1,188 matches
-
cele propriuzise. „Expresii precum «1 este un număr», «există doar un zero» și toate expresiile asemă nătoare sunt nonsensuri. (Este în aceeași măsură un nonsens să spunem «există doar un 1» pe cât ar fi un nonsens să APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 109 100. spunem: 2 + 2 este la ora 3 egal cu 4)“ (Tractatus, § 4.1272). Situația nonsensurilor filozofice este însă mai spectaculoasă. Apar de regulă când cineva caută să spună ceva sigur despre ceea ce nu se poate spune nimic: de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sunt nonsensuri. (Este în aceeași măsură un nonsens să spunem «există doar un 1» pe cât ar fi un nonsens să APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 109 100. spunem: 2 + 2 este la ora 3 egal cu 4)“ (Tractatus, § 4.1272). Situația nonsensurilor filozofice este însă mai spectaculoasă. Apar de regulă când cineva caută să spună ceva sigur despre ceea ce nu se poate spune nimic: de exemplu, că lumea este infinită, că eul omenesc este fără moarte, că binele ca atare nu se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ca obiect ceea ce nu poate fi obiect, astfel de propoziții sunt cel puțin vane. Vorbesc despre ceea ce, de fapt, nu se poate vorbi. Iar filozofia pare să nu ocolească niciodată ceea ce nu se poate gândi și nu se poate spune. Nonsensul își face ușor loc în unele întrebări filozofice: „dacă binele este mai mult sau mai puțin identic decât frumosul“ (§ 4.003), dacă „există propoziții de forma subiectpredicat ce nu sunt analizabile“ (§ 4.1274). Sau în unele propoziții aparent clare: „există
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
identic decât frumosul“ (§ 4.003), dacă „există propoziții de forma subiectpredicat ce nu sunt analizabile“ (§ 4.1274). Sau în unele propoziții aparent clare: „există obiecte“ (§ 4.1272), „Socrate este identic [cu sine]“ (§ 5.473), „există ceea ce exis tă“ etc. Însă nonsensul poate fi privit și altfel. Acest „altfel“ se între vede încă din scrierea timpurie a lui Wittgenstein, penultimul fragment, unde autorul se referă chiar la propriile sale afirmații. „Propozițiile mele clarifică prin faptul că cel care mă înțelege le recunoaște
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și altfel. Acest „altfel“ se între vede încă din scrierea timpurie a lui Wittgenstein, penultimul fragment, unde autorul se referă chiar la propriile sale afirmații. „Propozițiile mele clarifică prin faptul că cel care mă înțelege le recunoaște, până la urmă, drept nonsensuri, dacă prin ele - sprijininduse pe ele - sa ridicat deasupra lor. (El trebuie, pentru a spune așa, să arunce scara după ce sa urcat pe ea.) El trebuie să depășească aceste propoziții și apoi vede lumea în mod corect“ (§ 6.54). Pot
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
propoziții și apoi vede lumea în mod corect“ (§ 6.54). Pot surprinde pe oricine cele spuse aici. Să admitem că este inteligibil acest fragment (autorul însuși crede că poate fi înțeles: „cel care mă înțelege le recunoaște, până la urmă, drept nonsensuri...“). Fapt cu totul neobișnuit, Wittgenstein își consideră propriile propoziții „nonsensuri“. Afirmă singur că așa le va recunoaște cel carel înțelege. Cu alte cuvinte, cel care le află un înțeles le poate vedea ca nonsensuri: acest fel de a vorbi pare
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Pot surprinde pe oricine cele spuse aici. Să admitem că este inteligibil acest fragment (autorul însuși crede că poate fi înțeles: „cel care mă înțelege le recunoaște, până la urmă, drept nonsensuri...“). Fapt cu totul neobișnuit, Wittgenstein își consideră propriile propoziții „nonsensuri“. Afirmă singur că așa le va recunoaște cel carel înțelege. Cu alte cuvinte, cel care le află un înțeles le poate vedea ca nonsensuri: acest fel de a vorbi pare perfect contradic toriu. Un analist sobru și vigilent nu iar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
înțelege le recunoaște, până la urmă, drept nonsensuri...“). Fapt cu totul neobișnuit, Wittgenstein își consideră propriile propoziții „nonsensuri“. Afirmă singur că așa le va recunoaște cel carel înțelege. Cu alte cuvinte, cel care le află un înțeles le poate vedea ca nonsensuri: acest fel de a vorbi pare perfect contradic toriu. Un analist sobru și vigilent nu iar ierta nicidecum așa ceva. Însă termenul „nonsens“ este regăsit acum de Wittgen stein sub o cu totul altă accepțiune. Nu că șiar fi adus 110
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
va recunoaște cel carel înțelege. Cu alte cuvinte, cel care le află un înțeles le poate vedea ca nonsensuri: acest fel de a vorbi pare perfect contradic toriu. Un analist sobru și vigilent nu iar ierta nicidecum așa ceva. Însă termenul „nonsens“ este regăsit acum de Wittgen stein sub o cu totul altă accepțiune. Nu că șiar fi adus 110 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE aminte de o altă accepțiune a cuvântului, ci pur și simplu constată că spusele noastre se pot
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
limitele lumii noastre. Nu părți ale lumii, ci limitele ei (§ 5.641). Iar acest gen de limită nu se poate descrie în felul unui obiect, ci se arată ca atare în chiar limbajul pe care l vorbim. APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 111 101. Există și alte situații de acest fel, poate mai ușor sesizabile. Un poem, bunăoară, nu descrie o anumită stare a poetului, cum este cea de tristețe, nu are în intenție așa ceva. Tristețea poetului nu poate fi obiectul neutru
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
să mergi mai departe, să treci dincolo de ele, spre a vedea altfel propria lume („[Cel care le înțelege] trebuie să depășească aceste propoziții și apoi vede lumea în mod corect“). Ne apar atunci ca 112 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE „nonsensuri“, însă nu întro accepțiune formală sau nega tivă. Diferă sigur de „propozițiile cu sens“ din științele factuale, mai ales pentru cel care le înțelege limitele și rostul aparte. Este neașteptat de comprehensivă această atitudine a lui Wittgenstein, de luat în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
o problemă mai veche, anume în ce fel se poate vorbi cu privire la cele inefabile. Însă nu se poate descrie orice și nu poți avea în legătură cu orice evidența unui sens. Cred în același timp că propoziția 7 sugerează și altceva. Anume, nonsensul, întro altă accepțiune, mai elevată, se anunță odată cu acel lucru despre care nu se poate vorbi. Se arată odată cu tăcerea care i se cuvine acelui lucru despre care nu se poate vorbi. Este greu totuși să nu te întrebi cu privire la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
tăcerea care i se cuvine acelui lucru despre care nu se poate vorbi. Este greu totuși să nu te întrebi cu privire la ceea ce nu poate fi spus. În fond, ce anume nu poate fi spus? Și de ce nu APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 113 102. se poate vorbi despre el? Este cumva în joc chiar acest „despre“? Cine trebuie să tacă în fața acestui lucru, doar cel care caută săl descrie asemeni unui fapt din științele naturii, sau deopotrivă poetul și omul religios? Puțin
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
limitat. Sentimentul lumii ca întreg limitat este misticul“ (§ 6.45). Vorbind aici de privirea contemplativă, ne dăm seama că în joc este o altă atitudine decât cea proprie analizei. Expresia din urmă, „întreg limitat“, face loc ea însăși unui frumos nonsens. Lumea la care se referă Wittgenstein este, cred, cea trăită, precum cea pe care o descoperă viața religioasă. Sensul termenului este de această dată mai curând existențial. Astfel aș înțelege ceea ce spune în fragmentul 6.43: „Lumea celui fericit este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
felul de a percepe timpul și iminența morții, bucuria unor clipe. Însă acestea nu se pot determina precis și nu se pot descrie asemenea unor fapte oarecare. Când sunt exprimate, propo zițiile care le redau pot să ne apară ca nonsensuri. Doar că, așa cum ne spune Wittgenstein, ele reprezintă până la urmă „problemele noas tre de viață“. Iar aceste probleme se văd dezlegate, paradoxal, doar atunci când dispar ca atare. De pildă, problema sensului vieții, abisală prin însăși formularea ei. „Dez legarea problemei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sensul vieții lea de venit clar după îndelungi îndoieli nu pot spune în ce constă acest sens?)“ (§ 6.521). În acest vag cuprins, pe care îl desco peră viața însăși, se ivește ceea ce nu poate fi spus și, deopo trivă, nonsensul însuși. Doar că, de această dată, nonsensul este departe de înțelesul său neutru, formal, cu care unii logicieni își bat capul dintotdeauna. 16. Lumea variată a nonsensului Mă întorc la una dintre scrierile târzii ale lui Ludwig Wittgenstein, Cercetări filozofice
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
îndelungi îndoieli nu pot spune în ce constă acest sens?)“ (§ 6.521). În acest vag cuprins, pe care îl desco peră viața însăși, se ivește ceea ce nu poate fi spus și, deopo trivă, nonsensul însuși. Doar că, de această dată, nonsensul este departe de înțelesul său neutru, formal, cu care unii logicieni își bat capul dintotdeauna. 16. Lumea variată a nonsensului Mă întorc la una dintre scrierile târzii ale lui Ludwig Wittgenstein, Cercetări filozofice. Aproape cu fiecare fragment autorul caută să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
peră viața însăși, se ivește ceea ce nu poate fi spus și, deopo trivă, nonsensul însuși. Doar că, de această dată, nonsensul este departe de înțelesul său neutru, formal, cu care unii logicieni își bat capul dintotdeauna. 16. Lumea variată a nonsensului Mă întorc la una dintre scrierile târzii ale lui Ludwig Wittgenstein, Cercetări filozofice. Aproape cu fiecare fragment autorul caută să înțeleagă ce anume se întâmplă cu propozițiile și cuvintele noastre, cum intervin în lumea sensibilă și contingentă a vieții. Acest
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
lui Ludwig Wittgenstein, Cercetări filozofice. Aproape cu fiecare fragment autorul caută să înțeleagă ce anume se întâmplă cu propozițiile și cuvintele noastre, cum intervin în lumea sensibilă și contingentă a vieții. Acest lucru îi permite să vadă mai nuanțat lumea nonsensului, să consemneze cu răbdare aparițiile sale multiple, neașteptate. APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 115 103. Unele apariții ale nonsensului sunt pitorești, precum cele narative, altele stranii, mai ales cele poetice și religioase. Există moduri elevate, subtile, altele inocente. Unele vin cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
înțeleagă ce anume se întâmplă cu propozițiile și cuvintele noastre, cum intervin în lumea sensibilă și contingentă a vieții. Acest lucru îi permite să vadă mai nuanțat lumea nonsensului, să consemneze cu răbdare aparițiile sale multiple, neașteptate. APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 115 103. Unele apariții ale nonsensului sunt pitorești, precum cele narative, altele stranii, mai ales cele poetice și religioase. Există moduri elevate, subtile, altele inocente. Unele vin cu pretenții docte, de pildă când omul de știință spune ceva precis despre
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
propozițiile și cuvintele noastre, cum intervin în lumea sensibilă și contingentă a vieții. Acest lucru îi permite să vadă mai nuanțat lumea nonsensului, să consemneze cu răbdare aparițiile sale multiple, neașteptate. APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 115 103. Unele apariții ale nonsensului sunt pitorești, precum cele narative, altele stranii, mai ales cele poetice și religioase. Există moduri elevate, subtile, altele inocente. Unele vin cu pretenții docte, de pildă când omul de știință spune ceva precis despre o entitate vagă, indeterminată ca atare
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
timpul nopții. Sau sunt proprii conștiinței mi tice, animiste. Privesc uneori masca omului adult, alteori copilul ascuns sub această mască. După criterii formale, toate ar putea fi respinse, însă nu s ar mai înțelege deloc rostul și situația lor. Multe nonsensuri apar în jargonul privat al filozofiei (Cercetări filozofice, § 119). Unele stau sub aparența sen sului: „Numărul prietenilor mei este n și n2 + 2n + 2 = 0“ (§ 513). Altele vin cu aparența vorbirii clare, ca atunci când cineva spune că „înțelege propoziția «eu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
orice: situația numelui (§§ 39-40), a verbului (§ 391), a inten ției (§ 197), a simțămintelor (§ 246), a credinței subiective (p. 334) etc. Dar mai ales în jocul unor propoziții ce par să aibă sens. Nu ai cum să vezi la fel aceste nonsensuri, căci unele dau culoare vorbirii cotidiene, altele însoțesc idei și imagini științifice. Unele apar în enunțuri metafizice, altele în vise și în povestiri. Să ne gândim, de pildă, cum întro povestire se afirmă că o oală aude și vede, o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
fi și dacă am gândi că o poveste, întrucât doar imaginează, e străină nonsen sului, am face iarăși din ceea ce socotim realitate un reper 116 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 104. exclusiv. Wittgenstein adaugă întro paranteză: „Nici o poezienonsens nu este nonsens în felul în care este, să zicem, gânguritul unui copil.“ Recitind această spusă, înțelegi că termenul „nonsens“ este acum eliberat de o veche accepțiune, for mală sau indiferentă. În același timp, destule propoziții pe care le socotim cu sens se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
iarăși din ceea ce socotim realitate un reper 116 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 104. exclusiv. Wittgenstein adaugă întro paranteză: „Nici o poezienonsens nu este nonsens în felul în care este, să zicem, gânguritul unui copil.“ Recitind această spusă, înțelegi că termenul „nonsens“ este acum eliberat de o veche accepțiune, for mală sau indiferentă. În același timp, destule propoziții pe care le socotim cu sens se pot dovedi lipsite de sens. Cel care spune: „Știu la ce mă gân desc“ spune totuși ceva
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]