2,448 matches
-
ani, în domeniul legislativ-administrativ și al strategiilor, viziunea asupra acestor persoane este încă de tip paternalist, prevalează încă criterii medicalizante sau socializante. Nu funcționează programe de dezvoltare axate în mod real pe nevoile individuale și sociale care să contribuie la normalizarea existenței acestor cetățeni. Sunt multe bariere importante în asigurarea educației școlare, a pregătirii profesionale și a angajării în muncă, a asigurării accesibilității și a serviciilor comunitare, a serviciilor medicale și de reabilitare necesare. Este evidentă necesitatea reformei legislative, instituționale și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
handicap se utilizează readaptarea, care este un complex de măsuri medicale, educaționale și sociale cu ajutorul cărora handicapul e redus la minim din punct de vedere fizic, psihic și social, în vederea integrării persoanei în societate, la nivelul posibilităților. De asemenea, principiul normalizării urmărește înlocuirea, pe cât posibil, a intervenției psihopedagogice realizate în mediul instituțional cu intervenția în familie și în medii educaționale deschise sau semideschise, apelându-se la munca în echipă interdisciplinară. Aceste două principii, precum și altele stau la baza activității pe care
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
tinerilor informații vaste privind igiena personală, comportamentul alimentar, viața sexuală și bolile legate de nerespectarea normelor de igienă, tulburări ale conduitei alimentare, precum și bolile cu transmitere sexuală și metode de prevenire a acestor boli și a sarcinilor nedorite. Precizări conceptuale - normalizarea Normalizarea, ca teorie, a exercitat o influență semnificativă asupra serviciilor de suport destinate persoanelor cu handicap și asupra reacțiilor sociale față de dizabilitate și handicap. Termenul a primit diferite accepțiuni în decursul timpului, în raport cu țările și autorii care l-au abordat
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
informații vaste privind igiena personală, comportamentul alimentar, viața sexuală și bolile legate de nerespectarea normelor de igienă, tulburări ale conduitei alimentare, precum și bolile cu transmitere sexuală și metode de prevenire a acestor boli și a sarcinilor nedorite. Precizări conceptuale - normalizarea Normalizarea, ca teorie, a exercitat o influență semnificativă asupra serviciilor de suport destinate persoanelor cu handicap și asupra reacțiilor sociale față de dizabilitate și handicap. Termenul a primit diferite accepțiuni în decursul timpului, în raport cu țările și autorii care l-au abordat. Utilizarea
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
activităților prestate în diferite instituții; standardele mediului, incluzând cerințele referitoare la diferite facilități fizice la nivelul școlii, al locului de muncă, al locuinței, care trebuie modelate după cele disponibile cetățenilor obișnuiți în societate. Prin urmare, primele accepțiuni ale conceptului de normalizare se centrau pe modul în care serviciile de suport se raportau la drepturile fundamentale ale persoanelor cu dificultăți de învățare, într-o societate bazată pe principii egalitare. Este evident că acest concept nu s-a dezvoltat ca un ideal izolat
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
o problemă a cunoașterii, ci doar una de ordin axiologic. În acest mod se explică apelul la conceptele de calitate a vieții, stil de viață și mod de viață, lansate simultan în dezbaterea științifică. Obiectivul fundamental al primei definiții a „normalizării” era ca persoanele cu dificultăți de învățare să poată beneficia de drepturi similare și de o calitate a vieții similară cu persoanele obișnuite, considerate „valide”, „normale”; se remarcă faptul că, în acele condiții, problema diferenței, a separării persoanelor cu deficiențe
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
-se sintagma egal, dar separat, iar egalitatea nu presupune integrarea. În perioada imediat următoare, asemenea limite ale accepțiunii inițiale a conceptului au devenit tot mai evidente, fapt care a stimulat noi preocupări pentru dezvoltarea sa. Paralel cu extinderea preocupărilor privind „normalizarea” în Țările Scandinave, în Canada și Statele Unite ale Americii au avut loc o serie de procese sociale semnificative. Astfel, după apariția lucrării Asylums a lui E. Goffman, care a pus în discuție funcțiile instituțiilor psihiatrice definite ca „instituții totale”, s-
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
vor fi afectate, chiar și cele care îi erau inițial favorabile. Din aceste motive, procesul conștientizării tuturor intențiilor sociale manifeste sau latente ale celor implicați în serviciile umane pare a avea o mare importanță. Într-o primă definiție, Wolfensberger considera normalizarea drept „utilizarea mijloacelor cât mai normative din punct de vedere cultural, în scopul punerii bazelor și/sau statornicirii comportamentelor și caracteristicilor personale care sunt cât mai normative din punct de vedere cultural”. Termenul normativ are intenția de a îngloba mai
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
a măsurii în care ceva devine posibil în această perspectivă. Această formulare a definiției implică atât un proces, cât și un obiectiv, deși de aici nu rezultă, în mod necesar, că o persoană vizată de procesele și măsurile luate în vederea normalizării va „deveni normală”. Singurele implicații ale principiului normalizării apar la nivelul furnizorului de serviciu uman: acolo trebuie să se delimiteze, din ansamblul aparențelor și comportamentelor, cele apropiate de circumstanțele normative și să se încerce structurarea lor la nivelul persoanei beneficiare
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
această perspectivă. Această formulare a definiției implică atât un proces, cât și un obiectiv, deși de aici nu rezultă, în mod necesar, că o persoană vizată de procesele și măsurile luate în vederea normalizării va „deveni normală”. Singurele implicații ale principiului normalizării apar la nivelul furnizorului de serviciu uman: acolo trebuie să se delimiteze, din ansamblul aparențelor și comportamentelor, cele apropiate de circumstanțele normative și să se încerce structurarea lor la nivelul persoanei beneficiare, în acord cu potențialul acesteia. Este ușor de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
din ansamblul aparențelor și comportamentelor, cele apropiate de circumstanțele normative și să se încerce structurarea lor la nivelul persoanei beneficiare, în acord cu potențialul acesteia. Este ușor de presupus că unele dintre mijloacele posibil de a fi utilizate în procesul normalizării vor fi preferate: spre exemplu, uneori, o tehnică de o eficiență mai redusă pe termen scurt pare să fie de preferat comparativ cu alta mai eficientă, dar care poate prejudicia, prin accentuarea unor comportamente sau trăsături „speciale”. Forma inițială a
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
inițială a definiției elaborate de Wolfensberger a suferit două modificări ulterioare: aă în primul rând, prin creșterea accentului pus pe importanța modului în care persoanele dezavantajate sunt percepute sau descrise de public; bă în al doilea rând, prin reformularea obiectivelor normalizării, trecând de la „practicile normative din punct de vedere cultural la rolurile sociale valorizate”. În acest sens, aplicarea principiului normalizării devine un proces explicit de „valorizare a rolului social”, având ca obiectiv „crearea, sprijinul și protecția rolurilor valorizate social, în cazul
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
pe importanța modului în care persoanele dezavantajate sunt percepute sau descrise de public; bă în al doilea rând, prin reformularea obiectivelor normalizării, trecând de la „practicile normative din punct de vedere cultural la rolurile sociale valorizate”. În acest sens, aplicarea principiului normalizării devine un proces explicit de „valorizare a rolului social”, având ca obiectiv „crearea, sprijinul și protecția rolurilor valorizate social, în cazul persoanelor expuse riscului de devalorizare”. După descrierea, reformularea și explicarea principiului normalizării, Wolfensberger și-a îndreptat atenția asupra semnificațiilor
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
sociale valorizate”. În acest sens, aplicarea principiului normalizării devine un proces explicit de „valorizare a rolului social”, având ca obiectiv „crearea, sprijinul și protecția rolurilor valorizate social, în cazul persoanelor expuse riscului de devalorizare”. După descrierea, reformularea și explicarea principiului normalizării, Wolfensberger și-a îndreptat atenția asupra semnificațiilor acestuia pentru practică, asupra modalităților de transpunere a sa în acțiune. În acest sens, el a elaborat un model prin care arată că implicațiile normalizării pot fi luate în considerare din perspectiva a
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
de devalorizare”. După descrierea, reformularea și explicarea principiului normalizării, Wolfensberger și-a îndreptat atenția asupra semnificațiilor acestuia pentru practică, asupra modalităților de transpunere a sa în acțiune. În acest sens, el a elaborat un model prin care arată că implicațiile normalizării pot fi luate în considerare din perspectiva a trei niveluri (cel al persoanei, cel al sistemelor sociale primare și intermediare și cel al sistemelor societaleă și a două dimensiuni ale acțiunii (interacțiunea și interpretareaă. Prima dimensiune vizează structura interacțiunilor în
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
cele mai puternice metode de influență și control social cunoscute, iar așteptările manifestate față de ele au avut rezultate predictibile negative, adică oameni devalorizați, conformându-se considerabil acelor așteptări de rol social, acționând în conformitate cu acestea. Wolfensberger a reformulat mai târziu definiția normalizării, punând un accent deosebit pe integrarea în societate a indivizilor devalorizați sau cu risc de a fi devalorizați. Astfel, „normalizarea impune ca, la nivelul cel mai ridicat și în atâtea domenii ale vieții pe cât posibil, o persoană sau un grup
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
adică oameni devalorizați, conformându-se considerabil acelor așteptări de rol social, acționând în conformitate cu acestea. Wolfensberger a reformulat mai târziu definiția normalizării, punând un accent deosebit pe integrarea în societate a indivizilor devalorizați sau cu risc de a fi devalorizați. Astfel, „normalizarea impune ca, la nivelul cel mai ridicat și în atâtea domenii ale vieții pe cât posibil, o persoană sau un grup (devalorizateă să aibă șansa de a fi integrate nemijlocit în viața valorizată a societății. Aceasta înseamnă ca, pe cât posibil, oamenii
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
ca oamenii obișnuiți; să fie implicați într-un mod pozitiv în practicarea religiei, în efectuarea cumpărăturilor și în toate celelalte activități în care se angajează membrii societății” (Wolfensberger și Thomas, 1983Ă. Wolfensberger s-a preocupat de caracterul aplicativ al teoriei normalizării, elaborând câteva serii de instrumente de evaluare a modului în care diferite servicii implementează principiul respectiv. Unul dintre aceste instrumente este PASSING (Program Analysis of Services Systems Implementation of Normalization Goalsă, care constă într-un număr de 42 de itemi
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
liber: cei care sunt în primul rând legați de impactul serviciului asupra imaginii sociale a beneficiarilor și cei ce sunt în mod nemijlocit legați de competența personală a utilizatorilor. Dincolo de aspectele seducătoare și de impactul pozitiv asupra serviciilor umane, teoria normalizării a fost și este susceptibilă de a fi supusă unei serii de critici. Încercările de „sociologizare” s-au asociat cu asumarea unor riscuri pe care diferiți critici nu au ezitat să le evidențieze. Una dintre principalele critici se adresează fundamentului
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
este susceptibilă de a fi supusă unei serii de critici. Încercările de „sociologizare” s-au asociat cu asumarea unor riscuri pe care diferiți critici nu au ezitat să le evidențieze. Una dintre principalele critici se adresează fundamentului sociologic al principiului normalizării, adică „interacționismului simbolic”, cu diferitele sale derivate (dramaturgia socială”, „teoria etichetării”Ă, căruia îi lipsesc cercetări empirice semnificative prin care să-i fie confirmate ipotezele principale. Mai mult, teoria normalizării nu poate oferi o analiză coerentă a perspectivei istorice privind
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
Una dintre principalele critici se adresează fundamentului sociologic al principiului normalizării, adică „interacționismului simbolic”, cu diferitele sale derivate (dramaturgia socială”, „teoria etichetării”Ă, căruia îi lipsesc cercetări empirice semnificative prin care să-i fie confirmate ipotezele principale. Mai mult, teoria normalizării nu poate oferi o analiză coerentă a perspectivei istorice privind transformarea reacțiilor sociale față de devianță, cu încadrarea lor în coordonatele sistemului social mai larg. Reacțiile sociale respective sunt luate ca „date”, nefiind puse în discuție, întrucât întotdeauna se pornește de la
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
la un moment dat. Totuși, se poate imagina că, prin generalizare, o reacție socială de respingere a persoanei deviante are potențialul de a deveni „normativă”, ajungând să intre în contradicție cu caracterul „normativ” al rolurilor valorizate. Se observă că principiul „normalizării” nu poate abandona elementele de factură axiologică, discursul de tip moral. Majoritatea afirmațiilor pe care le conține nu au fost încă evaluate în mod adecvat prin raportare la rezultatele concrete, datorită echivocității existente la ambele niveluri. Utilizarea perspectivei teoretice pe
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
elementele de factură axiologică, discursul de tip moral. Majoritatea afirmațiilor pe care le conține nu au fost încă evaluate în mod adecvat prin raportare la rezultatele concrete, datorită echivocității existente la ambele niveluri. Utilizarea perspectivei teoretice pe care se bazează normalizarea pentru a explica procesele istorice și sociale conduce la moralism, la subiectivism sociologic, prin accentul pus pe rolul ideologiei, plasând cea mai mare parte a problemelor cu care se confruntă persoanele defavorizate mai degrabă la nivelul conștiințelor lor individuale decât
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
trec pe un plan secundar în raport cu cele referitoare la poziția socială a grupului defavorizat și integralitatea sa. Contextul istoric și social în care se produc evenimentele și se manifestă comportamentele are dinamica sa specifică, însă aceasta este neglijată de teoria normalizării. Se cunoaște că și normele și valorile, contextele normative sunt supuse unor procese de continuă schimbare. Teoriile care presupun în manieră simplistă că normele ar parcurge o traiectorie între definire, acceptare și apropiere sunt de natură conservatoare, fiind puse în
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
care presupun în manieră simplistă că normele ar parcurge o traiectorie între definire, acceptare și apropiere sunt de natură conservatoare, fiind puse în dificultate atunci când încearcă să explice ori să sprijine diversitatea sau transformarea. O ipoteză de bază a principiului normalizării este că persoanele defavorizate sunt „victime” și acest element definitoriu al identității lor sociale nu mai poate fi abandonat în totalitate, în pofida demersurilor întreprinse. Deși principiul a reușit să depășească limitele modelului „clinic”, în contextul căruia numai personalul medical putea
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]