4,526 matches
-
nu mă mai tem nici de sărăcie, nici de moarte; sînt cu întreaga mea ființă între ei." Trăia, deci, într-o maximă concentrare creatoare, convingerea de adoptat al lumii regilor, o lume proprie, pentru care era născut. Eliberarea de lestul noroiului cotidian e simbolică. Scrisul e pentru el stare de grație, ritual sacru în care se risipesc toate spaimele omenești, iar antichitatea un drog. Mărturia, și patetică și poetică, nici nu era poate meritată de Vettori care, în replică, îi scria
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în chipul acesta și că poate cîndva se va rușina de ceea ce face. Cînd se lasă seara mă înapoiez acasă și intru în camera mea de lucru, în prag lepăd de pe mine haina de toate zilele, că-i plină de noroi și lut, îmi pun veșminte regești și de curte, îmbrăcat cum se cuvine pentru aceasta, pășesc în străvechile lăcașuri ale oamenilor de demult; fiind primit cu goste de ei, mă satur cu acea hrană care solum 2 este făcută pentru
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lucru care desigur n-ar fi fost suficient dacă poporul însuși i-ar fi fost ostil. Și să nu-mi răspundă nimeni invocînd, împotriva părerii mele, proverbul mult prea cunoscut care spune că cine pune temei pe popor construiește pe noroi; proverbul este adevărat doar atunci cînd un cetățean particular are încredere în popor și se amăgește cu gîndul că acesta i-ar lua apărarea, dacă el ar fi urmărit de dușmani sau de magistrați. În cazul acesta, el poate să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un pîlc de țigani. Era o așezare de cîmpie netedă ca tabla mesei, cu ulițe largi, nisipoase, trasate geometric ca două cruci cu brațele orizontale unite. Din aceste drumuri, se mai desprindeau cîteva ulicioare lăturalnice. Ploile lăsau În urmă un noroi atît de cleios, că oamenii găsiseră cu cale să Întindă pe trotuare niște scînduri ce se Îmbucau la capete și pe care se putea merge Încălțat În zi de sărbătoare. Alergînd desculți, copiii lipsiți de băgare de seamă se răneau
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Pesemne că nu-mi convenea să merg, de aceea țin minte anume insistențele de a fi evacuat de la fața locului. Pămîntul era cu siguranță Înghețat, fiindcă, luînd-o direct peste grădini, nu țin minte nici vreo urmă de zăpadă ori de noroi. Ajungem la tanti Neli unde am stat plicticos de mult. N-am mai vizitat-o niciodată de atunci, dar nu pot uita Întunecimea casei și căldura dinăuntru plină de aburi. Ne Întoarcem În sfîrșit acasă, unde aflu uluit că barza
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aceea, la școală, neatent, s-a Împiedicat de o treaptă, iar În cădere, s-a rănit la o mînă. Ajungînd după ore acasă cu o colegă căreia urma să-i dea singurul manual de geografie al clasei, a lunecat În noroi și a căzut În fața porții. S-a dus apoi la bunici unde știa că se tăiase porcul, dar, din urechi și din coadă, nu a mai găsit nimic. Întors acasă după atîtea ghinioane, dar hotărît să-și facă datoria În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
bici, iar caii țîșneau Înainte ieșind din pădure În latura dinspre Ghirișa. De aici pînă la Pișcari, nu ne mai pîndea nici o primejdie. Dar să te ferească Dumnezeu să fi ajuns la Pișcari vara, după ploaie! Te Înfundai Într-un noroi preistoric, galben și lipicios, care nu te-ar fi lăsat să răzbați mai departe nici În ruptul capului. Erai al lui, numai al lui. Tocmai de aceea oamenii Își duraseră poteci de scîndură prin mijlocul trotuarelor ca să se știe deasupra
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
odihnească o clipă. Nu vedeai la propriu pînă În Ungaria, dar nimic nu oprea un ochi mai năzdrăvan să bată pînă dincolo. Pornită Întins de aici, pusta nu se oprea decît În Poarta cea Mare a Vienei. Pe oameni, alături de noroi, cel mai mult Îi necăjea apa. FÎntînile lor erau de folos numai pentru vite. În anume locuri, săpaseră cîte o „fîntînă bună“. Cea mai curată și mai rece apă de băut venea Însă de la curgătoare. În mijlocul satului, la o răspîntie
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
diaree, la nicio oră după ce-aș fi mâncat într-o bodegă, pentru a înjura în draci birocrația despre care știu că este încă în floare, pentru... Și mai știam că trebuie să merg trei kilometri, în urma mortului, prin previzibilul noroi de poveste, că trebuie să mărturisesc din nou faptul că nu prea înțeleg logica acelui ceremonial complicat de înmormântare cu punți nesfârșite, cu praznic, cu bocete ipocrite ceremonial pentru care unii risipesc o mare parte din bruma lor de avere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fitness general sau s-o trimită la carceră, în următoarea clipită. A transpirat tot. Are alături un batistoi murdar pe care-l folosește la șters moaca, așa cum fac eu, apelând la tot felul de cârpe, atunci când curăț parbrizul plin de noroi al Trabantului nostru... Plic, cu p ma-re, pen-tru cu-ri-oși, cu scris la in-te-ri-or... Pălăriosul dictator se uită peste foia de hârtie și-și pune mâinile în cap, ca un intelectual: "Dumnezeii mă-tii, fără p mare, numai plicul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cărăruia care duce la pârâu. Ploaia se despărțea în șuvoaie ce mergeau spre izvor. Luminița ce se uita înspre noi se albise. Lumina ce ne privea era căruntă de timp. Și ploaia cădea lin. Era numai ploaie, numai deșărtăciune, numai noroi. Niște pisicuți se jucau, mititeii, cu stropi aburiți. Ploaia cădea, ploaia cădea. Un câine vagabond se izbea de pereți. Și ploaia cădea lin, înălbită. Lumina ce ne privea era albă de timp. Ploaia se desprindea în șuvoaie ce mergeau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mergeau spre izvor. Îmi plăcea ploaia. Îmi plăcu ploaia. Șuvițele de ploaie o luară pe cărăruia care duce la pârâu. Luminița ce se uită înspre noi era puternică, vie, tânără. Și ploaia cădea lin. Fu numai ploaie, numai deșărtăciune, numai noroi. Niște pisoiași se jucau, mititeii, cu stropii mici. Ploaia căzu, ploaia căzu. Iar eu îmi beau cafeaua la etajul trei din cinci, cinci din șapte și șapte din nouă, și privesc înspre stradă. Păsărelele se joacă, încă zglobii, nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pământ, omul are datoria de a-și ușura traiul cât poate și de a-și căuta fericirea neobosit. Adriana, care poate fi numită, pe bună dreptate, a fi o eroină, numai sinucigându-se credea că se poate târî afară din noroiul traiului hărăzit ei, în felul acesta găsindu și repede dezlegarea la probleme și scăpând. Nu trebuie chiar deloc judecată, iar aici, cel puțin, în povestirea de față, ea nu va fi cu niciun chip. Sărmana, dacă nu putea să se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
el neavând deloc cu ce s-o facă. Iar aici, nicidecum nu se poate vorbi despre nechibzuință, căci, deși, la început, totul decursese exact așa cum trebuia să decurgă și toată lumea era mulțumită, acum el devenise conștient prea bine în ce noroaie nenorocite ajunsese să fie, până la gât, adânc afundat și, totodată, mai vedea și că o cale potrivită și comodă de scăpare din această mare încurcătură deloc nu se întrezărea la orizont. Astfel că, în ultima vreme, el ajunsese să se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
filieră filosofică, de la greci, prin Descartes, fie pe filieră creștină, adesea mână în mână, noi am fost învățați să trăim cu această imensă falie internă, crăpătură sângerândă ce străbate chiar mijlocul ființei noastre, și care ne consacră drept ființe de noroi și de cer, îngenunchiate sub povara permanentă a tânjirii după un dincolo, după o totalitate în care să fie vindecată ruptura, să ne fie redată unitatea. Chiar și atunci când părem a fi uitat datul nostru fundamental, reușind să-l ignorăm
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care aprind lumânări deodată și lui Dumnezeu și Dracului; [...] care se ridică în numele unei doctrine pe care n-au respectat-o vreodată; mi-e frică de pulverizatorii idealurilor unei națiuni; [...] care nu-și dau seama că, cu picioarele sau în noroi, trebuie să privească necontenit spre cer, de unde vine adevăratul ideal și singura fericire statornică"172. În consecință, arhimandritul își asuma pe deplin postura cremaționistă, înțelegând-o ca o formulă a simplității, ca o expresie a libertății și adevăratei credințe, în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
clerul a fost acela, care mai mult din spirit de opoziție decât dintr-o convingere bazată pe temeiuri scripturistice s-a opus si se opune incinerării. Nu trebuie însă a ne descuraja: diamantul nu-și pierde strălucirea nici chiar în noroi"202. În fața unor asemenea opoziții, similare în ambele țări ce aveau o religie ortodoxă majoritară, el interpreta acțiunea cremaționiștilor drept o luptă, ce nu lovea, ca principiu și practică, cu nimic în învățăturile creștine. Implicarea fățișă a lui Șerboianu în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
aceia, care se ridică în numele unei doctrine pe care n-au respectat-o vreodată; mi-e frică de pulverizatorii idealurilor unei națiuni; mi-e frică în sfârșit de toți aceia, care nu-și dau seama că, cu picioarele sau în noroi, dar capul trebuie să privească necontenit spre cer, de unde vine adevăratul ideal și singura fericire statornică. Vreau să intru în Împărăția Adevărului și înfrunt toate prejudecățile nației mele, care niciodată nu mi-a putut da calea Adevărului, pe care o
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
clerul a fost acela, care mai mult din spirit de opoziție decât dintr-o convingere bazată pe temeiuri scripturistice s-a opus si se opune incinerării. Nu trebuie însă a ne descuraja: diamantul nu-și pierde strălucirea nici chiar în noroi. Prețuiesc nespus de mult străduința vechii dvs. reviste "Oganj" a cărei propagandă a adus și aduce o considerabilă contribuție ideii internaționale de cremațiune și deschide un vast orizont spre umanitarism și spre ideea de înfrățire a popoarelor, cel puțin în fața
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fâțâiau pe treptele scării monumentale de la San Felipe cu centurionul Înțesat de tubulețe de tinichea pline cu mențiuni onorifice pentru campaniile lor și vitejia dovedită, toate mai false decât un dublon de plumb. Plouase nițel dis-de-dimineață și erau urme de noroi pe dușumeaua tavernei, cu mirosul acela tipic de umezeală și rumeguș pe care zilele ploioase Îl lasă În locurile publice. Cerul se Înseninase și o rază de soare, Întâi timidă, apoi tot mai sigură pe ea, Încadra masa la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de vin de Valdemoro și Începu să-i explice lui Dómine Pérez proprietățile laxative ale cojii de nucă neagră de Hindustan. Așa stăteau lucrurile când apăru don Francisco de Quevedo, curățându-și de pe Încălțări glodul adus din băltoacele de pe stradă. Noroiul, slujitorul meu, mă-nvață... bombănea prost dispus. Se opri lângă mine potrivindu-și ochelarii, aruncă o iute privire peste versurile copiate și Își arcui sprâcenele mulțumit, văzând că nu erau nici de Alarcón, nici de Góngora. Apoi se Îndreptă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fata bălaie din caretă era numai o viziune cerească, miraculoasă, tot atât de departe de biata-mi condiție mortală pe cât puteau fi soarele sau cea mai frumoasă stea de colțul acela al străzii Toledo, unde roțile vehiculului și copitele catârcelor stropeau cu noroi, arogante, pe oricine le ieșea În cale. Dar În dimineața aceea ceva le-a tulburat rutina. În loc să treacă pe dinaintea tavernei, ca de obicei, continuându-și drumul În sus pe stradă și oferindu-mi fugara viziune a blondei călătoare, vehiculul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
douăzeci de pași de Taverna Turcului. O bucată de doagă ruptă se lipise din cauza clisei de una din roți, Învârtindu-se cu ea odată până blocase axa; iar vizitiul se văzu nevoit să oprească și să se dea jos În noroi ca să elimine obstacolul. S-a Întâmplat Însă ca un grup de puștani, obișnuiții străzii, să se apropie ca să-și bată joc de vizitiu, iar acesta, prost dispus, să pună mâna pe bici ca să-i gonească. Mai bine n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
zumzăitoare și agresive ca muscoii albaștri - dacă-i la Madrid născut, mardeiaș o să devină, zicea un vechi proverb -, și-n plus n-aveau În fiecare zi pleașca aceea a unei carete ca să-și exerseze tirul. Așa că, Înarmați cu pumni de noroi, Începură să dea dovadă de o măiestrie În aruncarea proiectilelor pe care le-ar fi invidiat-o și cei mai buni țintași ai corpurilor noastre de infanterie los tercios, numite așa („treimi“) pentru că erau formate din sulițași, archebuzieri și muschetari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În ziua aceea eram destul de bine Îmbrăcat, grație unui pieptar maro Închis și unor vechi pantaloni până la genunchi aparținând căpitanului Alatriste, pe care ața și acul harnicei Caridad Lebrijana le ajustaseră pe mine, făcându-le ca noi. — Azi nu e noroi pe stradă, zise, și vocea ei mă Înfioră până În creștetul capului. Avea un ton liniștit și seducător, câtuși de puțin copilăresc. Aproape prea grav pentru vârsta ei. Unele doamne foloseau acest ton, adresându-li-se amorezilor, În reprezentațiile populare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]