1,031 matches
-
Empatia constă în capacitatea de „a percepe cadrul intern de referință al altuia cu toate componentele sale emoționale “ca și cum “ ai fi cealaltă persoană, dar fără a pierde condiția de “ca și cum.” (C. Rogers,1959). „Empatia îi relevă consilierului lucruri și informații nespuse, îl face să simtă starea neexprimată în cuvinte a celui consiliat. îl face capabil să comunice emoțional cu subiectul și eventual să descrie stările neexprimate ale acestuia.” (I. Holdevici, 2006, p. 19) Punctul de vedere central în consiliere îl constituie
VI. ELEMENTE DE PSIHOLOGIA BOLNAVULUI ŞI CONSILIERE PSIHOLOGICĂ GHID PENTRU KINETOTERAPEUŢI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
de tăceri tencuite de lucruri sau depuse în straturi compacte în ulcioare vechi de lut. Este o veritabilă obsesie a tăcerilor primordiale și a liniștilor ascunse în somn arhaic, versuri care dibuie, cu degete tremurătoare, marile mistere: „prea tare tăcerea nespusă, adâncă”, „pe laviță doarme de mult / ecoul păstrat în ulcioare / și surd răsucită-n lacăt / tăcerea”, „Cuvântul moare în tăcere/ se zbate înjunghiat de vis”, „rănit de liniști, taurul albastru/ a presărat încet iubirii noastre”. De la Arghezi învață și procedeul
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Tot el (crede Eugenia Dima) ar fi transpus din greacă, în proză, parțial și în versuri, Erotocritul, după Vincenzo Cornaros. Lirica sa este în întregime erotică, omagială, conturând în stihuri învăpăiate și totuși conceptuale portretul „stăpânei”, destăinuind ceva din „cazna nespusă” și plăcerea chinului, transmițând mesaje, jurăminte de statornicie și de ,,robie” veșnică. Motivele se trag de la poezia universală a iubirii (Anacreon, Sappho, Petrarca, Ronsard, din ,,mica poezie” franceză a secolului al XVIII-lea, din barocul italian sau din lirica neoanacreontică
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
exigența reciprocității perfect simetrice într-un schimb economic amenință gratuitatea originară a manifestării darului. Așadar, cum poate fi primit un dar într-o lume sufocată în detaliile prozaice ale vieții cotidiene? Are cumva sportul puterea de a ne reaminti viața nespusă a marilor gesturi de sacrificiu și dăruire? Detur fenomenologictc "Detur fenomenologic" Spectrul egoismului nu părăsește subiectul uman nici în cele mai spectaculoase gesturi de dăruire exterioară. De aceea, Jean-Luc Marion pleacă de la premisa că darul fără nume exclude calculul, logica
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Întregesc această plachetă, În spiritul observațiilor critice ce mi s-au adus. (Ă)”. Despre ce așteaptă pionierii de la scriitori aflăm din articolul Sidoniei DRĂGUȘANU 69, chiar astfel intitulat: „Acum un an, la 30 aprilie, Întreg poporul nostru muncitor primea cu nespusă bucurie vestea constituirii Întâielor detașamente de pionieri la noi În țară (Ă). Un succes incontestabil Îl constituie faptul că până În prezent un număr de 101.000 elevei s-au dovedit demni de a purta cravata roșie. (Ă), Încă din februarie
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
un ascultător naiv conectat doar la lumea fenomenologică prezentată de narator? Sau, dimpotrivă, se pune întrebări, va avea îndoieli și va căuta în permanență neconcordanțe, contradicții, tăceri și subînțelesuri în poveștile pe care le ascultă? (Pentru o abordare a lucrurilor „nespuse” în analiza narativă, vezi Rogers et al., în curs de apariție). Se poate urma oare o cale de mijloc între aceste două extreme? Sau se poate ține seama de amândouă în același timp? Această alegere este la fel de relevantă atât pentru
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
își înăbușă furia poate avea acest tip de vis când simte că nu se mai poate controla și riscă să se descarce pe ceilalți. Astfel, visul apocaliptic precedă deseori accesul la adevăr, schimbarea de atitudine, ieșirea la suprafață a lucrurilor nespuse, spargerea zidurilor de apărare, dezvăluirea unui secret. Cel ce visează se teme că lumea lui, până atunci liniștită, va fi complet distrusă. Copac În vis, copacul este un sistem de proiecție deosebit de semnificativ. Exprimă nevoile și dorințele, dar și complexele
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
sau la un cerc de prieteni, de exemplu. Este închis în lumea sa și, la limită, are un comportament ce îl împiedică să se deschidă, să comunice, să dialogheze cu ceilalți. Cutia închisă este și expresia secretului și a lucrurilor nespuse, sau a conservării (cutia de conserve) elementelor intelectuale ori afective. Lada de zestre sintetizează două noțiuni contradictorii: emanciparea, mai ales pentru tinerii ce își cuceresc astfel libertatea, și faptul de a fi închis, dat fiind că este vorba de un
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
inimile. Este o reprezentare a soluțiilor: dat fiind că are cheia, cel ce visează are și mijloacele de a rezolva problemele. Broasca și zăvorul au o semnificație de ermetism. Sunt semnul închiderii posibile sau confirmate, al secretului ori al lucrurilor nespuse, al atitudinilor defensive. Sub aspect pozitiv, reprezintă protecția; sub aspect negativ, sunt marca claustrării ori a prizonieratului. Adesea, viața psihică a subiectului este zăvorâtă, împiedicând exteriorizarea emoțiilor și a pulsiunilor. Broasca dezvăluie și voyeurismul latent ori manifest. Privitul pe gaura
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
caracter neliniștitor, ce evocă pierderea reperelor, lipsa de claritate interioară și obscurantismul. Ger, gheață, grindină Gheața are o semnificație negativă, de răceală, de duritate și de dezolare. Ea revelează ambianțele tensionate, dar care rămân latente și intră în categoria lucrurilor nespuse. Înfruntarea nu este directă. Nu sunt conflicte deschise, ci un război rece și subversiv, care e, din această cauză, mult mai provocator și mai periculos. În expresii este sinonim cu absența sentimentelor sau a emoțiilor, cu relațiile lipsite de căldură
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Din acest motiv, aluzia onirică la lipici dezvăluie adesea o fisură, adică o fragilitate ce necesită intervenția unui al treilea element. Pe de altă parte, într-o interpretare negativă, lipiciul evocă împotmolirea în situații dificile. Subiectul este învăluit în lucruri nespuse, în minciuni, în contradicțiile sale. Lipiciul exprimă și privarea de libertate ori sancțiunea. Coloană, stâlp Coloana simbolizează susținerea fizică, afectivă sau morală. Ea reprezintă sprijinul pe care subiectul poate conta; numai dacă nu se prăbușește și nu se fisurează în
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
consolant. Uneori cei doi ochi umezi cădeau asupra unui biet ascultător terorizat, Conferențiarul avea aerul de a-l lua de o parte, de a-i face confidențe măgulitoare, îl bătea cu vorbele amical pe umeri, îi făcea mulțime de gingășii nespuse, în vreme ce publicul asista respectuos la o întrevedere ce s-ar fi părut că nu-l privește. Repede însă, N. Iorga redevenea nemulțumit. Pacientul era disprețuit, mustrat. Împuns cu degetul în direcția coastelor și, printr-un proces clamoros, condamnat vindictei publice
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
-ți urmez chemarea, Iar cerul este tatăl meu Și mumă-mea e marea. Ca în cămara ta să vin, Să te privesc de-aproape, Am coborât cu-al meu senin Și m-am născut din ape. O vin! odorul meu nespus, Și lumea ta o lasă; Eu sunt luceafărul de sus, Iar tu să-mi fii mireasă. Colo-n palate de mărgean Te-oiu duce veacuri multe, Și toată lumea-n ocean De tine o s-asculte". {EminescuOpI 171} - " O, ești frumos, cum
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ochii mari și minunați Lucesc adânc himeric, Ca două patimi fără saț Și pline de-ntuneric. - "Din sfera mea venii cu greu Ca să te-ascult ș-acuma, Și soarele e tatăl meu, Iar noaptea-mi este muma; O vin-odorul meu nespus, Și lumea ta o lasă; Eu sunt luceafărul de sus, Iar tu să-mi fii mireasă. O vin-, în părul tău bălaiu S-anin cununi de stele, Pe-a mele ceruri să răsai Mai mândră decât ele". - " O, ești frumos
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pentru dragostea cu care îi binecuvântase pe acești străini. Unii îngenuncheară, alții începură să plângă. În clipa aceea, clopotul răsună din nou cu putere. Ca ajutor al starețului, m-am simțit și eu în adâncul sufletului copleșit de o înduioșare nespusă. Chiar dacă acești treizeci și opt de negustori japonezi primiseră botezul doar de dragul câștigului și al negoțului, fără îndoială că taina botezului, de necuprins pentru mintea omului, avea să-i călăuzească. Unul câte unul, japonezii îngenuncheară în fața starețului, iar acesta le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fi Măria Sa naifu. Noi o să-l putem întâlni pe acest rege al Spaniei? — De ce nu? Velasco își arboră obișnuitul lui zâmbet încrezător. Doar sunteți solii Japoniei... Pe chipurile celor trei soli sleiți de puteri se așternu o expresie de uluială nespusă, de parcă ar fi fost loviți din senin. Niște ostași ca ei care nu aveau voie să-l vadă nici măcar pe Stăpân urmau să-l întâlnească pe regele Spaniei. Adevărat? Lăsați pe mine! Pe negândite Velasco ajunsese să creadă că minciunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ne-am hotărât să ne supunem fără preget acestei credințe... Însă, acum împrejurările sunt neobișnuite. Și ne împiedică... să ne îndeplinim această hotărâre... Glasul lui Tanaka pieri din nou. Ori de câte ori se poticnea Tanaka, sufletul samuraiului era copleșit de sentimentul unei nespuse zădărnicii. Toți acești oameni ai bisericii adunați acum în această sală de întruniri n-aveau cum să înțeleagă nici limba și nici cuprinsul scrisorii căreia solii japonezi îi dădeau citire. — Așa încât, în numele dragostei și prețuirii noastre pentru călugării creștini, vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
venite din Spania că eu eram un trădător și că mă ridicasem împotriva Bisericii. Într-adevăr, sunt descumpănit, am ajuns în pragul disperării și nu mai înțeleg care a fost voința Domnului. Cu toate acestea, sunt cuprins de o teamă nespusă că încep să mă clatin în credința mea. Am pornit în toată această călătorie din dorința arzătoare de a face din Japonia un ținut al Domnului. Însă, nu cumva această dorință a fost pentru mine un prilej nimerit să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și celălalt! Și după împlinirea faptei sfinte toaleta de rigoare! Ioana are dreptate: spusesem cuvinte de roman-foileton, așa cum se întîmplă totdeauna când ești nenorocit, oricât de inteligent ai fi. Lângă mine, Ioana mângâie pe Ahmed și-i spune cu o nespusă dragoste: Are mămica o bucățică de pisică!" Și mă întreb: "Poate să fie Ioana rea vreodată?" Cum azi a fost o zi plictisitoare, i-am sugerat Ioanei: "Ce-ar fi să facem o vizită Lidiei?" (O vecină mereu invizibilă.) - Știi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mut la exces. Și, mai ales, împărtășindu-i ei aceea ce aveam de spus, strigîndu-i ei amorul meu, nu aș fi avut nevoia de a-l striga altora. E o colosală deosebire între un amor spus ființei iubite și unul nespus; între un amor pentru o femeie pe care n-o cunoști și unul pentru o femeie cu care ești cunoscut; între un amor dinainte de 20 de ani și unul de după 20 de ani; între un amor de imaginație și romantic
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o iubire ratată. În fond, dragostea, aspirație spre o identificare ideală, este, pentru Ibrăileanu și purtătorul său de cuvânt, antonimul realizării. Iubirea și lectura sunt o implicare dezimplicată, o diviziune a unui eu a cărui coeziune e visată, un discurs nespus care atunci când se afirmă se sfârșește. Literatura, s-a spus, este vorbirea unei absențe. Când absența devine prezentă, vorbirea inițială încetează, fiind suplinită de vorbirea secundă. Tot așa cum literatura și critica sunt două limbajuri alternative, complementare și exclusive. PRIVITUL. Adela
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un meșter iscusit. Extraterestrul Își ridică ochii săi mari, umezi, din farfuria În care se mai aflau câteva măsline, o bucățică de brânză și resturile rămase din scrumbia de aseară și privi mai Întâi spre geam, apoi spre Mașa, cu nespusă melancolie. Fața sa de culoarea smochinelor verzi se Încreți, apoi se destinse Într-un zâmbet. Pesemne mesteacănul Îi trezea În suflet amintiri nebănuite. - Fenomene ale naturii. Nu-i nici o minune. Apoi, Înfundându-și bărbia În palmă, continuă firul confesiunii: - Savanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din cap; pe când Beti suspina cu dragoste: — Are să deie Dumnezeu, tată, să izbutești... Și cum sta pe scaun, și-a ridicat ochii mari, negri și sprâncenați, spre oaspete, și parcă avea flăcări în priviri; iar zâmbetu-i era de o dulceață nespusă. Mai târziu a început Haia a pricepe mai bine lucrurile. Acu crescuse, umbla mai curat îmbrăcată și se ducea mai des pe la domnișoara Beti. Îi era dragă domnișoara Beti. Era frumoasă și deșteaptă și cetea multe cărți. Și-și aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Capitolul 28tc "Capitolul 28" —Rachel, trebuie să te duci la plajă, am zis. Pentru că, dacă nu îți iei doza de soare, s-ar putea să te deprimi și „s-o iei iar pe pustii cu drogurile“, cum zice Helen cu nespusă delicatețe. — Da, dar..., a zis Rachel, dezarmată. Iar eu nu pot să merg din cauza cicatricei, am zis ferm. — Îmi pare așa de rău, a zis Rachel, simțindu-se vinovată. —E în regulă, e în regulă, totul e bine. Și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
facem laaaah-tă? Și-a răsucit suportul de la microfon. —Ornesto, vino, au strigat Băieții Veseli. Începem. Poți să vorbești mai târziu cu ea. Du-te înapoi, mi-am zis. Du-te înapoi. Pentru o clipă, a rămas locului, nehotărât, apoi, spre nespusa mea ușurare, s-a întors la amicii lui. — Cine e? a întrebat Mitch. Vecinul de sus. — Prima întrebare! a zis Costum Sclipitor. Cine a zis: „Ori de câte ori aud cuvântul cultură, întind mâna după revolver“? — Știi? l-am întrebat pe Mitch. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]