646 matches
-
al originii, sanctificat de zei, nu implică pentru omul religios din societățile primitive și arhaice o viziune pesimistă asupra vieții; dimpotrivă, datorită acestei "eterne reîntoarceri" la izvoarele sacrului și ale realului, existența omenească i se pare a fi mântuită de nimicnicie și de moarte. Perspectiva se schimbă cu totul atunci când sensul religiozității cosmice se întunecă, așa cum se întîmplă în unele societăți mai evoluate, când elitele intelectuale se desprind treptat de tiparele religiei tradiționale. Sanctificarea periodică a Timpului cosmic se dovedește în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dintr-odată la distanța formală a cuvintelor dintre noi. Parcă mă ruga acum să mă apropii de ea, să fac cine știe ce salt din timpul de demult până în clipa de față, să înghit distanțe străine, să topesc înstrăinări, mistuindu-le în nimicnicia unor răspunsuri pe care le aștepta acum. Se răsucise toată spre mine, cu capul sprijinit pe brațul care îmbrățișase strâns o pernă. Părea că începuse să-i pară rău, poate nu chiar rău, dar să regrete, intrigată, că nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de hârtie arsă, de Țăndărei, de țâța țigăncii, de glorie postumă și, undeva, pe la capătul mirosurilor, nepăsarea cu aburul ei de petunie bălăngănindu-și clopoțeii peste tot. Boarea dulceagă a nepăsării de viața-mi care se prelingea slinoasă, târând în nimicnicie zdrențe de imagini aburite, gândul că mă rătăcisem în depărtarea de mine, uimirea că mai pot fi totuși atent la tot ce-mi mai trecea prin minte în acel moment. „Dacă nu dau afară la prima înghițitură, găsesc obiectele pierdute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ospețele romane, cu capul sprijinit în mâna dreaptă, moșul privește defilarea Bulevardului, a mașinilor de pe Brezoianu, a schimbării luminilor de la intersecție, absent, cufundat în acea uitare de sine interioară pe care numai un suflet profund meditativ o poate avea în fața nimicniciilor acestei lumi. În unele dimineți vine și se ghemuiește lângă el, pe treptele fostei berării, un orb, și el bătrân, cu o manta veche, soldățească. Bastonul lui alb, agățat de grilajul ușii, pare un ciudat semn de atenționare, de avertisment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
primele înghițituri. Nu aveam senzația că-mi fac rău. Dimpotrivă, arsura lichidului, răspândindu-se în trup, îmi întărea senzația că mă contopesc cu ceva misterios, necuprins și îngăduitor, și profund iertător față de slăbiciunile mele omenești. Mă inundau blândele taine ale nimicniciilor de tot felul și le primeam ca și cum ierburile, grădina, bulgării de pământ, vițele viei, pruncimea toată de gâze și viermi ai țărânei goneau fulgerește spre mine și mi se prosternau întru slavă și mântuire. Eram umbră de zeu vechi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
degetul mușcat de cuvinte... Urmăream, idiotizat, jocul fetișcanei cu mingiuca ei de cârpe. Simțeam cum acel du-te-vino fără nici o noimă mă absorbea și pe mine, lovindu-mă, când sus, când jos, de pereți vâscoși, gelatinoși, un fel de spongii ale nimicniciei. Sunt clipe din acestea, când un declic al Lumii din jur te azvârle în zădărnicii de gânduri și temerități de dorințe, gratuite precum însuși balansul jucăriei atârnate de un gumilastic. „O votcă m-ar aduce iar aici“, am gândit, semețindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sau distruse au putut fi stăpânite ușor, au putut fi îndobitocite, au putut fi asmuțite întruna unul asupra celuilalt, au putut duce războaie, au putut jertfi inutil vieți în numele unor idealuri fade. Biblioteca, în absolutul ei, nu cunoaște astfel de nimicnicii. În spațiul ei extremele se ating, viața își urmează adevăratele ei legi. Dumnezeu, în marea Lui bunătate, s-a ascuns în Bibliotecă. Abia acum, când Moartea vine, înțeleg, pricep aceasta. Nu mai trebuie să-L caut. Mi-a deschis poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și deznădejde, întru slava ei. Nu m-au primit însă în nici un cor, neavând volum pe măsură. Mai îmbătam și coriștii de lângă mine, și dirijorul, cu damful meu. Beat, am bătut împleticit pasul de paradă. Am împărțit marile idealisme ale nimicniciilor mele în dărnicii spontane prin crâșmele și bodegile multilateralei, fără să fi tânjit vreodată după marile ei restaurante. Când am intrat odată într-unul dintre acestea, de frică, am băut doar suc de roșii diluat cu apă de la chiuvetă. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nici narator, nici narat, nici cel care, totuși, după ciudate convenții, va semna pe o copertă oarecare. Este și nu este plăcut să simți că te scalzi în ficțiunea altuia. Plăcut este gândul că, astfel ordonată, viața ta devine coerentă, nimicnicia își capătă sens, iar Luminarea veni-va ca un sfârșit firesc. Neplăcută este însă povara conștiinței că ai trăit alandala, bucurându-te doar de risipire. Deși, iată, și din risipă se poate umple golul... 31tc "31" E prima zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-ți aduc mere la Poarta Albă. Poate te mai prelucrează și la voi la partid“. Textul poate face și astfel de minuni. Să-ți ia și să-ți aducă, să-ți dea și să-ți risipească, să te adune din nimicnicia părăsirilor și să te lase apoi uitat, precum eu acum, în fața intrării unui gang, pe Bulevard, într-o dimineață oarecare, cu sclipirea unei lumini oarecare, cu o liniște oarecare. 33tc "33" Mă aștept acum, scriind, doar să vin dinspre „Gambrinus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pălărie de fetru și o pereche de galoși negri. Ce repede te deprinzi cu noutățile, cât de ușor se transformă minunile în banalitate. Până la urmă poate că am fost creați să acceptăm orice rău și orice bine ca să ne simțim nimicnicia. Cum uităm de asta, cum suntem pedepsiți cu lovituri. Poate că ne ducem zilele pe o planetă-pușcărie, doar că nu-i vedem pe temniceri, iar la orice încercare de revoltă ne primim bătaia, dar în forme subtile, făcute cu multă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ignoranță. în ce colț al acelei uriașe țări își va găsi nevasta și copiii? Care dintre toți locuitorii ei ar putea să-i dea vești despre ei? Zi de zi, pe măsură ce înainta spre nord, își dădea seama de propria lui nimicnicie, cu toate că nici chiar deșertul, cu imensitatea lui, nu reușise să-i creeze complexe în peste patruzeci de ani de viață. Acum se simțea minuscul, nu în fața măreției pământului, ci a josniciei acelora care îl locuiau, care fuseseră în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
metohul lor și mănăstirea lui Păun de la Clatea, din câte ne aducem aminte, “s-a risipit”... ― Ascultă, dragule, ce spune în iulie 1673: “Dosithei, cu mila lui Dumnezeu, papă și patriarh al sfântului oraș al Ierusalimului și al întregii Palestine. Nimicnicia noastră înfățișăm precum cele două prăvălii care sânt aici, la Iași, în locul numit Podul Hagioaiei (actualul Bulevard al Independenței), catigumena Socolei, doamna Martha monahia, le-a închinat Sfântului Mormânt... Și ne-am înțeles că, atât cât va trăi, să le
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de dinainte. ― Nu pot garanta, sfințite. ― S-o auzim. ― De unde până unde, monahiei Martha, catigumena Socolei, i se spunea și “doamnă”? ― Poate o fi ieșit din cinul călugăresc și acum era doar “doamna Martha”. ― Aș vrea să mai spun că “nimicnicia noastră” - patriarhul - nu se poate abține și cade în păcatul de a rosti “patrierșăscul” blestem îndreptat asupra oricui: “fie mare fie mic, oricine ar fi; să fie de neiertat și afurisit de Dumnezeu și locul să-i fie lângă Iuda
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
trecletul Arie și să fie afurisit de 318 Svinți Părinți, hierul putredescu și ruginescu, iar trupul acelui cui a hi să nu mai putredească în veci”. “Și către aceasta pus-am și iscălitura patrierșiei noastre”. “Dositheiu patriarhul Ierusalimului” ― Ei, aici “nimicnicia” sa patriarhul și-a arătat “valoarea”! ― Și nu-i singurul loc. Ne vom mai întâlni cu sfințiile lor. Și ai să vezi cum, cu aceeași râvnă, aruncă blesteme pentru lucruri de nimic! ― O nouă dovadă că patriarhii erau stăpânii tuturor mănăstirilor
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cu toată ca un necredincios și fără de lege. Aceasta am însămnat”. “Dosithei, cu mila lui Dumnezeu, patriarh Ierusalimului”. ― Cred că ai băgat de seamă cum sună acum blestemul patrierșesc, fiule. ― Din câte am citit, am găsit că blestemele aruncate de “nimicnicia noastră” sunt destul de monotone. Adică aproape aceleași. Chiar și veninul cuprins în cuvinte grele este același. Sper să mai vorbim despre asta. ― Să vedem ce spune de această dată Hrisant, patriarhul Ierusalimului, în noiembrie 1704: “Scrisoarea de față a smereniei
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
liber prin toate galeriile planetei indiferent de prestigiul acestora, chiar și prin case de licitații de renume precum Christie's sau Sotheby's. Perioada actuală a existenței noastre ne întunecă spiritul cu sumedenii de “producții culturale” care în esență redau nimicnicia în cele mai mici detalii și au un acut rol de îndobitocire a “consumatorului de artă”. Acest fapt nu e de mirare atîta timp cît nivelul inteligenței de pe glob este în vertiginoasă descreștere, iar artiștii postmoderni sunt inspirați de muza
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
ușarnici, La groapa ta, mișeii și viclenii, Și se vor bate-n piept cu pumni fățarnici, Slăvind lumina sfintelor vedenii, Mormântul tău, gemând, să se ridice Și duhul tău, țâșnind din veșnicie, Într-un năpraznic fulger să despice Pângăritoarea lor nimicnicie!” (Radu Gyr Mormântul Căpitanului) Cea mai dureroasă rană e cea primită de la proprii guvernanți care au condus și conduc destinele neamului, câinească vărsătură și josnici vânzători, băutori de sânge care neau despuiat țara de cele mai frumoase valori morale, intelectuale
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pe toți, pe dumneata care ești supusul puterii și pe mine despre care puterea afirmă că sînt independent, așa-i place să afirme pentru ochii mulțimii, care a Încetat de mult să mai fie Încrezătoare. Aceasta-i relația care exprimă nimicnicia unui adevăr din care, parte din omenire, Își făcuse cîndva - eu Însumi, cu unele corecturi - un ideal, posibilitatea unei salvări a societății, găsind apropieri, rămase numai pe hîrtie, Între ideologia vînturată și preceptele biblice. Dar asta se dovedi a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ființa dovedindu-și pentru el, ca-ntr-un miracol, la fel și pentru alții (aidoma și mie, cîteodată, care scriu aceste rînduri) secrete refugii În tinerețe. Aceste performanțe aparțin bineînțeles spiritului, arătîndu-și dominația, În timp ce materia Își continuă drumul ei În nimicnicie... „Ce dimineață frumoasă, Keti!” spusei pe negîndite, ca o reacție firească la lumina frunzelor de primăvară, și, deodată, mă surprinsei așteptîndu-i răspunsul, dar vorba ei nu se ivi. Eram singur. Mă simțeam mult prea singur, domnul Pavel nu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
vorba de Îndreptarea lumii, cum ni se spunea), era același cu cel ce secătuia viața Însăși, complexitatea, strălucirea relațiilor umane. Era ca și cum respirația societății se prinse izgonită de o piază rea. Mai era sectorul codului penal cu furtișagurile, escrocheriile lui, nimicniciile vieții omenești, lăturile valului dintotdeauna. Roba de pe umeri ne fusese smulsă de mult, destinul părea să fi fost În felul acesta conștient că urma să prezidăm cenuși. Lumi buimăcite Își cerșeau bruma de dreptate, cîtă mai rămăsese de partea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cum suntem noi mai pot face ceva. La Auschwitz, amintește-ți, cine-ar fi putut decît tot cei din interior, cu alte cuvinte, ai puterii. N-au făcut-o. Faptul că n-au făcut-o nu schimbă datele, Întărește doar nimicnicia. Se Împacă cu gîndul că dacă n-ar fi el ar fi altul, care poate n-ar face-o din teamă sau convingere. Era Însă fericit că personal nu i s-a ivit vreun prilej În care să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
se destăinuie: „Puteam să râd și n-am râs! Puteam să plâng, și n-am plâns! Puteam să zbor, și n-am zburat! Cine-mi va da socoteală pentru toate morțile? Puteam să iubesc și n-am iubit! De atâta nimicnicie se clatină cerul... Puteam să fiu și n-am fost. „ (Da!) Optimistă până „dincolo”, versurile poetei declară deschis în „Rămân tânără”: „Mor... e simplu... El n-o să plângă. Voi curge... îmbăiată în sângele meu voi fi mai întreg De - asta
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
așa-zise Case ale Domnului, de parcă Dumnezeu, Zeul sau Omphal nu ar fi pretutindeni și ar avea nevoie de anumite așezăminte, precum și de oameni specializați în intermediere! În aceste case înalte - concepute așa pentru a le induce un sentiment de nimicnicie - se adună, se-nchină laolată și audiază pasaje din cărțile lor sfinte, lălăite sau spuse-ntr-o altă limbă, pentru a fi îngreunată înțelegerea lor! Funcție de confesiune, casele sînt pline de desene, statui antropomorfe sau cuvinte, iar ei par spășiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
am Înăbușit un zâmbet, În timp ce privirea sa rămăsese fixată În față. Am Încercat să ghicesc În tăcere cât timp va mai rezista până când va numi New York Times „Izvestia“ sau până când va pomeni de căderea lui Jayson Blair, ca dovadă a nimicniciei ziarului, asta În cel mai bun caz, și, În cel mai rău caz, a conspirației Împotriva americanilor harnici și cinstiți. Păi, cum, și să ratez relatarea sforăitoare a domnului Aaron Brown despre relatarea sforăitoare a domnului Frank Rich despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]