1,090 matches
-
retragă cât mai discret de lângă valiza mea. Îi rupseseră Într-adevăr fermoarul și numai Cel de Sus ar mai fi fost În stare să spună ce apucaseră să vâre Înăuntru și ce rămăsese pe afară: pe scaune, pe pat, pe noptieră, chiar pe mochetă, erau Îngrămădite, unele peste altele, pachete și pachețele. Iar ei au prins Încet-Încet glas și au Început să se Învinuiască unii pe alții, În șoaptă. — Dacă Înțeleg bine situația, acela era momentul când trebuia să vă fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a mers să facă studii de psihologie Într-o universitate de elită de pe Coasta de Est. Cel puțin așa preferă să creadă Christa. Arăta ca abia ieșit din adolescență În fotografia pe care Christa a scos-o din dormitor, de pe noptieră, după prima lor noapte de dragoste, și a mutat-o Într-un album al anilor de demult: un lungan În uniformă de ofițer american, cu față și nume de nordic, probabil urmașul unor emigranți suedezi. Trebuie să fi Îmbătrânit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să facă patul. Știa că ar fi trebuit să schimbe așternuturile, dar, sincer vorbind, nu avea nici un chef. În fond, cearceafurile arătau destul de curate. Doar nu dormise pe ele decât ginerele lor. În timp ce scutura pernele, Susan s-a uitat către noptiera unde era așezată o fotografie a lui Caitlin zâmbind. Poza aia fusese făcută cu un an înainte ca ea să moară. Caitlin arăta radiant de fericită, așa cum o ținea în brațe pe Milly. Cu toate că fantoma lui Caitlin o bântuia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
argint masiv, pe care fuseseră gravate cuvintele „Celei mai bune mămici din lume, cu dragoste, Milly“. La fiecare vizită, Jenny lustruia rama respectivă pân-o făcea să strălucească. Ridicând un colț al halatului, Susan a șters stratul de praf de pe noptieră, apoi a făcut un pas către ușă, ca să inspecteze dormitorul. Totul era în regulă, numai că femeia știa că n-avea nici o șansă ca încăperea respectivă să primească notă de trecere din partea „Junghiului“. Întotdeauna avea să existe ceva de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
s-o tragă de braț. Haide, vino să te iau în brațe și să încercăm să dormim și îți promit c-o să mă gândesc foarte bine la ceea ce mi-ai spus. Susan s-a întins și a stins veioza de pe noptieră, după care s-a întins în pat, astfel încât ochii să-i ajungă la același nivel cu cei ai lui Nick. Și dup-aceea? Nu știu, Susan. Tonul îi redevenise ușor iritat. —Ți-am spus c-o să mă gândesc la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
albe, proaspăt spălate, și niște perne gogonate. Pentru un efect și mai intens, Julia presărase deasupra petale roz de trandafir. Femeia a început să aprindă și alte lumânări, pe care le-a așezat pe blatul șemineului și pe cele două noptiere din lateralele patului. Apoi a luat telecomanda și-a îndreptat-o către cufărul de lemn de la picioarele patului, deasupra căruia stătea un televizor cu plasmă. În absența lui James, Julia se băgase în pat devreme și se uitase la două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se uitase la două filme cu Brad Pitt, de la cap la coadă. Când a apăsat pe buton, televizorul a scos un sunet și-a dispărut în cufăr. Julia nu voia nici un fel de întreruperi în seara aia. Apoi a deschis noptiera de pe partea ei de pat și a îngenuncheat în fața unui CD player micuț și bine ascuns, în care a introdus albumul „The Space Between Us“, al lui Craig Armstrong. Album cunoscut pentru muzica grozavă, numai bună pentru o partidă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
păpădie în el. Alături fusese instalată o farfurie cu felii de pâine cu unt și un pahar cu apă. —Vai de mine! Arată fooooooarte gustos! a exclamat Susan strălucind de fericire. Femeia a luat tava și-a așezat-o pe noptieră, după care a tras-o pe Milly în pat, ca s-o îmbrățișeze și să-și cufunde fața în părul ei, inhalând parfumul dulce al copilei. Ești o fetiță așa de bună, știi asta? Cu coada ochiului, Susan l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
jumătate sălbatici. Credinciosul Anuhar îl urma ca o umbră, conștient că în acele momente prefera tăcerea, știind dinainte fiecare loc unde se va opri, unde va aprinde o havană și din ce strat de trandafiri va rupe un boboc pentru noptiera soției sale Tamat. Plimbările acelea se transformaseră într-un ritual aproape cotidian și doar dacă era foarte cald sau avea prea mult de lucru Excelența sa renunța la ceea ce constituia unica sa mișcare și distracție. Noaptea sosea cu iuțeala cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
seara, domnul Sanowsky. Dimineața, tata s-a dat jos din pat fix la șapte. A încercat să oprească numaidecât soneria deșteptătorului, dar nu l-a găsit imediat și, bâjbâind după el, mâna i s-a lovit de câteva ori de noptieră. Era ca în prima zi de școală sau ca în zilele când aveam examene. Atunci simțeam un gol în stomac, iar în cap la fel. Știam că și tata simțea un gol în stomac și tare ar fi dorit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
el se întindeau straturi de legume și flori. Șoseaua trecea pe lângă aripa stângă a clădirii, urcând mai departe spre munți, iar în dreapta pădurea înainta până aproape de sanatoriu. Am primit o cameră la parter. Avea pereții albi și goi, paturi și noptiere de metal. Culorile miroseau a dezinfectant și medicamente. Mama a rămas în prima noapte cu mine și a avut voie să doarmă în camera mea. Și-a pus capotul și papucii de casă și era aproape ca la noi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o altă persoană, cineva căruia ea Încă nu-i trimisese scrisoarea de culoare violetă, dar care În această casă Împărtășea confortul acelorași cearceafuri și căldura aceluiași pled. Se apropie mai mult, aproape ștergându-se, dacă se poate spune așa ceva, de noptieră, și văzu că bărbatul era singur. De cealaltă parte a patului Însă, Încolăcit pe covor ca un ghem, dormea un câine de mărime medie, cu blana de culoare Închisă, probabil neagră. Cel puțin din câte Își amintea, asta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
care Îl privește nu știe cum să-l omoare. Bărbatul Își schimbă poziția, Întoarse spatele șifonierului care bloca ușa și lăsă să-i alunece brațul drept Înspre câine. Un minut după aceea era treaz. Îi era sete. Aprinse veioza de pe noptieră, se ridică, Își băgă picioarele În papucii care, ca Întotdeauna, se aflau sub capul câinelui, și se duse la bucătărie. Moartea Îl urmă. Bărbatul puse apă Într-un pahar și bău. Câinele apăru În acel moment, Își potoli setea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de făcut. De când îi dispăruse Tanahul, refuzase să mai deschidă vreo carte, iar eu, care încă din ziua următoare regretam ceea ce făcusem, sunasem la hotel și îi implorasem să îl găsească și să mi-l trimită, privesc tristă și vinovată noptiera goală de lângă patul lui, cum să furi așa ceva, cine ar fi fost interesat de un Tanah vechi și tocit, din ale cărui pagini curg firișoare de praf. Îi cumpărasem imediat un Tanah nou, dar îl îndesase în dulap fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
permis să fii furioasă. Poate că într-adevăr i s-a întâmplat ceva, de unde știi că nu, insistă ea, trezind în mine o îngrijorare profundă, nu pot să adorm, întind o mână spre Tanahul lăsat în urmă care odihnește pe noptiera dinspre partea lui de pat, poate că mi-a lăsat și mie o scrisoare, poate că se ascunde printre versete, răsfoiesc paginile, unde sunt profețiile acelea pline de consolare, care mă acompaniaseră atunci asemenea unui cor de bune prietene, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
zi era o canapea, o masă și un balansoar. În bucătărie era o alt\ masă. Pe ambele mese se aflau scrumiere mari. Dormitorul avea două paturi, două birouri și un dulap în perete. Între cele două paturi se afla o noptieră mică, cu o veioză deasupra și o carte, deschisă, cu fața în jos. În bucătărie era un aragaz electric de aceeași culoare cu frigiderul. Dacă vroiau să-și pregătească ceva simplu, acolo, puteau foarte bine. Nu avem cadă, dar avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
așezat unde mi se spusese. Midori i-a dat tatălui ei să bea puțină apă și apoi l-a întrebat dacă vrea jeleu de fructe. Nu. — Dar trebuie să mănânci ceva, a insistat Midori. — Am mâncat, a spus el. Pe noptiera de lângă pat se afla o sticlă cu apă, un pahar, o farfurie și un ceas mic. Midori a scos dintr-o sacoșă de sub masă o pijama și lenjerie curată, le-a netezit cu mâna și le-a așezat în dulăpiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cămașă. La ultimii nasturi și-a pierdut răbdarea - i-a smuls cu un gest nervos. M-a îmbrâncit pe pat. A sărit deasupra mea ca un tigru. Niciodată nu o văzusem atât de pasională. Cu coada ochiului am zărit, pe noptiera de lângă pat, o pungă cu pastile verzi. Din nou mi se părea straniu să fac dragoste cu o femeie atât de slabă. Aveam impresia că eram violat de un schelet. Sabina se mișca sălbatic. Prefera poziția misionarului. Apoi a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pierduse undeva printre blocurile astea. L XLIII Iar n-am putut dormi. Creierul mi se învârtea în gol. Răsucindu-mă pe pat ca pe un grătar, mi-a intrat în coaste un obiect dur. Era Castelul. Am aprins lampa de pe noptieră și m-am uitat la ultima pagină. Era plină de încercuiri întâmplătoare, unele cuvinte erau pur și simplu tăiate. Nu am șters nimic, am lăsat pagina în halul ăla, ca o fișă clinică. Chiar în drum spre liceu vremea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ei, ia ziceți-mi, ați fost la curve, nu? Nici pomeneală! glăsuiește același Vierme care, molfăindu-și mulțumit gogoneaua și anafura, se așezase trudit pe un colț de pat, pornind să rotească într-o doară potențiometrul aparatului de radio de pe noptieră, un Grundig preistoric, prăfuit, în carcasă de placaj și ebonită, cu scală luminoasă și cu pick-up încorporat. Nu ne este nouă aminte, acuma, de tractir! Da...? Și Silică...? Silică ce are? E abătut? E bolnăvior? E bocciu? E-n carantină
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o pâclă năbușitoare. Cine știe? 5 Grigore Iuga se perpelea în pat fără somn. Răsfoise gazetele de seară și nu reținuse nimic. Gândurile îi rătăceau tulburi, neostoite, răscolind amintiri, amărăciuni, planuri, speranțe și izgonind mereu liniștea sufletului. Stinsese becul de pe noptieră de câteva ori și tot de atâtea ori îl reaprinsese, ba să refacă un calcul salvator, ba să controleze un preț al zilei, ba să observe un amănunt pe fotografia Nadinei, care, din perete, deasupra patului, îl urmărea cu ochi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
consimțit el ca Nadina lui să plece singură în străinătate a doua oară! Și, în trei luni, de când e dusă, a primit de la ea exact trei scrisori și în toate trei îi cerea numai bani... Cu becul electric aprins pe noptieră, Grigore privea umbrele imobile ce împestrițau odaia ca niște amintiri împietrite. Din când în când, cu coada ochiului, se uita la Nadina, care surâdea în ramă, încîntată de ea însăși. ― Câte ceasuri să fie?... Două! murmură dânsul amărât. La nouă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
frază ce i se părea mai sonoră și mai rotundă. "Bravo! își zise la urmă. Perfect! Dacă nici asta nu face senzație, atunci..." Sfârșitul de efect însă tot nu-i venea. Căutîndu-l în rezervorul minții, se ridică, luă lampa de pe noptieră și o duse pe masă să aprindă lumina. Scoase abajurul, apoi sticla, cu multă băgare de seamă, mereu îngîndurat. Uitîndu-se după cutia de chibrituri i se păru că aude un ciocănit sfios în ușă. Până să se întoarcă, ușa se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sărit, ți-am deschis, destul. Spune-mi ce dorești și... Jean nu-și mai putea stăpâni curiozitatea: unde să fi dispărut dama? Răspunse cercetând cu privirile toate colțurile: ― Un chibrit! Titu se așezase pe marginea patului. Zise ursuz, arătîndu-i pe noptieră cutia: ― Poftim! Și... ― Mersi, monșer, și nu fi supărat că... Iacă mă duc! Se apropie de noptieră. Întinzând mâna după chibrituri, i se păru că plapuma e mai bombată într-un loc. Luă cutia zicând foarte vesel: ― Vasăzică acolo?... Ei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
unde să fi dispărut dama? Răspunse cercetând cu privirile toate colțurile: ― Un chibrit! Titu se așezase pe marginea patului. Zise ursuz, arătîndu-i pe noptieră cutia: ― Poftim! Și... ― Mersi, monșer, și nu fi supărat că... Iacă mă duc! Se apropie de noptieră. Întinzând mâna după chibrituri, i se păru că plapuma e mai bombată într-un loc. Luă cutia zicând foarte vesel: ― Vasăzică acolo?... Ei, bată-vă dragostea! Știi că nici nu mi-ar fi trecut prin minte să... Dar nu, nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]