KorAP: Find »[drukola/base=ninge & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...217 >

5,414 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

mironosiță, de fapt nu e nici pe departe o inocentă și trăiește, sunt aproape convins, în apartamentul ei cam misterios din Chelsea, unde nu mă invită decât rareori, într-o permanentă aventură amoroasă. La Oxford ningea tare și probabil că ningea de ceva vreme căci se așternuse un strat destul de gros de zăpadă pufoasă, lucru pe care l-am constatat când am coborât din tren și am început să-mi caut din priviri sora. Am văzut-o imediat și am observat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
de surprinsă. Satisfacția ei era aproape insuportabilă. M-am uitat în jos la picioarele ei mici încălțate cu cizme negre cu tocuri înalte. — V-ați înzăpezit la Rembers? Nu ne-am înzăpezit cu adevărat, răspunse ea, deși parcă acolo a nins mai mult decât aici. Nu ți se pare curios acum la țară ai impresia că ninge mai mult decât la oraș? A fost blocat Water Lane săptămâna trecută, dar celelalte drumuri au rămas destul de curate. Familia Gillard-Smith a fost nevoită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
încălțate cu cizme negre cu tocuri înalte. — V-ați înzăpezit la Rembers? Nu ne-am înzăpezit cu adevărat, răspunse ea, deși parcă acolo a nins mai mult decât aici. Nu ți se pare curios acum la țară ai impresia că ninge mai mult decât la oraș? A fost blocat Water Lane săptămâna trecută, dar celelalte drumuri au rămas destul de curate. Familia Gillard-Smith a fost nevoită să-și pună lanțuri la mașină. Noi nici nu ne-am sinchisit. Alexander spune că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

bine de-un ceas din timpul lui - au comentat după aceea cu toții, ca și cum numai acest lucru în sine și ar fi trebuit să-l facă pe Heshie să se răzgândească. Abia plecă însă rabinul, că fulgii de zugrăveală începură să ningă iar peste noi din tavan. O ușă fu trântită de perete - și eu am alergat în fundul casei, să mă fac mic în spatele paravanului din dormitorul părinților. L-am zărit în curte pe Heshie, își smulgea disperat părul negru. Apoi apăru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
la anii ce vor veni - cei doi copilași ai ei orfani, ea însăși văduvă fără nici un sprijin material, și toate acestea din senin, fără nici un alt motiv decât că, exact când să pornească bietul om spre casă, a început să ningă. Între timp, eu mă gândesc în sinea mea dacă, în caz că moare tata, va trebui să-mi iau o slujbă după școală și în zilele de sâmbătă și dacă, în consecință, voi fi obligat să renunț la patinaj și la Parcul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

modifice câtuși de puțin - câmpuri netede, copaci și ferme mici. Ochii ei miopi și deja Înroșiți doar la aburul coniacului nu puteau prinde detaliile schimbătoare, dar observă cerul, cenușiu și fără nori, și soarele palid. Nu m-ar mira să ningă, se gândi ea și se uită să vadă dacă rozeta de la căldură era dată la maximum. Apoi scoase Baedekerul de sub bluză. Nu mai era mult până când trenul va ajunge la Nürnberg și voia ca totul să fie lămurit Înainte să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
nervos. Protestă cu furie, scoasă din sărite, de parcă inculpatul din boxă, bărbatul plângând de lângă feriga din ghiveci, ar fi fost dăruit brusc cu o misterioasă rezervă de putere: — Pot să vă fac viața un iad. Dr. Czinner spuse Încet: — O să ningă. Trenul se târa, intrând În Nürnberg, și locomotivele uriașe, care se aliniau de ambele părți, reflectau imaginea umedă și metalică a cerului. — Nu, spuse el, nu puteți face nimic care să mă afecteze. Ea bătu În copertele ghidului Baedeker și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
indiferență, și dacă l-ai văzut În stal, zâmbești o dată sau de două ori În timp ce dansezi, pentru că trebuie să faci ceva cu fața ta, care e una nu prea expresivă, iar unui bărbat Îi place să fie recunoscut de pe scenă. — Ninge tot mai rău. — Da. Va fi o noapte rece. Și zâmbești În caz că-i vorba de o glumă și spui - cât de ispititor poți s-o faci cu un prieten atât de vechi - „Ne vom Încălzi“, incapabilă să uiți că noaptea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
se decise aproape imediat să folosească scările, pentru că zgomotul făcut de lift Îi va marca drumul prin fața celorlalte apartamente. Câtă vreme coborî scările, ascultă cu urechea ciulită s-audă țipetele Annei, dar totul rămase tăcut În urma lui. Afară tot mai ningea și zăpada Înăbușea zgomotul roților de mașină și al pașilor trecătorilor, dar tăcerea din casa scărilor părea să se lase mai repede și mai groasă, acoperind semnele pe care le lăsase În urmă, stiva de cărți, geanta neagră, seiful scorojit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
frontieră, dar era, de asemenea, și mai confortabil, mai potrivit cu orgoliul unui lider. Se surprinse rugându-se „Doamne, iartă-mă!“ Dar nu avu sentimentul siguranței nici unei iertări, dacă exista vreo putere care să ierte. Conductorul veni și Îi examină biletul. — Ninge iar, spuse el. E și mai rău În față. O să fim norocoși dacă reușim să trecem fără să avem Întârziere. Conductorul părea dispus să stea și să povestească. Cu trei ierni În urmă, Îi zise el, avuseseră parte de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
combustibil. — Vom ajunge la Belgrad la timp? — Nu se poate spune sigur. Din experiența mea, dacă-i zăpadă de partea aceasta a Budei, va fi de două ori mai multă la Belgrad. E cu totul altceva Înainte de Dunăre. Poate să ningă la München, iar la Buda să fie ca vara. Noapte bună, Herr Doktor. Pe frigul acesta, o să aveți parte de pacienți. Conductorul se Îndepărtă pe culoar, bătându-și palmele una de alta. Dr. Czinner nu rămase mult În compartimentul său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
mă auzi niciodată! spuse funcționarul mărunțel, Încruntat și prost dispus, gâfâind lângă el. Du-te imediat la maiorul Petkovici. E chemat la telefon. Cei de la postul de gardă nu răspund. — Telefonul s-a defectat noaptea trecută, explică Ninici, când a nins așa de mult. — Incompetență, pufni funcționarul. — Vine astăzi cineva din oraș să-l repare. Ezită puțin, apoi spuse: — Maiorul n-o să iasă În zăpadă. Are la el În Încăpere un foc uite-atât de mare. — Prostule! Imbecilule! spuse funcționarul. La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
sala de așteptare. Coral Își lipi fața de fereastră. Printre două frunze de gheață, Îl văzu pe german plimbându-se În sus și-n jos pe lângă linie. Încercă să vadă până la vagonul-restaurant. — Îl vezi? Întrebă dr. Czinner. — O să Înceapă să ningă iar, spuse ea și plecă de lângă fereastră. Brusc, nu mai putut să-și ascundă nedumerirea: — De ce au nevoie de mine? Pentru ce mă țin aici? El o asigură: — E vorba de o greșeală. Sunt speriați. Au fost mișcări de stradă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
La marginea drumului Începu o târguială lungă. „Apă minerală! Apă minerală!“ Un neamț cu părul tuns scurt se plimba În sus și-n jos, murmurând furios ceva numai pentru sine. Myatt auzi o voce spunând În englezește În spatele lui: — O să ningă și mai mult. Se Întoarse, cu speranța că ar putea fi Coral, dar era femeia pe care o văzuse În vagonul-restaurant. — Nu va fi nici o distracție să stăm blocați aici, spuse el. Ar putea dura ore Întregi până vor aduce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

ghemuit lângă mine, somnoros. L-am sărutat. Poate că puteam să renunț la toate acuzațiile de rea purtare, chiar din acel moment? Poate că așternuturile acelea mult prea scumpe erau, până la urmă, foarte romantice... —Hai, iubito, spune, că-ți tot ninge și Îți plouă de zile În șir, insistă Hunter. Poate că ar trebui să zic ceva. Să mă descarc. Poate că exista o explicație simplă și voi putea merge la Paris În noiembrie cu Hunter, să mă distrez de minune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

că mă ia pîn' la tîrg. Săru' mîna! Femeia iese în fugă pe poarta deschisă larg de tatăl ei, care s-a întors la căruță, așezînd fînul mai bine, uitîndu-se mereu în sus. Hai, femeie, hai! Să vezi ce-o să ningă! Ia geamantanele pe rînd, le pune în căruță, pe fîn, trage de pe cerdac un sac de cînepă și-l pune la picioare, urcă în scaun, face cruce și dă bice cailor: Dii, frumoșilor, că vine iarna! Marie, închide tu poarta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ar fi urît să se observe ceva..." Tîrziu, cînd secretarul literar se întoarce în birou, îl găsește adormit de-a binelea, visînd aiurea. Haidem! se înviorează Mihai. Ptiu, ce iarnă! exclamă secretarul literar, ieșind în curtea teatrului, în urma lui Mihai. Ninge foarte frumos. Traversează piața alături, în grabă, și intră în hotel, hotărînd să rămînă pe una din canapelele din hol; în bar, e și fum și zgomot de la magnetofonul reglat pe sonoritate exagerată. Mihai pleacă să aducă paharele cu băutură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
colegii, că, oricum, nu toți onorează invitațiile primite, ba cei mai mulți își trimit femeile de serviciu sau curierele. Trage puternic pălăria, să nu-i fie smulsă și-și ridică gulerul. În pauzele lungi dintre rafalele vîntului se oprește să privească cum ninge abundent, încărcînd brazii ce străjuiesc piața, făcîndu-i să semene cu pozele cărților de povești citite în copilărie, cînd încă nu știa cum arată munții, iar brazi văzuse doi, și-aceia ciuntiți, în curtea fostului conac boieresc din sat. Zînele din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spre dreapta cu roțile din spate blocate, oprindu-se la marginea șoselei. Toți pasagerii au făcut ochii mari. Șoferul înghite nodul urcat în gît, scapă o înjurătură printre dinții încleștați, schimbă furios viteza și calcă accelerația. Cursa pornește cuminte, supusă. Ninge abundent, așa cum a mai nins cîndva, demult, doar în amintirea părinților sau bunicilor. În dreapta, începe un șir lung de copaci înalți, stufoși, cei mai mulți dintre ei fiind stejari. Apoi, locul stejarilor e luat de sălcii mari, pletoase, cu cîte un stejar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spate blocate, oprindu-se la marginea șoselei. Toți pasagerii au făcut ochii mari. Șoferul înghite nodul urcat în gît, scapă o înjurătură printre dinții încleștați, schimbă furios viteza și calcă accelerația. Cursa pornește cuminte, supusă. Ninge abundent, așa cum a mai nins cîndva, demult, doar în amintirea părinților sau bunicilor. În dreapta, începe un șir lung de copaci înalți, stufoși, cei mai mulți dintre ei fiind stejari. Apoi, locul stejarilor e luat de sălcii mari, pletoase, cu cîte un stejar secular ici și colo. Brusc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de piciorul șoferului, începe să gonească înapoi, asemeni unui animal speriat, ce-și caută propriile-i urme de întoarcere. *** Vine, sigur că vine! răspunde nervos un bărbat în uniformă auto, aruncînd receptorul la loc, în furcă. Nu-i chip să ningă un pic mai tare, ori să bată vîntul că toți te-ntreabă dacă mai circulăm regulat. Parc-am fi asociație de birje trase de mîrțoage, nu întreprindere de transporturi auto. Dumneavoastră? întreabă spre tînărul din ușă. Cursa rapidă... Vine! Că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un cadou de ziua ta, că noi te-am așteptat acasă, și flori. Mulțumesc! se bucură Mihai. Vine mama la premieră? Cred c-o iau cu mine. Îmi mai dai telefon, că vremea asta, știi cum îi pe la noi: dacă ninge puțin, greu mai răzbați pîn' la șosea. Tot așa ninge și pe-acolo? Vezi că țuică nu ți-am pus; cei de la C.A.P. n-au dat drumul la cazan; au zis că dă abia cînd se termină totul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
acasă, și flori. Mulțumesc! se bucură Mihai. Vine mama la premieră? Cred c-o iau cu mine. Îmi mai dai telefon, că vremea asta, știi cum îi pe la noi: dacă ninge puțin, greu mai răzbați pîn' la șosea. Tot așa ninge și pe-acolo? Vezi că țuică nu ți-am pus; cei de la C.A.P. n-au dat drumul la cazan; au zis că dă abia cînd se termină totul de strîns de pe cîmp, și cum sfecla e încă în pămînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
care se îndreaptă ochii tuturor, îl face să tresară, precipitîndu-se să ia receptorul. Alo! strigă el. Alo, autogara? Salut, Grigore, salut! Da, Andrei sînt. Ne-am întors din drum; stăm la Sălcii. Au plecat mașinile înaintea noastră? Poftim?! Ce dacă ninge? Să bage o freză și un plug pe șosea! Cum nu-s gata?! Poftim? Dai telefon la garaj și-i spui să mă sune aici, urgent! Stăm, ce să facem, stăm aici... Ei, cum să fie? Ca la Sălcii, iarna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-și mîna tînărului, să-i fie sărutată: Fii binevenit, domnule Teofănescu! Soțul meu mi-a vorbit adesea de dumneavoastră. Sînt onorat să-i fiu asistent și colaborator, doamnă. Mama, ți-am telefonat doar să fii gata; afară a început să ningă și... Mergeți voi înainte. Eu am... a pufnit batjocoritor femeia am de discutat o problemă... politică. Cine-i individul? a întrebat fata. Un trimis al partidului de la ei din uzină. Vă dați seama, dragii mei, are impresia că e de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]