnire. D-aia i-am chemat pe clienții lui Bombonel. De fapt, nici că-mi pasă. Ăsta e secretul meu, nesimțirea. Nepăsarea, asta avem nevoie. Nesimțirea mă apără, asta am tot învățat. Nu avea grija mea, ăsta-i secretul, nesimțirea. Tolea părea dezgustat de ceea ce spunea, scuipa cuvintele, bucuros că sunt doar câteva, că nu are de spus mai mult. A rămas cu privirea spre dulap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la întâlnire. D-aia i-am chemat pe clienții lui Bombonel. De fapt, nici că-mi pasă. Ăsta e secretul meu, nesimțirea. Nepăsarea, asta avem nevoie. Nesimțirea mă apără, asta am tot învățat. Nu avea grija mea, ăsta-i secretul, nesimțirea. Tolea părea dezgustat de ceea ce spunea, scuipa cuvintele, bucuros că sunt doar câteva, că nu are de spus mai mult. A rămas cu privirea spre dulap, dar mâna înmănușată scotocea în buzunarele elegantului pardesiu, să găsească pastilele. Apoi și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din dreapta, de pestetot. Nu clintise. Încă nu clintise. Nu se va mișca, nu va ceda. Răbdare, răbdare și curiozitate și concentrare. Nepăsare, doar astfel... Atenție, multă atenție, simțire, maximă simțire. Așa vine somnul, visul, așa, ca un leșin, somnul. Nepăsare, nesimțire... — Cu ce te ocupi? Cu ce? Reveni, autoritară, vocea de bas. — Păi... se auzi răspunsul. — Bine, bine, am înțeles. Eu sunt Tizian, continuă vocea, stânga dreapta oriunde. Totul se tulbură, se limpezi: nimic. Nu era nimic, nimic, doar nepoftitul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu ochii albaștri imenși. Așa, ca să-l ajut un pic. Dar acum Încep să-mi pun problema dacă... nu cumva se folosește de mine ? Aproape că nu-mi vine să cred ce aud. Da, Katie, se folosește de tine cu nesimțire, reușesc să articulez Într-un final. Avea nevoie de cineva care să-i zugrăvească gratis ! Trebuie să-i dai papucii. Imediat. Acum ! Katie rămâne făcută preț de câteva clipe și o scrutez nervoasă. Pe chipul ei nu se citește nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
peste cap. — E OK, zice. Nu trag cu urechea ! Se spală pe mâini, se usucă, apoi Îmi aruncă o privire avidă. Ia spune Emma, e adevărat că te vezi cu Jack Harper ? — Nu, i-o tai. S-a folosit cu nesimțire de mine și m-a trădat și, sinceră să fiu, aș fi foarte fericită să nu-l mai văd niciodată În viața mea. Aha ! spune cu Însuflețire. Te Întreb doar fiindcă mă Întrebam dacă, În caz că mai vorbești la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
zbor frânturi de conversație. — ... costume superbe... — ... timp pentru repetiții ? — ... judecătorul a fost incredibil de intransigent... Și, brusc, o zăresc pe Lissy, Îmbujorată și radioasă, Înconjurată de o groază de tipi cu fețe de avocați, dintre care unul se holbează cu nesimțire la picioarele ei. — Lissy ! strig. Se Întoarce spre mine și o sărut pe obraz. Habar n-am avut că știi să dansezi atât de bine ! Ai fost uluitoare ! — Ba nu. N-am fost deloc, spune imediat și-și ia expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
timp înainte de a mă sui în tren, după mai puțin de o oră se prefăcea într-o salată neidentificabilă și erupea făcându-mă să mă stropșesc la botul pantofilor. N-am înțeles niciodată de ce la un bărbat greața e semnul nesimțirii, e respingătoare, numai la o femeie ea poate fi binecuvântată, tocmai la femeie, care ține mai mult la curățenia ei decât noi: pe ea nu ți-o imaginezi, de exemplu, zăcând dimineața la rigolă în propria-i secreție; dovadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
știți că-i rău ce s-a-ntâmplat. Rău, domnu’ Tudor, da’ nici ea n-a fost de treabă! Chiar așa, „ea“, adică Sevgin, a dispărut de vreo câteva minute. În drum Papagogu, câinele ei cât un vițel, doarme în nesimțire. Cum Dumnezeu nu ne trezise, el care noaptea dădea concerte la lună? Țârțâc îmi surprinde privirea pe corpul bleg al câinelui care blochează tot drumul și pleacă repede prin spatele corturilor, schițând cu mâna semnul crucii. - Primaru’ n-o să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
față, ca să știe omu’... — Ca să-ți spui drept în față, madam Belciu, io una nu-nțeleg ce ți-o trebui matale să te-ncurci cu d-alde d-astea ca noi... — Vai de capu’ tău, Roșioaro, de unde atâta obrăznicie și nesimțire?... Păi, matale, ca femeie serioasă, cu soț în cadru’ Armatei și doi copii mari la casele lor, care mâine-poimâine îți face nepoți... Nu ești matale de teapa noastră, vădane, care lăsate de bărbat, care văduve, și nici ca proasta aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dat o idee, Doamne ferește, nu te silește nimeni. Da’ io zic c-ar fi bine să te gândești la ce te-ar aștepta cu doi copii de gât. Mă rog, altele are și mai mulți, da’ vezi bine, finuțo, că nesimțirea-i mare... Și-acuma încă ți-e ușor c-ai douășcinci de ani, arăți bine încă, da’ nu te gândi, că timpu’ zboară, se duce dracului, și noi cu el odată... Ca mâine te văd ca Roșioara, falită și borșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
deschis-o ca să beau niște apă, de parcă aș fi executat un număr de aruncat flăcări la circ. Trântindu-mă la loc pe canapea, am Închis din nou gura ca să nu mă asfixiez singură În somn și am căzut iarăși În nesimțire. Din nefericire, omisesem să mă așez Într-o poziție care să evite faimoasele ciudățenii ale canapelei mele, așa că, dimineață, am descoperit un prea-frumos cerculeț imprimat pe obraz de unul dintre arcuri, care de ani de zile Încerca să-și câștige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fâs de parpangică! Vin problemele! vorba lui Dănuț. Coco (Cău-Cău, Prințesa Danemarcei, precum o alintă, gingaș, Poetul) zâmbește provocator, obscen și, totodată, în zeflemea, către careul de juveți din cameră, neocolindu-l, pentru orice eventualitate, nici pe acela prăbușit în nesimțire, pe divan. Surâsul ei vast, spumos, descoperă o pauză întunecată, opacă, chiar în mijlocul maxilarului, ca o strungăreață supradimensionată, incisivii centrali superiori fiind demult pierduți, într-o furibundă încăierare generală! Ca suveniruri de dată mai recentă, intrusa afișează relaxată o echimoză
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
auzea limpede glasul lui Petre: ― De ce să puie mâna pe mine? 5 Oricât se silea avocatul Stavrat să-și uite spaima și să fie numai amabil și curtenitor, îi era peste putință. Își zicea că ar da dovadă de mare nesimțire și cinism dacă, în împrejurările acestea, când toate primejdiile roiesc în aer gata să se abată asupra lui, s-ar mai putea gândi la aventuri amoroase. De altfel, acuma toată "curtea" lui îi apărea sie însuși mai mult ridicolă decât
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dacă se va liniști. Dar el e atât de agitat, încît se tem și doctorii. Pe Maitreyi au închis-o în odaie, după ce d-na Sen a chemat șoferul s-o bată cu vergile în fața ei, până când a căzut în nesimțire. I-a cerut și lui Khokha să facă același lucru, dar el a fugit. Chabù a încercat să se sinucidă, cu creolină. E și ea, acum, la spital. Maitreyi îmi trimite un plic în care de-abia avusese timp să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care porni să zboare deasupra izlazului. Veni de-a dreptul spre George, plutind încet, și când se apropie, emise o rază care-i străpunse ochii; după aceea, un întuneric dens îl învălui. Căzu în genunchi și apoi se prăbuși în nesimțire în iarba înaltă. Aici îl găsi, ceva mai târziu, părintele Bernard. Preotul o vizitase mai întâi pe Diane, pe care o găsise așternând pe pat tot felul de rochii vaporoase și înflorate, pe care le cumpărase pentru Spania. Părintele Bernard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cameră, încălzind mâncarea la mașina de spirt, pe care o puneau pe culoar. Odată, domnișoara Dorina, trecând pe acolo, făcu o gălăgie nemaipomenită: ― Cine a împuțit culoarul cu spirt! Brrr! Nu poți să-ți tragi sufletul de miros. Asta-i nesimțire curată! De atunci surorile Deleanu (acesta era numele lor de familie) au mai întrebuințară mașina de spirt. Izolarea lor voită trezi, cum era de așteptat, o reacțiune vie printre locatari. ― Se țin mândre parcă ar fi contese, perora Charlot, care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
scările cu ea. Sus pe coridor, am strigat din răsputeri: ― Domnișoară Dorino! Domnișoară Dorino! Croitoreasa a ieșit speriată din odaia ei, întrebînd: ― Ce este? Ce s-a întîmplat? ― Domnișoarei Deleanu i-a venit rău. Am găsit-o pe scară în nesimțire. ― Vai, biata fată, s-o lovit rău? ― Nu știu. E leșinată. Adu, te rog, puțin eter dacă ai. ― Eu n-am, dar poate să aibă Gleber. Într-adevăr, Gleber avea și eter. Până să-l aducă, am pătruns în camera
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ora zece și ea încă nu venea. Mă cotropi neliniștea... ― Niciodată n-a întîrziat atâta. Să se fi întîmplat ceva? Nu mai eram în stare să citesc un rând. Grija mă rodea, neliniștea cucerea cu repeziciune teritoriu. O vedeam în nesimțiri prinsă sub roțile tramvaiului. Alungam groaznica imagine ca să-mi apară în locul ei un pat alb de spital. Oricum, trebuia să se fi întîmplat ceva. Mai ales că umbla pe stradă cu capul în nori. (Be câte ori nu i-am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]