644 matches
-
unde tatăl său are un unchi, scriitor, a cărui avere, prin testament, revine familiei Tăcu”. Instrucția Securității Aceeași „Ioana” scrie cu mâna ei, Însă la persoana a treia, conform procedurii, o frază care arată Încă o dată, dacă mai era nevoie, nimicnicia sistemului „...Sursă Ioana, colega de clasă, a fost instruită să se apropie mai mult de elevă Tăcu, să stimuleze volubilitatea ei, antrenând-o În discuții referitoare la proiectele sale privind modul În care Își va continua școală În SUA. Dacă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
suflet josnic se-ascunde-n el ! O minte/ Mai limpede ca-n vremuri - cuvântu-i curge lin,/ Dar țipă îngâmfarea-i, prostia lui, din plin,/ Deșertăciunea, ura și dragostea de sine. (IV, p. 115). Sacrificiul lui Prometeu pare să fie zădărnicit de nimicnicia celor pentru care l-a înfăptuit. Piesa nu se încheie însă pe o notă mizantropică, dimpotrivă. Ultimul act, destul de artificial și neconvingător, aduce o răsturnare spectaculoasă de situație. Peste veacuri, Hefaistos îi anunță lui Prometeu în fața focului stins că vechiul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
se creadă invincibil, aidoma zeilor. Mai devreme sau mai târziu, toate celelalte personaje îi reproșează lui Oedip trufia și insolența față de cei de sus. Când cumnatul lui cere socoteală cerului pentru nenorocirile cetății, Creon caută să-l domolească amintindu-i nimicnicia condiției de muritor. El îi atrage atenția că riscă o pedeapsă cumplită pentru nesocotirea locului menit oamenilor în univers (Ai doar răgazul/ cât între-orgoliul sfidător al vorbei/ și-a zeilor mânie se gătește/ necruțătorul trăznet ! - scena 6), îl acuză că
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cele două personaje din prim plan pregătesc figura dramatică a lui Oreste. Ajuns la maturitate sufletească și plinătatea conștiinței (p. 224), remarcabil prin obiectivitatea judecății și modestia simțirii (p. 225), pătruns de misiunea sa regală, dar cu presimțirea vie a nimicniciei omenești (p. 227), Agamemnon moare plătind conștient vinovăția neamului, dar fără a atinge gradul de umanitate prin care păcatul strămoșilor ar putea fi biruit (p. 230). Când pășește pe covorul de purpură întins de soție, deși știe că această cinste
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
deznădejdi, el trece prin stări extreme care arată precarul echilibru al condiției umane (p. 145). Suferind de o fascinație a propriei taine (p. 146), își continuă ancheta până la catastrofă. Destinul crud, dar nu absurd îi arată celui mai inteligent muritor nimicnicia ființei omenești și iluzia puterilor raționale atunci când nu se recunoștea legea dată de zei (p. 148). Răvășit de inconsistența imaginilor fugitive ale vieții între care a crezut că poate pune ordine rațională, Oedip își asumă răspunderea faptelor de parcă le-ar
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cu smerenie în fața hotărârilor nemiloase care aduc nenorocirea unor eroi de treabă și generoși (p. 90). Fără a nega dreptatea celor de sus, Sofocle vede în faptul că nevinovații sunt loviți de zei o dovadă a atotputerniciei nemuritorilor și a nimicniciei omenești. O comparație între arta tragicilor și a sculptorilor elini i se pare relevantă lui Frenkian. Ca și Fidias, Eschil depinde de templu, viața omenească desfășurân du-se sub oblăduirea zeităților ce împart răsplata pe măsura faptelor, căci acțiunea umană
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
întâmplării. În concluzie, potrivit lui Frenkian, la Eschil justiția divină e completă și desăvârșită, toți oamenii căpătând răsplata faptelor comise de ei ; la Sofocle cei de sus trimit nenorociri asupra oamenilor buni, ceea ce implică o revelare a sublimității zeilor și a nimicniciei oamenilor. Cât despre Euripide, el observă lacunele în realizarea justiției divine, fiind tentat să creadă că, parțial, destinele omenești sunt abandonate de zei hazardului, pentru ca ulterior să admită că ei se ocupă doar de cazurile importante, așa că adesea justiția vine
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
oameni". Aici era încântat de perspectiva rafturilor doldora de cărți, aici avea sa facă exerciții de paleoslavă, de gramatică latină, copieri de documente slavo-latino-bizantine. Într-o deplină liniște a spiritului, detașându-se total de lumea exterioară cu toate banalitățile și nimicniciile ei, aici poetul și-a înzecit puterea de muncă intelectuală. Ne întoarcem în timp, însă, pentru a urmări drumul fascinant al lecturilor lui Eminescu, al exercițiilor voluptuoase ale spiritului său. Încă elev fiind a citit "Odiseea" lui Homer, "Suferințele junelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
este important și în același timp înțelept. Pentru că acolo unde există bunul obicei de a deschide din când în când o carte pentru a afla câte ceva din conținutul ei înseamnă că există ab initio o posibilă salvare, o ieșire din nimicnicia vieții. Deschizând cartea ne simțim parcă mai puțin răvășiți de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, ne îndepărtăm de eșecurile producătoare de nevroze și excluderi iremediabile. Apropierea de carte e gura de oxigen ce însuflețește spiritul gata-gata să sucombe. 33 Fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
al extincției veșnice... Transformată într-o cochilie carbonizată, Planeta noastră hălăduia printre galaxiile infinite ale Universului, căutându-și propria identitate pierdută într-un mod atroce și definitiv... Era sfârșitul! Într-un limbaj simplu și lapidar, ne face să înțelegem fragilitatea, nimicnicia, efemeritatea ființei umane și a tot ce există pe Pământ. Toată strădania lui Ioan Teologul de a ne înfricoșa prin întâmplările narate în Apocalipsă, cu privire la sfârșitul iminent al omenirii, este, din punct de vedere literar, infantilă și rizibilă, comparată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
drumului de complicate simplități ("ce liniștite catastrofe se petrec în versurile lui Abăluță" spunea Nina Cassian în 1969) început cu volumul Piatra și continuat cu multele volume publicate, fiecare dintre ele investigând alte și alte fațete ale acestui sentiment al nimicniciei care m-a bântuit dintotdeauna. O nimicnicie caldă, apropiată, umană, cum am reușit să descopăr abia odată cu volumul Drumul furnicilor (1997), adevărată placă turnantă a operei mele. A.B. Constantin Abăluță ne propune un text autobiografic, patetic prin luciditate și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
se petrec în versurile lui Abăluță" spunea Nina Cassian în 1969) început cu volumul Piatra și continuat cu multele volume publicate, fiecare dintre ele investigând alte și alte fațete ale acestui sentiment al nimicniciei care m-a bântuit dintotdeauna. O nimicnicie caldă, apropiată, umană, cum am reușit să descopăr abia odată cu volumul Drumul furnicilor (1997), adevărată placă turnantă a operei mele. A.B. Constantin Abăluță ne propune un text autobiografic, patetic prin luciditate și lirism, de o izbitoare forță perceptivă, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de ființă și mântuirea prin poezie, (vezi Mireasma dintre cele două temple, eseuri, Tipo Moldova, 2013), explic mai pe larg raportul poetului cu poezia. Miza e pe timpii ce vor să vină. Sună naiv, știu, dar salvarea din precaritate, din nimicnicie nu o aflăm în realitatea de lângă noi, ci mereu în propriile noastre construcții metafizice. Iar Poezia este o astfel de cale. A.B.De ce mai totdeauna poetul e un singuratic? Pentru că știe să adulmece, să asculte tăcerea. Tăcerea, dragă poetă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
plin de pulbere al morții. / Piei, scînteiere scurtă, piei, că viața/ E doar o-nchipuire, o paiață/ Ce se agită cît e sus, pe scenă,/ Iar dup-aceea n-o mai știe nimeni." Iată cum asasinul are o revelație a nimicniciei. A.B.Cărțile dumneavoastră se citesc ușor, nu lași o carte din mână atunci când o începi, dar, pentru că scriitura este plină de umor și vitalitate, nici nu îți dorești să ajungi prea repede la final. Întotdeauna umorul v-a ajutat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cruntă a realelor. De la o anumită înălțime a înțelegerii lumii, venită fatalmente cu vârstă, îmi pare că începutul secolului XXI este la fel de parșiv că și sfârșitul precedentului! Lumea literară nu e mai curată și nici mai bună; aceleași farse ale nimicniciei, aceleași interese parohiale, mult zgomot pentru nimic! Carnaval, măști și aripi de îngeri arse! Nu sunt un om al proiectelor urmărite cu îndărătnicie și strictețe. Febra îmbarcării pentru o călătorie (de orice fel) mă poate îndepărta multă vreme de la masă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
distructive ale impostorului numit ambasador fără să aibă nici cele mai elementare calități pentru a conduce o misiune diplomatică, dar care pornise să distrugă sistematic pe toți cei care nu i se supuneau orbește și care se puteau dovedi superiori nimicniciei lui. Era diabolică insistența cu care îmi repeta aproape săptămânal că trebuie să descopăr afacerile necinstite ale fostului consul și nemulțumirea nemascată când îl informam că, în ciuda eforturilor mele, nu reușisem să am dovezi clare ale unor presupuse sustrageri din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
urma urmei, ticăloșia. Nu mă feresc să folosesc acest din urmă cuvânt, deoarece sunt sprijinit pe documente", aceștia angajând o "atitudine intelectuală străină de orice meschinărie", denunțând astfel răstălmăcirea faptelor "pe care unii le coboară, acum, după măsura propriei lor nimicnicii" (Necunoscute). E aceasta o "gazetărie de doi bani" ce "răstălmăcește cu bună știință" date și fapte din viața publicistului, mai ales, căutând a-l pune într-o altă lumină decât cea pe care conștiința publică și-a însușit-o deja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și-a petrecut restul vieții în închisoare. Dimitrios, fratele lui, a încercat să-i ia locul, dar acesta nu era un conducător capabil și nu a jucat un rol important în evenimentele ulterioare. Ca organizație, Eteria s-a cufundat în nimicnicie; alte grupuri urmau să preia orientarea revoluției. Dintre grecii de la Constantinopol ce au alcătuit o parte a acestei noi conduceri, poate că cel mai important a fost Alexandru Mavrocordat, care avea să joace în continuare un rol major în viața
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
declari anarhist nu înseamnă câtuși de puțin că te opui sistemului, că ești un rebel. În felul ăsta doar îți declari apartenența la turmă. Tot ce fac ăștia e impostură. Se dau poet damnat care suferă, sunt chinuiți, dezamăgiți de nimicnicia oamenilor și efemeritatea viului. De fapt, mulți dintre membrii cenaclului sunt puțoi de bani gata, care nu mai pot de bine și cărora li se pare extrem de interesant să facă pe nefericiții. Dacă nu ai o dramă reală, atunci îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Împre jurările pline de neliniști și de Îndoieli din sânul Marelui Cartier General Francez În clipele cele mai hotărâtoare pentru destinele Franței. Carte esențială și totdeauna actu ală, păstrată și azi În rafturile mele și În care cititorul asistă, cu nimicnicia noastră omenească, la compu ne rea și descom punerea acelor elemente disparate, subtile, impon derabile și neprevăzute care conduc pe oameni Înspre victorie sau Înfrângere, de-a lungul celei mai vaste, mai complexe și mai hotărâtoare Întreprinderi ome nești, războiul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
De fericire, a dat drumul la televizor și s-a pus pe butonat. Un cititor în vise ar explica graba cu care Vasile B. a deschis televizorul ca pe o defulare. Simțea nevoia să vadă pentru ultima oară, în toată nimicnicia ei, lumea căreia nu-i mai aparținea. Certitudinea că el era de-acum altfel decât toți oamenii, că fusese ales pentru un experiment divin, având ca temă fericirea aproape veșnică, îi dădea o stare confuză, de infinită milă, amestecată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
toată viața de aceste roluri), lucram însă exact ca orbii din tabloul lui Bruegel cel Bătrân. și nu era nimeni care să ne ajute, să ne indice o cale, o metodă... Doar un Boroș sau un Andrei Călărașu, a căror nimicnicie se ascundea sub o terminologie savantă și găunoasă, împrumutată din arsenalul lui Stanislavski, de care ei însă nu aveau habar! Se înțelege deci că, în ciuda muncii noastre fanatice și a bunelor intenții, a ieșit un spectacol jalnic, ce nu avea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Fericire ca într-unul Dumnezeu...“ Inima a ostenit să spere, Mâinile să clădească, sufletul să zboare mereu către o Fericire care logic, practic, biologic nu poate fi! Optimismul de paradă a îmbătrânit de tot și scheletul său, ros de viermele nimicniciei, se fărâmițează în pulbere și neant: moare! și eu voi muri curând, știu, peste un an, peste zece, o sută, dar până atunci aș vrea totuși să mă odihnesc puțin, atât de tare m-a obosit dorința de mai bun
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
viață, au ajuns la bătrânețe și n-au învățat nimic ! Aceeași atitudine de animal primitiv ! Acești indivizi care visează să-i manevreze din umbră pe alții, care duc în eroare și provoacă suferință, nu sunt conștienți nici de propria lor nimicnicie. Acești bătrâni putrezi de bogați (în bogății deșarte) și ramoliți în spirit, nu-și dau seama că Cineva îi poate ,,chema la raport” în orice moment, că în orice secundă poate să-și ducă mâna la piept, să cadă cu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
că toți suntem muritori, că oricâte averi am aduna în lumea aceasta din lăcomie, nu luăm nimic cu noi ,,dincolo” , că dacă n-am lăsat ceva valoros pentru urmași, nimeni nu ne va slăvi după moarte! O viață dusă în nimicnicie nu folosește nimănui. Nici măcar analfabetului respectiv. Cât timp am locuit în apartament, timp de 30 de ani am mers în fiecare an la Slujba de înviere la Catedrala Mitropolitană. Pe timpul bolșevicilor așa ceva „nu cadra" cu „ideologia Marxist-leninistă despre lume și
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]