2,731 matches
-
în fața divinității. Pornind de la acest concept, al suveranității, a continuat eforturile predecesorilor săi pentru întărirea puterii statului centralizat, guvernat de o singură instituție politică - monarhul. De asemenea, a continuat drumul deschis de către Richelieu, de diminuare a forței politice a micii nobilimi și întărirea puterii regelui, iar pe plan extern a consolidat poziția Franței. Țara sa a primit titlul de primă putere europeană și, prin angajarea în aproape toate războaiele europene, a devenit un adversar de temut pe plan extern. O naștere
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
passim 36 de copii francezi ai secolului al XVII-lea, care trăgeau cu praștia după oamenii legii, și care apoi fugeau pentru a nu fi pedepsiți. Asemeni jocului copiilor, primii protestatari și-au manifestat nemulțumirea aruncând cu pietre în geamurile nobilimii, fugind apoi de la locul faptei. Au existat două mișcări populare: prima poartă numele de Fronda Parlamentului, iar cea de-a doua se numește Fronda Prinților. Fronda Parlamentului a avut loc între anii 1648 și 1649. Cauzele principale care au declanșat
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
de-a doua se numește Fronda Prinților. Fronda Parlamentului a avut loc între anii 1648 și 1649. Cauzele principale care au declanșat prima mișcare de protest au fost: încercările parlamentului parizian de a limita puterea lui Ludovic al XIV lea. Nobilimea se simțea amenințată de absolutismul monarhic. Oamenii simplii, din popor erau nemulțumiți de sistemul greu de taxare impus de Richelieu și îngreunat și mai mult de taxele care creșteau tot mai mult sub legile lui Mazarin. Fronda a început când
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
bine administrate, pentru ca supușii să și poată plăti taxele la timp. De asemenea, anticipa potențialul pericol reprezentat de burghezie, pătura socială care făcea trecerea de la țărani și orășeni scăpătați către aristocrație. Ludovic nu a putut uita lipsa de loialitate a nobilimii în timpul Frondei și a încercat tot mai mult să le diminueze puterea. Sistemul de plată a dărilor era total inechitabil. Țăranii și artizanii trebuiau să plătească o taxă stăpânului pământurilor, o taxă către municipalitate pentru poduri și drumuri, o alta
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
am solicitat și administratorului șef al finanțelor, și să nu existe nici-o tranzacție financiară care să nu fie înregistrată într-un mic carnețel care să rămână la mine.“ Contemporanii săi l-au acuzat că a încercat să submineze puterea marii nobilimi preferând pentru pozițiile importante administrative pe burghezi. Din acest motiv, Ludovic al XIV-lea se simte obligat să-și clarifice punctul de vedere:,,Ca să fiu pe deplin sincer cu tine, nu era în interesul meu să aleg persoane de rang
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
a doua puteri statale, ai cărei "titulari" devin Adunările reprezentative ale stărilor privilegiate. Evoluția procesului este caracterizată de ansamblurile create în acțiunea instituțională corpuri, ordine sau stări, Adunări reprezentative suprapuse într-o ierarhie bine structurată. Clasificarea trihotomică a stărilor cler, nobilime și "starea a treia" (în orașe) este cea care se va impune, cu puține excepții, în cadrul "monarhiei stărilor". Drepturile stărilor privilegiate au fost cuprinse, în general, în acte scrise: documente privilegiale, carte (Charta), pactis conventis etc. Particularitatea pe care o
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
20 de "case", unele mai puternice și mai ambițioase decât altele, au făcut efortul de a se transforma într-o suveranitate coerentă, exercitând asupra întregii părți din teritoriu, un agregat de drepturi de care urmau să se bucure. Oprind mica nobilime la limitele unor drepturi feudale inferioare, limitând ambițiile orașelor și ținând strâns satele, cucerind față de Imperiu privilegii (immédiateté), ele se aflau în curs de a constitui mici state teritoriale, pe baza unei administrații din ce în ce mai expansive și centralizate. Dar înaintarea lor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
orașului, breslele și corporațiile de meseriași și-au apărat drepturile, au obținut statutul lor și au devenit către anul 1350 principalele stări ale orașului. Aproximativ în aceeași perioadă principii teritoriali, datorită ambiției și politicii lor, au provocat ne-mulțumirile micii nobilimi, care s-a reunit în Ligi și le-au cerut noi concesii. În sfârșit, aceeași tendință a principilor teritoriali și a republicilor urbane de a trata clericii care locuiau pe teritoriul lor ca supuși care le aparțin, i-a determinat
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
deosebirea dintre stare și stare privilegiată, întrucât apartenența la o stare rezultă, cu precizie, din recunoașterea sferei juridice corespunzătoare unei condiții, unei funcții sau unei comunități. În mod frecvent în Evul Mediu sunt evidențiate trei ordine sau stări privilegiate: clerul, nobilimea și "starea a treia". Vechimea organizării, sau "vârsta" acestora, nu prezintă importanță în sensul deținerii monopolului politic și al reprezentării 79: dacă se iau în considerare drepturile preconstituite, ordinul ecleziastic (ordo clericalis), acolo unde există, este cel mai vechi; dacă
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
preconstituite, ordinul ecleziastic (ordo clericalis), acolo unde există, este cel mai vechi; dacă accentul se pune pe solidaritatea care se manifestă între membri ei, dacă se consideră frecvența și importanța intervențiilor în problemele politice, diplomatice și militare, primul loc revine nobilimii; dacă în analiză avem în vedere remarcabila regularitate a ierarhiei realizată foarte de timpuriu, perfecțiunea statutelor și, mai mult, rolul decisiv în revoluția economică, socială și politică ce a marcat trecerea de la regimul feudal la regimul stărilor, "starea a treia
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
foarte de timpuriu, perfecțiunea statutelor și, mai mult, rolul decisiv în revoluția economică, socială și politică ce a marcat trecerea de la regimul feudal la regimul stărilor, "starea a treia" deține întâietatea 80. În plan general, ierarhia stărilor fixează clerul și nobilimea ca ordine superioare, urmate de patriciatul urban (burghezie) și, cu rare excepții, țăranii 81. Reprezentarea orașelor comportă însă note distincte de la o țară la alta a Europei. În regatele spaniole ele au monopolizat Cortèsurile, în Flandra au deținut exclusivitatea reprezentării
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
din interiorul Adunărilor de stări, manifestat între corpurile constituite; echilibrul monarhiei cu stările privilegiate; echilibrul existent între monarh și principii teritoriali. La începutul secolului la XIII-lea stările privilegiate sunt puternice și acționează împreună în majoritatea statelor europene. Apariția "noii nobilimi" și a orașelor, cu un puternic patriciat, a determinat reevaluarea poziției monarhiei. Înțelegând că pentru a-și atinge scopurile era necesară ruperea echilibrului existent în interiorul stărilor, suveranul va încerca să atragă o parte a privilegiaților, realizând în acest fel un
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
la 856 de Carol Pleșuvul cu "cei mari"104. Din secolele al XIII-lea și al XIV-lea va primi sancționarea juridică a autorității superioare, fiind statuat în majoritatea țărilor Europei. În cea mai mare parte aceasta este urmarea reacției nobilimii, fiind urmarea influențelor pe care Cruciadele le-au avut asupra organizării social-politice europene, în special prin normele Așezămintelor de la Ierusalim. Petiția baronilor din Anglia, baroni care au recurs la cel mai înalt act de împotrivire retragerea omagiului -, constituie baza revendicărilor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Ungariei, sub presiunea propriilor servientes (regis), Andrei al II-lea a sancționat la 23 aprilie 1222 Bula de Aur. În anul 1231, constrâns de clerul superior, regele extindea dispozițiile Bulei. Deosebirea constă în sancțiunea prevăzută: dreptul la rezistență acordat marii nobilimi, în primul caz, este sancționat acum sub forma excomunicării. Perioada de anarhie și criză politică din regatul Ungariei, la sfârșitul secolului al XIII-lea, în care Andrei al II-lea sancționa Bula de Aur, va profita Transilvaniei: asociate voievodului, stările
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
frecvent în momente de criză. În țările unde interese de grup au divizat stările, unele s-au asociat monarhiei monopolizând Adunările: în Regatele spaniole suveranul a fost susținut de orașele care, constituite în Hermandades, s-au angajat în lupta contra nobilimii; în Anglia și Franța stările au profitat de primele conflicte dintre monarhie și papalitate, de nevoia ajutorului în perioada cruciadelor și a Războiului de 100 de ani; în perioadele de interregn, de stingere a dinastiilor care au fondat principatele teritoriale
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și juridice, care impun puterilor să trateze 113. Investite cu drepturi publice, stările participă la guvernare în cadrul partajului contractual al suveranității. De la începutul secolului al XIII-lea stările devin mai puternice și acționează împreună în majoritatea țărilor Europei. Apariția noii nobilimi și a orășenimii a determinat însă reacții și poziții diferite față de monarhie, iar aceasta va înțelege că, disociind acțiunea stărilor, va echilibra raporturile cu Adunările reprezentative. În măsura în care echilibrul stărilor cu interese opuse avea să devină tot mai instabil, monarhia a
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a oprit. Situația a fost favorizată de încheierea și reînnoirea succesivă a cunoscutelor pactis conventis. Efectul tragic al acestui dezechilibru a condus la anarhie cvasipermanentă în Polonia și împărțirea ei între Imperiile și regatele vecine. Dominarea vieții politice de către mica nobilime războinică (szlachta) și impunerea Articolelor lui Henric (1573)116, apoi posibilitatea paralizării activității Dietei prin exprimarea liberă a dreptului de veto, sunt trepte în asigurarea supremației stărilor în Polonia. Se poate observa că acest echilibru instabil a creat fie perioade
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a delega oameni care cunoșteau obiceiul țării și puteau oferi soluții în rezolvarea problemelor de interes public și privat. Reprezentarea era condiționată de apartenența în sens corporativ la una din stările privilegiate. Principiul reprezentării se va impune sub presiunea noii nobilimi și a orașelor, pe măsură ce acestea s-au constituit într-o stare politică. Ca urmare instituția își modifică nu doar structural elementele (Stände Struktur), ci și dimensiunea reprezentării. Din punct de vedere al structurii stărilor, în adunare sunt reprezentate două categorii
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și care, în întregul lor, se manifestă ca element politic activ; în al doilea rând, ei reprezintă și populația rurală de pe domenii, lipsită de dreptul de participare și consultare politică. Este o reprezentare virtuală, organică sau "naturală", de către cler și nobilimea bene natus. Deși se consideră "țara"123, stările reprezintă doar interesele proprii. Denumirea însăși a adunărilor semnifică și definește această reprezentare a "țării": Landtag, Les Journées du pays, Dieta (dies). În Ungaria, Decretul II din anul 1453 statua că deputații
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
bene natus. Deși se consideră "țara"123, stările reprezintă doar interesele proprii. Denumirea însăși a adunărilor semnifică și definește această reprezentare a "țării": Landtag, Les Journées du pays, Dieta (dies). În Ungaria, Decretul II din anul 1453 statua că deputații nobilimii în Dietă reprezintă "întregul corp al țării" (ország). Față de "țară" adunarea caută să susțină drepturile stărilor privilegiate, elementul politic pasiv rămânân în sfera unei accepțiuni iluzorii a reprezentării. Niciodată Evul Mediu nu a legat ideea de reprezentare de cea a
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a unei delegări populare. Concepția antiindividualistă sau corporatistă a societății interzicea subordonarea reprezentării unei desemnări de către totalitatea populației. De aceea corpurile reprezentative ale stărilor semnifică opoziția și colaborarea între senior și puterile locale. Nevoia delegării puterilor apare la nivelul micii nobilimi, a cavalerilor și orașelor, iar reprezentarea lor se face prin deputați aleși, cu puteri limitate. Persona raepresentata răspunde într-un mod particular principiilor unității colective (universitas): nerespectarea mandatului imperativ atrage nu doar retragerea puterilor, ci și efecte punitive. Desemnați de
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
opun la orice problemă", "Protestez"), fie în scris ("Declar nulitatea Dietei"). Reprezentarea rămâne o regulă de drept fundamentală în istoria Adunărilor de stări. Distincția care apare între ideea de delegare, ca reprezentare individuală și cea de reprezentare colectivă, atunci când toată nobilimea pretinde ca privilegiu special dreptul de a asista în persoană la adunări (viritim), devine o caracteristică fundamentală. Realitățile pe care dezvoltarea particulară a regimului de stări, cu Adunările reprezentative, le dezvăluie în lumea medievală, au ridicat problema reprezentării pe criterii
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
urma să fie încredințată colegiului de electori. Aceasta reprezintă un real pro-gres al principiului majorității în general și în viața constituțională a Angliei acelui timp. În Franța principiul majorității, propagat de regalitate, cler și legiști, agreat de burghezie și impus nobilimii, domina viața publică a fiecărui ordin considerat separat, dar se afla în recul în fața independenței stărilor și a divergențelor de opinii. Către jumătatea secolului al XV-lea votul uno consensu unaque voce părea tipic. La jumătatea secolului al XVI-lea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
întregul teritoriu aflat sub jurisdicția suveranului, Adunări de stări provinciale și locale. Cele trei tipuri de Adunări de stări astfel constituite se regăsesc în Franța, Polonia, Boemia, Ungaria etc. În provincii, alături de propriile Adunări de stări, funcționau adunările locale ale nobilimii sau orașelor, ori constituite în cadrul "universităților". Și în Transilvania este atestată, alături de Congregațiile generale, existența adunărilor organizate în cadrul fiecărei universitas constituită pe criteriu social și etnic (nobiliare, ale românilor, sașilor și secuilor) și care delegau reprezentanți la Adunările de stări
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a interpretării legii salice, al cărei apărător stările se considerau, a permis lui Henric al IV-lea să recurgă în continuare numai la colaborarea notabililor 146, membri adunărilor acestora fiind desemnați de rege. În Anglia stările se adunau în Parlamente. Nobilimea engleză, ținută în ascultare de autoritatea lui Henric al II-lea (1154-1189), a răbufnit sub Ioan fără Țară (1199-1216) și Henric al III-lea (1216-1272). În Evul Mediu se aprecia că "domnia celui mai rău rege era de preferat celei
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]