1,553 matches
-
să mă mai apropii de ea. Acum mă copleșea din nou, mă simțeam în pielea lui Patrick Bateman: un povestitor neverosimil, deși știam că nu eram așa. Totuși, nu puteam să nu mă gândesc: dar el, era oare atât de neverosimil? Kimball răsfoia acum unele articole scoase de pe internet și voia să mă uit și eu la ele, dar eu stăteam acolo neconsolat, privind pe fereastră la peluza care cobora în pantă spre stradă și mașina parcată a detectivului. Doi băieți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
explică-mi, aștept. Tac câteva secunde, apoi îi spun Ralucăi Hagiu că ceea ce fac eu în poveștile mele e doar o opțiune stilistică, un fel de autoironie. Îi explic că rolul meu, ca scriitor, e să inventez situații, unele chiar neverosimile, și să-l fac pe cititor să creadă că ele sunt reale. Îi spun că s-ar putea să scriu o poveste în care ea vorbește cu mine la telefon, și că asta n-ar fi nici o crimă. Îi spun
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
de întrebări. Tot nimic. Încă 10! Eșec total. Ceea ce-i deruta pe jucători era că nu puteau fixa răstimpul vieții autorului prin întrebări cu răspunsul da sau nu. Înainte de 1940? După 1910? Dar a murit înainte de 1930? Viața necunoscutului părea neverosimil de scurtă și cerea un mare consum de întrebări. După ce toți s-au dat bătuți, au aflat că Ulici se gîndise la A. Mirea, autor hibrid cum se știe, și care a "trăit" doar cîțiva ani (1907-1910) cît a durat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
îl așază în balans în vârful cât un punct, fluierând să convoace ajutorul spiritelor în acțiunea caremi pare suficient de dificilă pentru un pământean oarecare. În final rămân singură, în de-acum cunoscuta pâlpâială a lumânării, uitându-mă la poziția neverosimilă în care ditamai pietroiul stă în echilibru perfect într-o suprafață de 1/2 mm pătrat. Nu prea mi-e somn, m-am obișnuit cu regimul de făcut activități noaptea, așa că, îmi zic eu, dacă tot sunt aici, de ce să
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Dar avea un fel al ei de a face dragoste, ca purtată de beția pasiunii, care salva totul. Poate că nu asta era dragostea, dar semăna cu dragostea. Până la autopăcălire, autoamăgire. El se păcălise. Puțin, mult, cu patimă, deloc. Este neverosimil și este posibil. Făcea câte un salt până la București ca s-o vadă, iar ea venea să-l întâlnească la poalele Carpaților, în orășelul de garnizoană, în pofida lui taică-său, care era numaidecât informat. O împunsătură de neliniște îi aduse
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
slujbaș, trăiește drama dedublării: aspiră să urce pe scara socială și politică, dar eforturile lui, imaginare, sunt zadarnice, aruncându-l iar în mizerie și mediocritate. Romanul încerca să fie o satiră a parvenitismului, situațiile strident alegorice proiectându-l însă în neverosimil. Cu Horoscop (1932) P. începe să exploreze mediul cartierelor evreiești, care va constitui universul specific al prozei sale, văzut dintr-o perspectivă originală, fără termen de comparație în literatura română, cu toate că același mediu va inspira și pe alți scriitori, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
o plasticitate sporită sub aspectul limbajului. Neizbutită este piesa, de sursă istorică, Radul Calomfirescu (1854). Romanul Radu Buzescu (1858) brodează pe canavaua unei intrigi amoroase, cu personaje exaltate și fantomatice, o suită de peripeții pe cât de senzaționale, pe atât de neverosimile, în maniera foiletoanelor franțuzești. SCRIERI: Două sute de galbeni sau Păhărnicia de trei zile, București, 1848; Badea Deftereu sau Voi să fiu actor la Iași, București, 1849; Logofătu satului, București, 1852; O toaletă neisprăvită sau Obrăznicia slugilor, București, 1852; Radul Calomfirescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286913_a_288242]
-
să explice, măcar la un prim (însă trainic) nivel, ceea ce îndeobște s-a numit geniul tutelar al românilor. Petru Creția avea dreptate scriind că formula poet național, aplicată stereotip lui Eminescu, este adesea pradă unei retorici sforăitoare și, mai grav, neverosimil de ignorante. Dar este exactă 10. Pentru a o pune just în valoare este necesar să se investigheze raportul realitate-poezie, să se analizeze măsura în care realitatea lumii înconjurătoare (se) transcende în poetica eminesciană. În același timp, trebuie parcurs și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mi-o spui - cine altul decât un artist ar fi în stare să-ți aducă în fața ochilor, printr-un simplu desen, marea zbătându-se vie?) De câte ori te întreb ceva, te uiți la mine cu ochii tăi cenușii, de un cenușiu neverosimil, ca și cum ai fi gata să mi răspunzi, dar nu poți. Stai și mă asculți tăcut. Atent, grav, dar tăcut. Hm... Toți tac în preajma mea, iar în foarte rarele dăți când am încercat să exprim vreunul din gândurile care mi se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tot timpul cât scrisese lu crarea - o lucrare ce avea să fie premiată - și continuase să plouă și după ce ieșise din liceu și pornise spre casă. Oare scrisese ceva legat de ploaie? Parcă, totuși, era ceva legat de o poveste neverosimilă... Mai știi, poate că totuși își amintise bine mai devreme și scrisese chiar despre ploaie! Un gând ivit din senin o întoarse la geam. Poate că, dacă simțea ploaia, își aducea mai bine aminte de acea duminică îndepărtată și de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
întorcându-i spatele lui Ion, să nu mai simtă mirosul de vin roșu, și închizând ochii. Dar degeaba făcea eforturi, nu putea adormi. în minte îi stăruia mica galerie a lui Bobo, prin ale cărei geamuri închise păreau să pătrundă, neverosimil și aproape insesizabil, foșnetele mării. Coborî încet din pat și ieși pe balcon, aprinzându-și o țigară mentolată. în întunericul nopții sălășluiau o ceață sti cloasă și o liniște atotcuprinzătoare. Nu se auzea nici un șuierat de vânt. Doar din depărtare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
secretar era Nicu Ceaușescu, coleg cu câțiva copii de nomenclaturiști. Trăiau retrași în lumea lor interzisă nouă, bine îmbrăcați și aroganți cu profesorii. În noaptea de Crăciun sau poate a doua seară, la televizorul alb-negru Olt 151, am văzut imagini neverosimile: un Ceaușescu neras, scos pe ușița unui tab, doi bătrânei ridicoli judecați sumar la o măsuță, scena execuției rulată de zeci de ori, dâra neagră curgând de sub capul Elenei Ceaușescu. Apoi am văzut sicriele cu morții despuiați de la Timișoara, alte
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
prelinse în ochi, înțepătoare. Se șterse cu mâneca, exact ca atunci când mergea la coasă. Se uită atent în depărtare și parcă deodată îi veni să chiuie. Doar la câțiva kilometri, lângă calea ferată se vedeau niște clădiri albe, aproape neverosimil de albe, clădiri, care pentru el și Nenea însemna sfârșitul acelei călătorii în singurătate. De acolo trebuiau să se îmbarce cu tot cu căruță și cai la tren. Dacă pe aici mai treceau cumva și trenuri, gândi în sinea lui Mihu. Dar
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
departe în spate. Ochii săi alunecau de la unul la altul , zise în sine: „Ce mai râde Parasca, ce dinți albi are și ce proastă e...”. Unul câte unul se opriră cu privire mirată, poate și uitaseră de ce râseseră, așa de neverosimil părea totul. Se oprise și Lăscărică privindu-l de la înălțimea lui și cârâind într-un târziu: „Cum mă, crezi că ai tu preș ca să mă duci pe mine? Ha, ha, ha, păi ăla era măă... și înainte de a spune
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mai fii îngrijorată. De fapt uite că apare și plugul de zăpadă. Înaintând greoi ca un animal antedeluvian, din cauză că nu era nici un punct de reper prin preajmă, plugul care venea încet duduind din greu părea, pe rambleul înalt, neverosimil de mare. Omul mai scutură odată a îmbărbătare umerii femeii apoi se avântă prin nămeții mari ce-i ajungeau în unele locuri până la brâu, spre arătarea imensă cu faruri multe și galbene ce venea încet dând valuri de zăpadă la
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
suportabil, În afară, bineînțeles, de corpul meu, pe care Îl descopeream mirată urmărind jocul propriilor mele umbre pe peretele de lângă pat sau mirându-mă de forma bizară a mâinilor, a celor două excrescențe la cap care constituiau urechile, de moliciunea neverosimilă a buzelor sau de jocul roșiatic al luminii prin firele de păr. Când vocile vorbeau toate deodată și din ce În ce mai repede, mă refugiam În jocul umbrelor și al formelor corpului. Corpul Întotdeauna mă salva de otrava piezișă a vocilor, pentru că era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
a prelungit astfel În chip dureros timp de câteva luni. Simțeam că explodez, iar Jean-Claude nici nu voia să audă de despărțire. „Ce idee bizară !“, spunea el, neîncrezător și absent, ca și când ar fi auzit o poveste despre o țară Îndepărtată, neverosimilă. Până la urmă n-am mai suportat și am tăiat dintr-o singură mișcare nodul gordian. Am profitat de faptul că roberto, fostul meu prieten din București, de dinainte de a pleca În Canada, mi-a trimis un e-mail prin care mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de a fi ucis, de a-și pierde prețioasa viață din cauza unei bravade stupide sau a unei acțiuni nesăbuite, încât, puse cap la cap, aceste happening-uri aproape fatale ar constitui singure o carte (sau mai curând un film) cu neverosimil exces de suspans. Odată, în Israel, a fost cât pe-aci să- și piardă viața în mare, exact în locul în care se înecase, cu o săptămână mai devreme, ambasadorul Angliei. În perioada legăturii lui amoroase cu Simone de Beauvoir (a
Filmele din carte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5951_a_7276]
-
mari proporții a izbucnit în comuna x. Ei bine, pompierii..."; Un profesor de matematică de la liceul y a intrat la ore în stare de ebrietate. Ei bine, directorul școlii..." ș.a.m.d. Exemplele, evident, sînt reproduse cu aproximație, frecvența lor neverosimilă nelăsîndu-ți nici timp să respiri. Unul totuși mi s-a întipărit perfect în memorie, ca un fel de record al genului. O orchestră simfonică din SUA a concertat în Coreea de Nord, intonînd la început imnurile celor două țări. Comentatoarea evenimentului ne-
Ei bine by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8459_a_9784]
-
limba ideologiei, în ciuda criticilor cu care a fost contestat. Că limba de lemn orwelliană care a fost principalul vehicul al puterii în exercitarea funcției coercitiv-culturale mai poate beneficia doar de îmbunătățiri e un fapt evident. Chiar dacă modelul lui Orwell pare neverosimil, studierea terminologiei folosite în cărțile de istorie din anii dictaturii nu lasă un dubiu prea mare în ceea ce privește libertatea cuvintelor, frazelor și textelor de a fi purtătoare de semnificație. în climatul cultural românesc al anilor ’70-’80, etatizarea timpului s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ocupa decât teritoriile obținute de Rusia în 1940 prin pactul secret Ribbentrop-Molotov și că vor păstra o poziție defensivă de-a lungul Dunării”. Nu pare să fie vorba despre granița sudică a României, dacă nu cumva înseamnă renunțarea la o neverosimilă recuperare cu forța a Cadrilaterului, ci de o confuzie cu Nistrul, diplomația de peste ocean fiind notoriu dezorientată în geografia sud-estului european. „Ei”, românii, „considerau că astfel obligațiile lor” față de germani „erau îndeplinite” este încheierea acestei importante mărturii. Ar fi de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Vestului spre Est. Desigur, grosso modo, așa se pare că a fost de-a lungul istoriei. Distribuția populațiilor slave pe continentul european justifica, de fapt, această teorie. Astăzi, un astfel de concept expansiv populațional din partea Estului rus este nu numai neverosimil, ci chiar absurd. Populația Rusiei este total insuficientă pentru imensitatea teritoriului acestei țări, chiar dacă Siberia și Extremul Orient oferă condiții foarte aspre pentru a reprezenta o atractivitate expansionista din partea cuiva. Cu toate acestea, Rusia s-a confruntat și se confruntă
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
Ocnelor Mari, publicate în „Depeșa”, 1901). Calibrate după rețete la modă, ele mizează pe afecte puternice care dau, una-două, în plânset ori se congestionează subit în răcnete sfâșietoare. Trama e pigmentată cu incesturi, violuri, leșinuri, sinucideri, cum și cu potriveli neverosimile și stridente lovituri de teatru. Personajele se supun aceluiași canon, fiind în tabăra negativilor - lași, infami, scelerați („cu ochii injectați”, cu un râs „răutăcios și bolnav”), iar în cea a inocenților - făpturi vulnerabile (ftizica, orfana, inocenta), căzând ușor victime unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
-și talentul de povestitor și înclinația spre latura analitică a evenimentului transpus, îmbogățit de o ambiguitate cu tentă parabolică, mergând până în pragul fantasticului. În narațiuni cititorul va descoperi simboluri - istorii ciudate, stranii, fenomene inexplicabile -, fiind de apreciat felul în care neverosimilul trece în firesc: războiul și traumele lui, copilăria (Păpușa), depășirea frontierei inocenței (Progerie, Prințesa), căutarea absolutului (Echipa celestă, Iluzia cea mare), dorința de autentic, ascunsă în spatele măștilor și convențiilor sociale (Masca). În Gambit (1990) se utilizează formula romanului polițist, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289984_a_291313]
-
filmul regizorului finlandez Mika Kaurismäki Helsinki Napoli toată noaptea. Opinia lui Lucian Maier referitor la această coproducție este: "un film care vrea să o rupă bine în limbaj cinematografic postmodern după numai câteva ore de studiu (...) situații trase de păr, neverosimile, răsturnări de situație chinuite. Plictisitor, finalmente"470. În numărul 212 al revistei "Tribuna" sunt prezentate Premiile TIFF 2011. La secțiunea "Umbre-scurtmetraje" apare ca membru al juriului Jukka-Pekka Laakso, "membru al Academiei de Film Europene, director și președinte al Consiliului de
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]