839 matches
-
zâmbetul Ilonei, fericit, supus, strălucitor de iubire și credință. ― Nu-ți pare rău, Ilona? o întrebă dânsul, șovăitor. ― Nu! răspunse fata hotărât. ― Ai încredere în mine, Ilona? urmă el, tremurând. ― Da! răspunse ea cu înflăcărare. În fața ei râdea bucuria întreagă, netulburată de gânduri și nepăsătoare de lume, triumfătoare și ispititoare. Uitîndu-se lung în ochii ei, Bologa îi văzu inima toată, caldă, simplă, sălbatică, și în căldura aceasta i se topi îngrijorarea încetul cu încetul. Înțelese că Ilona prețuiește mai mult decât
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sta pustie casa de păpuși", se gândi el zărind în coridorul chioșcului un soldat înarmat, ajungând cu capul până la streașină... Pretorul încercă să-l mai descoase, dar Bologa nu mai răspunse nimic. ― Bine, nu ești obligat să răspunzi, zise pretorul, netulburat, clipind repede. Avem dovezi destule și vom mai avea... Așa!... Atunci, citește procesul-verbal și iscălește, te rog! Apostol nu se mișcă. Pretorul îl măsură un răstimp, puțin nervos, stăpînindu-se, și pe urmă vorbi făcând ochii mici: ― Firește, nu te pot
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
literare studențești produceau o extraordinară literatură underground, liberă de orice constrângere. Nici un vers și nici o frază din scrierile mele de până în 1989 nu le-aș fi scris altfel în Germania de Vest sau în Statele Unite. Proiectele mele literare au continuat netulburat și după căderea comunismului. Din punctul meu de vedere, prin urmare, nu sânt adevărate frumoasele fraze pe care le auzi adesea la unii intelectuali mai vârstnici "comunismul a fost un pustiu cultural", "toți sîntem vinovați", "încă purtăm germenii comunismului în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
expulzat din uter, când primii oameni sânt izgoniți din paradis. Pentru neamurile din Balcani coborârea în istorie a fost provocată de brusca, imatura, catastrofala conștiință a diferenței, în Evul Mediu, care pentru această regiune începe pe la 1300 și se-ntinde netulburat până după 1800, au apărut două falii succesive care au despărțit poporul comun al Balcaniei. Diferența de religie a fost prima sesizată și acuizată. în numele ei s-au purtat războaiele cu turcii. Mai ales în ținuturile de la nordul Dunării, care
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de înțelepciune. Și-n care, la rândul lor, cunoașterea și înțelepciunea erau echivalentul excelenței artistice. Astăzi, când sîntem cu toții celebri timp de un sfert de oră, după expresia lui Andy Warhol, este foarte greu de închipuit o astfel de progresie netulburată în arcanele artei. Cei mai mulți dintre noi abia dacă apucăm să dăm primul "șvung", al tinereții sclipitoare prin ea însăși, devreme și din ce în ce mai devreme. E vârsta la care ne credem geniali și imbatabili și-n care ne-nchipuim că vom rămâne
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Uite că suntem iar împreună, zise Iahuben cu bucurie. Zeii nu ne despart. Vântul sufla din spate, însă prea slab, și corăbiile erau împinse și de vâsle. Cei doi prieteni se apropiară de marginea punții, ca să poată sta de vorbă netulburați. Lângă ei nu era nimeni, decât mai jos de punte, în locașul vâslei, un vâslaș. Legat cu o frânghie de mijloc, robul vâslea din greu. Era dintre robii rome, luați din câmpiile de jos ale țării Ta Kemet. Părea să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de argint, cu pecetea regelui Atlantidei. Din spatele lui, lângă ușă, se arătă și slujitorul palatului sfânt. Venindu-și în fire, Auta luă cutia din mâna sutașului istovit de mers și fugă și i-o aduse Marelui Preot. Fața bătrânului era netulburată. Îi făcu semn sutașului să plece. Auta privea cutia cu ochii lacomi de dorința de a ști ce era în ea. Niciodată nu văzuse soli, chiar regești, năvălind în casa Marelui Preot ca într-o cârciumă. Ce putea să fie
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
un rob și o roabă, amândoi negri, cum era și unul dintre străinii cu haină de argint. Auzind aceste din urmă vești, Marele Preot, deși foarte bătrân, se mai putu stăpâni ca și odinioară, puterea minții și a ochilor rămînîndu-i netulburate. În jurul lui ședeau în tăcere câțiva preoți de seamă, care nu îndrăzneau să-l întrebe nimic. Bătrânul se gândea. Bănuise că omul negru în haine argintii nu putea fi decât Auta. Dar femeia? Să fie într-adevăr fiica lui Tefnaht
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
erau antrenați. Aș fi rezervat restul pentru căderea maiestuoasă, lentă și decisivă a frunzelor care păreau să ia În primite locul de joacă și să-l acopere În Întregime. PÎnă la urmă, m-am ales doar cu un ultim vers netulburate. Era vorba despre modalitatea căderii și a invaziei frunzelor. Restul se păstra tulbure, nu găseam o expresie satisfăcătoare. Ideea că frunzele vor Învinge am păstrat-o Însă și căutam acum cuvinte pentru a evoca ce fac se aștern, acoperă, se
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
depun, se așează... Vreo sptămînă, totul a rămas incert. Apoi m-am gîndit să absorb joaca În partea a doua, rezumînd-o la un simbol al ei șotronul și, comprimînd verbul Într-o singura silabă, am ajuns la: frunzele șterg șotronul / netulburate. Șotronul este o piesa de recuzita cam uzată, dar ca simbol rămîne valoroasă. Mi-am dat seama de asta după ce am găsit și primul vers după Încă o săptămînă. El mi-a apărut din altă zonă la care nici nu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
aș fi vrut să fac la Început, am convingerea că am avut norocul să găsesc ceva mai bun. Dacă m aș ambiționa să-l mai schimb după intenția inițială, sînt sigur că l-aș strica. Înc-o dictare - frunzele șterg șotronul netulburate Poeme comentate Comentarea unui poem este În primul rînd dovada faptului că l-ai Înțeles, că i-ai surprins acel resort intim care-i asigură originalitatea și că dorești să Împărtășești și altuia bucuria ta. Cel care vrea să Învețe
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pe care un poem bun Îl propune și Îl solicită cititorului. Și putem desluși, din strategia pe care o adoptă cititorul, modul În care fost gîndită și realizată structura poemului. Să Încercăm să citim poemul de mai jos: se demolează - netulburat pe-un fost zid un melc cu casă Ioana Dinescu Un cititor versat observă cu Încîntare, de la Început simplitatea expunerii. Și recunoaște În ea una din mărcile haiku-ului: autorul nu a intervenit În niciun fel asupra imaginilor, nu s
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
mare. Poemul execută un zoom focalizînd pe locul unde o casă este demolată și apoi, apropiindu-se și mai mult, pe zidul (căzut, povîrnit sau rămas Încă puțină vreme În picioare) unde un melc se deplasează cu lentoarea-i caracteristică - netulburat. Sau poate, textul nu ne spune, melcul se află de multă vreme acolo, fixat pe zid (el sau doar cochilia În care a trăit). În felul acesta, fără să deformeze cu nimic autenticitatea lor, textul evocă imaginile existente aevea și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
fără să deformeze cu nimic autenticitatea lor, textul evocă imaginile existente aevea și ni le aduce În fața ochilor. Putem discerne deja două centre de interes. Primul este un anume univers tematic care circumscrie ambele imagini - casa. Al doilea este cuvîntul netulburat. Plecînd de la ele, putem sesiza și cîteva diferențe, opoziții și contraste. Există o opoziție Între universul uman și cel al ființelor simple din natură, reprezentat de melc. Opoziție care devine contrastantă cînd luăm aminte la acțiunile violente și ușor isterice
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
anticipând aproape un secol de vii și fertile dispute în cultura română, la o distanță considerabilă de el Octavian Paler nuanțează, într-un eseu literar, aceeași idee: "Polemicile (...) au împiedicat cultura să semene unui lac somnolent, pe care se așază netulburată mătasea broaștei (...). Căci dacă somnul rațiunii naște monștri, somnul dialogului naște dogme. Iar dogmele sfârșesc totdeauna prin ceea ce pretind că sacralizează"30. E important de semnalat că, în spațiul românesc, deși s-a observat și subliniat importanța polemicii ca motor
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a eternității, îi poartă câteodată numele în mintea noastră. Ele trebuie considerate, în acest moment al analizei, în existența lor de dinaintea sosirii în surghiun, întâi a tenebroasei Sycorax, apoi a visătorului duce de Milan. Și în comportamentul lor de locuitori netulburați ai insulei, deși demarcajul nu este tocmai ușor de făcut. Sunt, pare-se, multe și de tot felul, cu atribuții stricte potrivit naturii lor, benefice, malefice, grațioase, punitive, jucăușe, cine mai poate ști, umplând crâmpeiul acela al lor de țară
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
a eternității, îi poartă câteodată numele în mintea noastră. Ele trebuie considerate, în acest moment al analizei, în existența lor de dinaintea sosirii în surghiun, întâi a tenebroasei Sycorax, apoi a visătorului duce de Milan. Și în comportamentul lor de locuitori netulburați ai insulei, deși demarcajul nu este tocmai ușor de făcut. Sunt, pare-se, multe și de tot felul, cu atribuții stricte potrivit naturii lor, benefice, malefice, grațioase, punitive, jucăușe, cine mai poate ști, umplând crâmpeiul acela al lor de țară
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
luna mai 1903, acesta descindea în gara Bois de Boulogne unde a fost primit de președintele Loubet. Mulțimea de gură cască l-a întîmpinat pe rege și suita lui cu huiduieli și strigăte inventiv aluzive de Vive Jeanne D'Arc. Netulburat, Eduard l-a salutat pe Loubet în franceză și i-a spus că este fericit să pășească din nou pe pămînt francez. Auzindu-i vorbele, mulțimea a amuțit. În timpul celor trei zile, Eduard s-a întrecut pe sine în a
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
s-a pronunțat clar: prințul nu va fi niciodată un om de carte. §§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§ A existat și o încercare de atentat într-o zi cînd prințul străbătea călare, în fruntea unui regiment de gardă, distanța dintre Hyde Park și palatul Buckingham. Netulburat, Eduard a călărit mai departe. ** Eduard l-a luat în calcul și pe mezinul familiei, prințul John, care era epileptic și deci nu putea accede la tron. *** După The House of Windsor (v. Bibliografia). ************************ În timpul croazierei efectuate cu Simpson și
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
fiare flămânde. De după creastă, din inima codrului, urletul lupilor, venea ca un zvon în surdină, din ce în ce tot mai înfricoșător. Lupii se apropiau ăuind în goană. - Numai foamea le dă îndrăzneală! șopti boierul. - Da, sunt înfometați! completă simplu, netulburat pădurarul, O rafală răscolind alte vârtejuri, spulberă pânza de zapadă. Vântul le bătea din față, aducându-le în nări mirosuri de om. - Ți‟i teamă, cucoani?!.. Îl întrebă calm Anton, simțindu-i frica din piept. - Da, Antoane... de ce să te
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
revigorați prin lacrimi așa răsar alte poeme unul câte unul cuvânt lângă cuvânt iar eu devin dependent de voi 18 octombrie 2011 Când adormi... Atunci când ochii mari ți se închid se face liniște în toate cele, iar eu rămân tăcut, netulburat, și te-nvelesc cu gândurile mele. Așa te țin alături, noctambul, supus doar insomniilor abstracte, apoi cutreier noaptea, alergând printre iluzii, stări, idei sau acte. Aș vrea să nici nu pot să ațipesc, să-mi scot prin oboseală nemurirea, păzindu
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Insomniac, desfid repaus lung, refuz să dorm, iubesc starea de veghe, iar noaptea ne vorbește prin tăceri, prinzându-ți vis și șoapte la ureche. Atunci când ochii mari ți se închid se face liniște în toate cele, iar eu rămân tăcut, netulburat, și te-nvelesc cu gândurile mele. 24 octombrie 2011 Pe propria răspundere Am doar iluzii strânse în buchet Și mari emoții puse în desagă, În mine sunt doar doruri, berechet, Plus certitudinea că îmi ești dragă. Autodeclarat recalcitrant, Extrag din
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Atunci sunt sigur că veți putea să-i raportați foarte curând lui Herr Six că l-ați identificat pe făptaș. La revedere. Trebuia să recunosc un lucru: dacă Haupthändler Îi omorâse pe soții Pfarr, atunci era la fel de rece și de netulburat ca o comoară scufundată la 100 de metri sub apă. Am ieșit cu mașina din Prenzlauer Strasse și am mers În Alexanderplatz. Mi-am luat corespondența și am urcat În biroul meu. Femeia de serviciu deschisese fereastra, dar mirosul băuturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
am simțit cam jenat când, având astfel de gânduri În minte, m-am pomenit că dau tocmai peste milionar, care stătea sub un brad Înalt fumând un trabuc și fredonând Încetișor. — A, tu erai, zise el cât se poate de netulburat la vederea mea apărând din senin pe proprietatea sa, cu arma În mână. Credeam că e Îngrijitorul. Presupun că vrei niște bani. Pentru un scurt moment, n-am știut ce să-i spun. Dar apoi i-am zis: — Am Împușcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
vreunui boiernaș moldovean, uita Măria Sa să trimită ștafete!” se gândea hatmanul Barnovschi, căutându-l pe diacul Radu pentru a-și pecetlui făgăduiala. Dar diacul se feri de privirea pătrunzătoare a hatmanului, îndemnându-se la post și ascultare Domnului. Zilele trecură netulburate de puținele întâmplări petrecute la Curtea din Hîrlău: domnița Catrina se hotărî să nu părăsească iatacul decât pentru a petrece ceasuri de rugăciune în biserica construită de Ștefan cel Mare, diacul Radu încă roșea când o mai întâlnea, uneori, după
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]