973 matches
-
mă ocup de crucile meșterului și să fac dragoste cu Emilia, mai mult ca să combatem amândoi plictiseala decât din dorință. Știam că nu se putea întîmpla nimic excepțional în viața, ca să zic așa, lucidă; acesteia, deși uneori mi se părea nesuferită, renunțasem să-i mai cer altceva; așteptam totul, ca o recompensă, de la imaginație și de la vise. Acolo era domeniul meu, imperiul meu, acolo puteam fi monarh absolut, pontifex maximus, Michelangelo, orice. Nu mă stânjenea nimeni, nu mă contrazicea nimeni. Eram
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și vrăbiile erau treze la ora aceea; că pescarii erau duși în larg cu năvoadele, iar femeile își făceau somnul de după-amiază pentru ca noaptea, când se întorceau bărbații lor, să fie proaspete. Apoi mi-am amintit. Doctorul Aristide, un individ nesuferit, cu o mutră de porc parfumat și încrezut, care se considera irezistibil ca bărbat, se lăudase prin azil că părăsise o văduvă pentru care l-ar fi invidiat mulți bărbați. Și într-o zi îi spusesem lui Dinu, mai mult
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lăsa după el continuu un miros dublu, de coniac și de parfum. (Parfumul nu-mi place decât la femei, iar coniacul nu-mi place decât să-l beau, i-am zis lui Dinu, care a rîs.) Omul mi-a fost nesuferit chiar din clipa când și-a făcut prima oară apariția în camera mea, îmbrăcat într-un halat imaculat, călcat ireproșabil și împodobit, deasupra buzunarului de la piept, cu o monogramă complicată. Avea alura unui ins din categoria "virililor", cu fălci puternice
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bivoli sălbateci în care trebuia să se folosească doar arcul. Eram șase în avion. Pilotul, un bărbat tăcut, cu barba scurtă, roșcată; nu deschidea gura decât pentru a înjura. Un atlet fotogenic care învățase să tragă cu arcul, un tip nesuferit, foarte mândru de tenul lui bronzat și de mușchii lui. Operatorul, care își comandase pentru acea ocazie o pereche de ochelari speciali, cu sticla fumurie. Producătorul, cam prea grăsuț pentru pantalonii lui kaki strânși pe picior. Soția lui, o naturalistă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să las să treacă zile întregi fără s-o văd, știind că oricând aș fi avut posibilitatea s-o caut dacă vroiam. Gândul că așa ceva nu mai era cu putință, că nimic nu mai putea fi îndreptat, îmi dădea o nesuferită senzație de gol de care nu reușeam să scap. Încercam să mi-o închipui pe Laura bătrână, ofilită, plină de riduri, dar fiecare val care se izbea de țărm îi ștergea ridurile închipuite și fața ei strălucea din nou tânără
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă vâram sub pătură prefăcîndu-mă că dormeam. Mă purtasem rău cu unii dintre bătrâni, nu-i spusesem oare lui Dominic "dragul nostru idiot"? nu-l admonestasem pe Filip? nu râsesem de Leon? dar alungam aceste întrebări, cum alungi o muscă nesuferită, și ajungeam la gesturi caraghioase. Când Filip a întredeschis într-o dimineață ușa, am scos limba la el. Apoi m-am pomenit vorbind singur cu o furie rece: "Nu, puișorilor, nu vă mai zgâiți la mine. Încă n-am poftă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ar putea avea chef cineva să mă angajeze? Am avut atâta minte să mă reîntorc acasă cât de curând posibil. Nu fi cătrănit, puiule. — Cătrănit? Mi-e teamă că n-aș putea să mă simt vreodată „cătrănit“... — Ei, nu fi nesuferit. Ai să capeți tu o slujbă bună. Ai colindat numa’ câteva zile, spuse mama lui privindu-l. Ignatius, aveai cumva șapca asta pe cap cân’ ai stat de vorbă cu cel de la asigurări? — Bineînțeles că o aveam. Biroul nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
banjo, tună Ignatius. Să nu mă ia pe mine drept unul dintre personajele perverse ale lui Mark Twain! — Tocmai am fost s-o văd. S-a dus să stea în casa fiului ei, de pe St. Mary Street. — A, băiatul acela nesuferit. Ignatius urcă treptele înaintea mamei sale. Dar bine că am scăpat pentru un timp de domnișoara Annie. Acum probabil am să pot cânta la lăută, fără să mai fiu asaltat de invectivele ei enervante de dincolo de alee. — M-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cine! Au pornit împotriva noastră! — Scoate-mă de aici, se rugă micul marinar. E teribil de întuneric. — Prostănac ce ești! exclamă Dorian, scuipându-l pe marinar. Cine te-a legat aici? — Afurisiții ăia de Bill și Raoul. Sunt atât de nesuferiți, amândoi. M-au adus aici să-mi arate cum ai redecorat locuințele sclavilor și așa, deodată, m-au legat cu lanțurile astea murdare și au fugit înapoi la petrecere. Micul marinar își zăngăni lanțurile. Abia am refăcut partea aceasta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
părând ușor jignită. Ești persoana cea mai potrivită. Ai hotărârea, tăria de spirit și furia de care e nevoie. — Furia? La ce-ți trebuie furie? Aș fi fost candidatul perfect dac-ar fi fost vorba să urlu obscenități unor oameni nesuferiți, Însă mă Îndoiesc că ți-aș fi de vreun folos când e vorba să-i ajut pe alții. Mătușa Zeliha a Început să zâmbească. — Nu subestima binele din tine, a răspuns Petite-Ma. În momentul acela mătușa Zeliha lansat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Voia să fugă de acolo, să se îndepărteze cât mai mult cu putință de zgomotul acela și, totuși, noutatea înfricoșătoare a acestuia îl țintuia pe loc. Apoi se opri. Nu se auzea decât liniștea acum sau, mai degrabă, un bâzâit nesuferit de gol. Tolkachenko bătu cu degetele ezitant în ușă. Când nu primi niciun răspuns, strigă: ă Hei, tu! Constantin Chirilovici. Ce pui la cale? Tolkachenko auzi pași în urma sa, venind de la etajul superior. Se întoarse și clipi în întuneric. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
săptămână o sunase În fiecare zi; era prima oară când Îi răspundea. — Hei, ai chef de vorbă? Începu el nesigur. Mai ești supărată? Întrebă Sam prudent, cu vocea lui ușor disonantă. Chiar și când se chinuia să fie drăguț, tot nesuferit era. — Nu. De ce ești așa deprimat? zise, convinsă că cel mai bun mijloc de apărare era atacul. — Pentru că nu m-am distrat deloc aseară și am obosit să tot caut În van pe cineva cu care să am o relație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
permiți să locuiești Într-o clădire atât de luxoasă? Ultima oară când am verificat, nu prea merita să scrii reportaje despre crime pentru emisiuni de mâna a treia. Te prostituezi? De fapt, nu-mi pasă. Haide, deschide. Da, era Sam, nesuferit ca-ntotdeauna. Fără nici un chef, deschise ușa. De unde m-ai sunat? — De jos. — Cum ai intrat? Nu te-au văzut portarii? — Dormeau În post, evident. Uite, Îmi pare rău că am venit neanunțat, dar eram Îngrijorat. Nu ai răspuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
boboc. Păstră așadar în memorie cuvintele ginerelui și se prefăcu că n-a înțeles adevăratul lor sens. N-au mai vorbit până au intrat în așezare. Ca de obicei când își aducea ginerele de la Centru, Cipriano Algor opri la ușa nesuferiților de cumetri, doar cât să intre Marçal, să-și îmbrățișeze mama și tatăl, dacă erau acasă, să întrebe ce-au mai făcut de ultima oară, și să iasă spunând, Mâine vom vorbi mai pe îndelete. De obicei, erau de ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
posibilă, izbucnirea lui de enervare cu greu reținută atunci când Cipriano Algor îl informă că venise să ridice restul vaselor, Pe toate, întrebă, Pe toate, răspunse olarul, am adus un camion și un ajutor. Dacă acest subșef cu o fire dovedit nesuferită va avea destul viitor în relatarea pe care o urmărim, într-o bună zi ne vom aminti cu siguranță să-l rugăm să ne dezvăluie sentimentele sale în această împrejurare, adică, motivul ultim al unei iritări, ilogice din toate punctele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ca să-și impresioneze interlocutorul, să facă aluzie la conversația telefonică pe care a avut-o cu șeful de departament, și, în sfârșit, îl auzi pe celălalt spunând, O să întreb un subșef. Cipriano Algor se temu că va da iar peste nesuferitul care-i făcuse viața amară, dar subșeful care se ivi era politicos și atent, și se arătă de acord că ideea este excelentă, Bine gândit, da, domnule, e bine pentru dumneavoastră și mai bine pentru noi, în timp ce fabricați a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu șoseaua la mijloc și piața alături, cei care merg pe stradă, bărbatul și femeia, sunt părinții lui Marçal, încă nu i-am văzut în atâta timp de când durează povestea, la prima vedere nimeni n-ar crede că au firea nesuferită care li se atribuie și pe care au dovedit-o de nenumărate ori, acesta este pericolul aparențelor, când ne înșală e mereu spre mai rău. Cipriano Algor își scosese brațul pe geamul furgonetei și le făcea semne ca și cum îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
prea bine ce s-a petrecut cu mine atunci și de ce m-am răzvrătit cu atâta înverșunare împotriva unui mort. Fapt e că m-am pomenit deodată gelos la culme pe Dinu și că zâmbetul lui îngeresc mi-a devenit nesuferit, dându-mi o poftă devoratoare de a semăna unui diavol. Eram pregătit, fără îndoială, prin temperament și prin caracter pentru această dorință și nu așteptam poate decât un prilej, un pretext, ca să mi-o pun în aplicare, dar a jucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă ocup de crucile meșterului și să fac dragoste cu Emilia, mai mult ca să combatem amândoi plictiseala decât din dorință. Știam că nu se putea întâmpla nimic excepțional în viața, ca să zic așa, lucidă; acesteia, deși uneori mi se părea nesuferită, renunțasem să-i mai cer altceva; așteptam totul, ca o recompensă, de la imaginație și de la vise. Acolo era domeniul meu, imperiul meu, acolo puteam fi monarh absolut, pontifex maximus, Michelangelo, orice. Nu mă stânjenea nimeni, nu mă contrazicea nimeni. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și vrăbiile erau treze la ora aceea; că pescarii erau duși în larg cu năvoadele, iar femeile își făceau somnul de după-amiază pentru ca noaptea, când se întorceau bărbații lor, să fie proaspete. Apoi mi-am amintit. Doctorul Aristide, un individ nesuferit, cu o mutră de porc parfumat și încrezut, care se considera irezistibil ca bărbat, se lăudase prin azil că părăsise o văduvă pentru care l-ar fi invidiat mulți bărbați. Și într-o zi îi spusesem lui Dinu, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lăsa după el continuu un miros dublu, de coniac și de parfum. (Parfumul nu-mi place decât la femei, iar coniacul nu-mi place decât să-l beau, i-am zis lui Dinu, care a râs.) Omul mi-a fost nesuferit chiar din clipa când și-a făcut prima oară apariția în camera mea, îmbrăcat într-un halat imaculat, călcat ireproșabil și împodobit, deasupra buzunarului de la piept, cu o monogramă complicată. Avea alura unui ins din categoria „virililor”, cu fălci puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bivoli sălbateci în care trebuia să se folosească doar arcul. Eram șase în avion. Pilotul, un bărbat tăcut, cu barba scurtă, roșcată; nu deschidea gura decât pentru a înjura. Un atlet fotogenic care învățase să tragă cu arcul, un tip nesuferit, foarte mândru de tenul lui bronzat și de mușchii lui. Operatorul, care își comandase pentru acea ocazie o pereche de ochelari speciali, cu sticla fumurie. Producătorul, cam prea grăsuț pentru pantalonii lui kaki strânși pe picior. Soția lui, o naturalistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să las să treacă zile întregi fără s-o văd, știind că oricând aș fi avut posibilitatea s-o caut dacă vroiam. Gândul că așa ceva nu mai era cu putință, că nimic nu mai putea fi îndreptat, îmi dădea o nesuferită senzație de gol de care nu reușeam să scap. Încercam să mi-o închipui pe Laura bătrână, ofilită, plină de riduri, dar fiecare val care se izbea de țărm îi ștergea ridurile închipuite și fața ei strălucea din nou tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vâram sub pătură prefăcându-mă că dormeam. Mă purtasem rău cu unii dintre bătrâni, nu-i spusesem oare lui Dominic „dragul nostru idiot”? nu-l admonestasem pe Filip? nu râsesem de Leon? dar alungam aceste întrebări, cum alungi o muscă nesuferită, și ajungeam la gesturi caraghioase. Când Filip a întredeschis într-o dimineață ușa, am scos limba la el. Apoi m-am pomenit vorbind singur cu o furie rece: „Nu, puișorilor, nu vă mai zgâiți la mine. Încă n-am poftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-și mai asume încă o responsabilitate, oricât de măruntă, și refuzase. Nu anticipase sentimentul de vinovăție care avea să-l pândească, mai fioros ca un Rottweiler. — Bine, cedă Jack și îngenunche lângă Ben. Creatura îl copleși de îndată cu pupături nesuferite. — Bănuiesc că n-are nici un nume. — Ba da, de fapt. E scris pe tăblița de la gât. Îl cheamă Wild Rover. — Wild Rover, repetă Jack cu o voce moale, bineînțeles. Împinse câinele la o parte, în brațele larg deschise ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]