9,048 matches
-
celor plecați. Tapú Tetuanúi îngenunche pentru a primi binecuvântarea mândrului, dar întristatului sau tata, în timp ce mama lui plângea fără reținere. După ce o îmbrățișa, merse să-și ia rămas-bun de la frumoasă Maiana, care părea o zeița, cu centura ei cu trei noduri și cu coronița de flori pe cap. Se priviră fără nici un cuvânt, căci deja își spuseseră tot ce era de spus, si, cu un nod în gât, dar mai fericit că niciodată, Tapú Tetuanúi intra în apă și urcă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-și ia rămas-bun de la frumoasă Maiana, care părea o zeița, cu centura ei cu trei noduri și cu coronița de flori pe cap. Se priviră fără nici un cuvânt, căci deja își spuseseră tot ce era de spus, si, cu un nod în gât, dar mai fericit că niciodată, Tapú Tetuanúi intra în apă și urcă pe navă sfântă. Când toți se aflau la bord și era momentulsă desfăca legăturile, venerabilul Hiro Tavaeárii se apropie, pana cand valurile îi mângâiară picioarele, si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
găsi la mai puțin de opt mile de o coastă înverzita și joasă, care se pierdea din vedere înspre nord, iar aceste mile fură cele mai lungi pe care le parcurseseră vreodată, desi catamaranul zbura pe deasupra valurilor cu aproape șapte noduri pe oră. Curând putură distinge coloanele de fum, colibele și pirogile de pe plajă și, cănd traseră, în sfârșit, în mijlocul unei lagune largi și puțin adânci, scoaseră cu toții un suspin de ușurare, înțelegând că până la urmă reușiseră să scape de amenințarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
unul din degete i s-a rupt, de parcă ar fi fost o creangă uscată. Îi dăduseră lacrimile, iar ceilalți păstrară tăcerea, respectând durerea acestui om, pe care toți îl iubeau și îl admirau. Cand vorbi din nou, parcă avea un nod în gât. — M-am rugat la Taaroa și la Tané că el să nu fie decât adormit, insă două zile mai târziu timpul s-a mai încălzit și am început să ne depărtam de acel infern îngrozitor. Vocea i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
strânge, iar Roonuí-Roonuí, foarte nervos, începu să dea ordine pripite, pregătindu-și războinicii pentru inegala confruntare. Tapú Tetuanúi scoase instinctiv spadă lungă pe care o primise în dar de la prietenii lui spanioli, dar nici macar lama ei nu reuși să taie nodul de groază care i se instalase în gât în timp ce urmărea cum provele semețe și agresive se apropie tot mai mult. Pentru câteva minute, la bordul Peștelui Zburător domni un haos de nedescris, în care doar două persoane păreau să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
promis, spune domnul Whittier prin aburul cafelei. Atunci s-a întâmplat ceva, dar nu cine știe ce. În clipa următoare, îți simți sfincterele contractându-se. Degetele ți se reped înspre gura căscată. Miss America ține un cuțit în mână. Cu cealaltă apucă nodul cravatei domnului Whittier și-i trage fața aproape de-a ei. Cafeaua domnului Whittier se varsă fierbinte, aburindă, pe podea. Mâinile îi atârnă tremurând, zvârcolindu-se prin aerul prăfos. Punga de clătite a Sfântului Fără-Mațe cade și împrăștie pe covorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
atât de adânc la mijloc încât are patru în loc de două. Îndărătul buzelor nu se vede nici măca un singur dinte. Webber se uită în jur, în cabina avionului, la pielea albă de pe pereți, la mobilierul din lemn de arțar cu noduri ca ochii de pasăre, lăcuit oglindă. Webber se uită la băutura pe care o ține în mână; gheața abia de s-a topit sub jetul de aer condiționat. Cum aproape și-a pierdut auzul, spune, prea tare, aproape strigând: — Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Era însă vesel și făcea tot felul de glume la care copiii râdeau cu toată gura. Învățătoarea îl atenționă să fie mai serios, dar bărbatul îi dădu o replică plină de sârg, pe care femeia de la catedră o înghiți cu noduri. Nu băuse decât o sticlă de rachiu, cu vărul Vasile, era puțin abțiguit, dar în afara mirosului de băutură ieftină nu deranja cu nimic. Nu toată lumea avea bani. Nu toți se născuseră boieri. Taică-său venea seara acasă beat mort și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și făcu primul pas, deschise ochii. CAPITOLUL VI Minunea mea, te-ai întors! Ceasul arăta ora șapte. Sări din pat și constată că dormise îmbrăcată. Își schimbă hainele, se spălă, își aranjă în grabă părul și porni spre ușă. Un nod i se puse în stomac, se repezi în baie și vomă un lichid verde, ce-i întoarse mațele pe dos, lăsându-i în gură un gust amar, de fiere. Luă un taxi și ajunse la serviciu cu picioarele tremurând. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că acest sentiment, de o prostească fidelitate cum îl numea, era, probabil, o trăsătură moștenită de la mamă de vreme ce, la rându-i, trăia din amintiri și lăsa ca suferința s-o țină departe de orice altă simțire. Doamna Escu înghiți cu noduri observația dar tăcu și nu mai reveni asupra subiectului. Amicii îi dădeau de înțeles cam același lucru. Îl invitau la diferite petreceri sau ieșiri, unde încercau cu stângăcie să-l lipească de una sau alta dintre cunoștințele lor. Aventurile de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și începu să se roage. Într-un târziu, cu sufletul împăcat, se ridică și ieși. Ajuns în stradă, în mulțimea de trecători grăbiți, Ștefan știu că nu mai era singur. În sfârșit, înțelesese. Debarcarea în București i-a adus un nod în stomac. Teama că nu e suficient de bine pregătită, aglomerația sufocantă, agitația, zgomotul, aerul, toate i-au făcut rău. Dar cea mai groaznică spaimă reprezenta întâlnirea cu Abel Nost de la ora zece. Pe tot parcursul drumului, în timp ce mașina gonea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și a roșit (de data aceasta fără nici o Îndo ială). Pe naiba, glumeam! Nu mă lua prea-n serios, te rog! El se chinuia să-și Înnoade sarongul cum se cuvine. Partea de jos a cămășii i se prinsese În nodul sarongului, care era prost făcut și-l strângea În pumn. Crezi că sunt prea mulți artiști aici? a Întrebat el cu voce tristă, dezumflat. — Nu, nu, nu, glumeam doar! Mă rog, doar pe jumătate! E Walter, desigur, și Rudolf, și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
în timp ce-o învârtea prin apa leșioasă din ligheanul de vase, zâmbea, știa că n-o vede nimeni ce face acolo, deasupra plitei călduțe. Ea pur și simplu întinerea, nu se mai văieta de picioare, nu le mai arăta nodurile reumatice, dintre coaste, de la subraț, nu mai ruga pe nimeni s-o maseze, poate chiar dispăruseră, dizolvate de acel suflu nou ce-i iriga sângele. Tatăl, departe de a se împăca cu situația se chircea în sine, se strângea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
printre mesele întinse sub forma de U, Elena dansa, râdea, vorbea, își ridica puțin poalele rochiei atunci când ridica treptele ca să se ducă în casă după cine știe ce obiect, era plină de vervă, se știa în centrul atenției. Doar tatăl, livid, cu nodul cravatei înțepenit sub bărbie, cu floarea de socru mic prinsă de reverul hainei, drept, împietrit într-o postură ce se credea plină de demnitate, făcea o figură disonantă printre ceilalți nuntași veniți fie să se distreze, fie ca să-și achite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
slăbiți azi, să fiu atent. În ușă dădu nas în nas cu șeful, care venea val vârtej fluturând o hârtie. Își opri o clipă privirea asupra înfofolitului Viorel Angelescu. Ați plecat? Da, gata, răspunse el gutural și ieși cu un nod în grumaz. O veni ea ziua când tovarășii șefi o să fie trași la răspundere. Un hipertensiv pe teren, auzi! Chestia asta cu hipertensiunea era jucată de el de când medicul cardiolog, prieten cu socrul lui, din alt oraș, i-a atras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
petrecută acolo, în ceainărie, în fața unui bărbat ce i se așternuse înainte fibră cu fibră. Deja vedea diminețile lui singuratice, gestul reflex de a-și pieptăna cu degetele părul albit la tâmple, mâneca de la cămașă cu unul dintre colțuri îndoit, nodul la cravată destul de stângaci făcut, deja îl percepea, îl urma cu gândul la casa lui, acolo, undeva, departe și mai vedea umbra firavă a soției decedate ce se furișa în mintea bărbatului și apoi se spulbera... Câtă amărăciune se așternuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vie, cu firișoare de păr. Își spunea în sinea ei, mulțumită, că fusese inspirată în ziua aceea, la tribunal, când îl reținuse. Atunci nu știa cu precizie ce o atrăsese la el. Acum era altceva. Acum îi plăcea la el nodul cravatei puțin deformat, colțul manșetei îndoit, știa că acolo unde o fi locuind el nu există o femeie cu care să ia dimineața micul dejun și să-i observe micile neglijențe vestimentare, să i le corijeze, să aibă mândria că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să ierte tonul agresiv al șefului de gară. Înțeleg că sunteți asaltat de griji și Îndatoriri, nici puține și nici oarecare, stimate domn. Chiar mă gândeam că numai un om deosebit, un om de excepție, poate ține În mână un nod de cale ferată atât de important. De fapt, eu am... numai să... Știu, nu e cazul să fiți atât de modest. E În afara oricărei Îndoieli că vă așteaptă o carieră strălucită. O gară chiar mai importantă decât aceasta nu v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Am mai trecut pe aici și la amiază, că aveați o scrisoare. Am sunat de două ori, v-am lăsat plicul sub ușă și am plecat. Ai avut grijă să te Întorci. Întâmplarea, domnu’ Petru... Și o spaimă ca un nod În gât. O nedumerire, mai bine zis. De ce nu mai găsesc eu drumul spre casă? Eu, Sebastian Gavril Gheretă, de o viață poștaș În „Bosnia”? Și de ce uit? Ochii albaștri, spălăciți i se umeziră, mâna În care ținea țigara aprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pentru o democrație consolidată a celor cincizeci de concetățeni de-ai noștri, oricare ar fi fost țara În care respectiva democrație se exprima. Eu am rămas lângă ghid, sub lampadar. Decât să vorbesc, nici nu aș fi putut din pricina unui nod În gât cât o prună renglotă, preferam să strâng În pumn flaconul de Eau Sauvage care Înseamnă Apă Sălbatică și care nu cadrează cu străvechea noastră civilizație. Ghidul nu-mi lua seama. Părul Îi strălucea ca o perucă de wolfram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în ceva solid și clar. M-am frecat la ochi. — Scuze, am zis. Am ațipit. Stătea în pragul ușii de la baie, îmbrăcată într-unul dintre tricourile mele și-o pereche de pantaloni largi, cu cureaua legată într-un soi de nod. Își uscase părul negru uscase frecându-l cu prosopul și acum era umflat și încâlcit. — Să nu spui nimic, zise ea. Ai o perie? Am încuviințat și-am arătat cu degetul spre scrin. — Mă cheamă Scout, spuse ea, întorcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ridicat în picioare. Butoiul aluneca și țopăia pe apă înaintea noastră. — Nu pare să-l încetinească destul. Nu, dar n-o să poată continua așa mult timp. O să mai leg unul de el, doar ca să fim siguri. Cum te descurci cu nodurile? — Păi, mă descurc... Am tăcut, arătând peste umărul doctorului, în largul mării. El se întoarse chiar la timp să vadă butoiul afundându-se sub apă și dispărând. — Ei, asta-i. Rămase tăcut un moment, uitându-se la oceanul gol. — Scout
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de mult timp. — E un exemplar puternic, dar nu poate sta la fund o veșnicie. Nu te îngrijora, Eric, încă suntem în avantaj. Mă bucur că voi doi v-ați clarificat lucrurile. — Mda. M-am trezit că mă uit la nodurile din podeaua de lemn. — Mersi de pătură. — Păi, mi se părea că v-ar prinde bine. Am simțit că mă înroșesc la față. — Și acum, zâmbi Fidorous, probabil că vreți ceva de mâncare pentru micul dejun, nu? Scout ședea lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să ne duci mai aproape? Eric, e timpul să-ți pregătești sulița aia. — Și, zise Scout, fără a se mișca, ne înclinăm. — Uimitor. Doctorul se uită peste ape, strângând balustrada cu mâinile albite la încheieturi. — Sunteți amândoi hotărâți să găsiți nod în papură, nu? E chiar așa greu de crezut că eu aș putea să știu exact ceea ce fac și ce se întâmplă cât timp suntem în larg? Cum i-am spus lui Eric acum mai puțin de jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sticluța micé și lunguiațé că un pépușoi mic de sticlé și i se péru cé chiar atinse cu nasul sortul ei alb, atunci cînd se aplecé sé-i aranjeze peste cravaté gulerul. - Gata. Șasa n-a mai vézut la nimeni un nod atît de frumos! Dupé ce l-a fécut, ea l-a mai apésat o daté cu degetul. Șasa ar mai fi stat sé se uite la ea cum pleacé, dar Îi era rușine. Ce-ar fi zis ea dacé l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]