655 matches
-
hulită la începutul anilor ’90, doar și pentru faptul că era singura muzică posibilă în România acelor ani. Ce public mai au în prezent Angela Similea, Mirabela Dauer, Aurelian Andreescu? Nu cred că există un public serios. Există, evident, niște nostalgici. Care sunt așa de puțini? Din punctul meu de vedere, da, pentru că asta se simte în emisiunile de la radio, de la televiziune. Ei bine, personalitățile alea distinse de pe vremuri au dispărut cu totul, și asta cred că spune mult despre publicul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
părea catastrofal și este adevărat că nu există nimic care să justifice apologia retrospectivă a unei politici total opusă celei duse de adevărații "părinți fondatori" ai Europei (Monnet, Schumann, Spaack, etc.), apologie făcută după aproape un sfert de secol de nostalgicii epocii gaulliste. Ideea pe care și-o făcea despre "Europa" fondatorul celei de a V-a Republici, era într-adevăr în contradicție cu tot ce au gîndit și au făcut promotorii Comunității celor Șase, punînd bazele unei uniuni ce se
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
colectivizarea forțată, de privarea de libertate și independență, de radicalizarea teroristă care a însoțit ascuțirea tensiunilor internaționale, această politică "de reparație" a avut drept consecință trezirea în țările de est a unei ostilități surde care nu se baza numai pe nostalgicii "fostului regim" așa cum vor afirma conducătorii comuniști. Această atitudine ostilă este prezentă și în rîndurile țăranilor și ale muncitorilor, numai că nu exista atunci nici o modalitate de a fi exprimată în mod deschis, orice tendință contestatară fiind imediat reprimată în numele
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
Pe scurt, în cîteva zile el desființează în totalitate regimul instaurat cu zece ani în urmă. Pentru conducătorii celorlalte state comuniste, în frunte cu URSS, schimbările făcute de Nagy și de echipa sa nu pot fi decît "contrarevoluționare", dictate de nostalgicii "fascismului", consecință a unui complot pus la cale de "imperialiști". Teoria ireversibilității "cuceririlor socialismului" interzice orice altă interpretare a insurecției ungare. Astfel "apărarea revoluției" și "solidaritatea proletară" constituie pentru țările Pactului de la Varșovia o datorie care le obligă să împiedice
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
a lui Gibson prezintă această fuziune dintre ființa umană și tehnologie. 17 Gibson s-a ocupat la un moment dat de vînzarea de antichități, iar proza sa evidențiază o dragoste specială pentru obiectele vechi, deosebite. El este în plus un nostalgic în privința unor forme vechi ilustrative pentru individualitate și umanitate, forme care sînt pe cale de dispariție în societățile tehnologice ale prezentului. Ca și Orwell în 1984, Gibson promovează dragostea față de obiectele vechi care rememorează timpuri mai fericite, mai simple, pentru a
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
oportunist. Mă văd și cu ceilalți, stau cu ei. Trăncănim, dar puțini dintre ei sînt cu adevărat de caracter. Știu însă că toți sînt nenorociți de realități. Înger vagabond, pînă cînd?! Am fost și-n Deltă, la Sulina! Rămîn un nostalgic și e bine că rămîn așa. Acum nu mai am concediu. Dacă de la 1 septembrie nu voi fi mutat la P. Neamț, am de gînd să protestez așteptînd zi de zi în fața sediului lui Amza Săceanu. Îmi asum toate posibilele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
o bucurie. Șomajul și sistemul corupt al mafiei multipartinice îi silește pe mulți dintre noi să ia drumul bejeniei, mai rău decât în vremea năvălirilor tătărești. E drept, avem tătarii noștri, bine instalați la cârma treburilor obștești. Nu sunt un nostalgic, dar, de bine,de rău, în perioada dictaturii comuniste orice copil de la țară putea să facă liceul și o facultate cum a fost și cazul meu. Nici măcar trei la sută dintre cei născuți la sat nu mai pot visa astăzi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a mai apărut. Mă întreb câte asemenea discuții au loc la ședințele partidelor din România și câți politicieni de azi mai știu numele unor critici literari, specialiști în opera lui Mihai Eminescu. Dau acest exemplu nu pentru că aș fi un nostalgic, ci pentru a constata că poezia era atunci citită, că traducerea lui Eminescu era considerată o problemă de partid și de stat, cum se spunea în limbajul de lemn al epocii... Clasa politică de azi, în treacăt fie spus, are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
numai de ei știute. Și situația, sigur, se va perpetua. Interesele de a nu fi demascați ca foști ofițeri politici, informatori etc. ai unora din cei aflați la putere sînt mai mari decît dreptul la adevăr. O altă tristețe sînt nostalgicii regimului și Monica Lovinescu o dă ca exemplu pe Lily Marcou, care își amintește obsesiv cum, copil fiind, în România, un ofițer al Armatei roșii ocupante a luat-o pe genunchi și a mîngîiat-o. Fapt suficient pentru a fideliza-o sovietelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ține de vizibil și invizibil, În continuă creație și distrugere, pe care Îl numim viață, este un dat pozitiv, atunci ea, viața, nu poate fi pozitivă numai Într-un segment al ei, În copilărie sau tinerețe, după care suspină atâția nostalgici și poeți de-a doua mână. Sigur, la o anume uzură a corpului, dar și la o anume, puțin discutată, oboseală a psihicului, apar motive de „nemulțumire”, de vaiete mai mult sau mai puțin oneste, unele chiar motivate, dar... nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la egalitate (poate chiar cu un ușor avans al francezei). Astăzi, engleza a trecut cu mult Înainte; tot mai mulți tineri, care se pot exprima În engleză, nu mai știu deloc franțuzește. Unii studiază totuși În Franța, după cum destui intelectuali „nostalgici“ Încă privesc spre Paris. Și prezența economică a Franței este foarte bună (devenind la un moment dat primul investitor străin). Dar, sentimental, nu mai e ceea ce era: Franța a redevenit pentru români o țară „normală“. Vechea Franță, iubită cu pasiune
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
activității umane. Lucrarea cuprinde un bogat volum de informații de istorie și biografie literară, (cred că este complet) și culturală. Structura compunerii și modalitatea expunerii, (cu digresiuni anecdotice semnificative) este de specia unei literaturi de calitate; Se simte atmosfera dulce, nostalgic spirituală, a locurilor acestora. Lucrarea poate genera, la fiecare pas și pentru fiecare personalitate inițiativa unor viitoare monografii literare. Stârnește la aceasta. Cartea impune prin Însăși noblețea acțiunii și aș zice că este entuziasmantă, tonifiantă, având roluri multiple: umple un
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
pe linia PEN Clubului. Mă asigură că nu regretă deloc vremurile sovietice, dar crede că e păcat să se piardă o tradiție frumoasă, care făcea să ne cunoaștem mai bine. Poetul leton pare, în ciuda asigurărilor cu care mă potopește, un nostalgic bine intenționat, care duce dorul caselor de creație de la Pițunda și Yalta. Locuri într-adevăr frumoase, dar inaccesibile pentru țările noastre „independente” încă mulți ani înainte. Citesc două poeme: Vara '93 și Omul deteriorat. Lectura în franceză este făcută de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
literară petersburgheză, care, constat, își „așteptau rezolvarea” cu acest prilej. Se conturează două tabere: „tradiționaliștii” și „experimentaliștii”. Primii apară tradiția și „valorile emblematice ale spiritului rus”, ceilalți pledează pentru o mai mare deschidere către modelele europene. „Tradiționaliștii” sunt comuniști sau nostalgici camuflați în ortodoxiști, iar „experimentaliștii” s-au „vândut” Occidentului, nu au nimic cu viața din Rusia și consumă - „fără demnitate” - granturi străine... Un refren pastișat, parcă, după procurorii literari de la Chișinău. Din punct de vedere fizionomic, reprezentanții celor două tabere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Tudoran și Bujor Nedelcovici au, din păcate, o rezonanță exclusiv în cercuri închise. Până și cuplul Monica Lovinescu-Virgil Ierunca este terfelit, oferit oprobriului public de nimeni altul decât de Nicolae Breban, într-o manieră preluată direct din "Săptămâna" și "Luceafărul". Nostalgicii ceaușismului triumfă. "Omul nou", cu creierul spălat temeinic și robotizat cu nădejde, persistă încă între noi, în foarte multe exemplare, dând tonul, înăbușind inițiativele luminate, atâtea câte au loc. Se pare că nu e nimic de făcut până la o primenire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de uimire, ca la o mierlă albă, dar nu mă luau, Doamne ferește, peste picior, mai degrabă mă certau când exageram cu statul la jocul de fotbal prin gropile periferiei clujene unde locuiam. Andrei Bodiu spune despre tine că ești un nostalgic! Care e ținta nostalgiei tale? După ce ești nostalgic? Un om care se raportează la "mainimic" e un om echilibrat sufletește, împăcat cu lumile de sub cotul său, de sub autoritatea și influența sa... Francisc de Assisi spune: "Pe lumea asta am nevoie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu mă luau, Doamne ferește, peste picior, mai degrabă mă certau când exageram cu statul la jocul de fotbal prin gropile periferiei clujene unde locuiam. Andrei Bodiu spune despre tine că ești un nostalgic! Care e ținta nostalgiei tale? După ce ești nostalgic? Un om care se raportează la "mainimic" e un om echilibrat sufletește, împăcat cu lumile de sub cotul său, de sub autoritatea și influența sa... Francisc de Assisi spune: "Pe lumea asta am nevoie de puțin, iar de puținul acela și mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
aspire acolo, în auzul doinelor, dragostea de țară, căci nicăierea nu vor găsi emoțiuni mai curate care să le miște sufletul!" Cu tristețe, constatăm că pentru generația tânără de azi o asemenea întrebare retorică trezește râsul, indiferența sau taxarea de "nostalgic"! Cititorul de bună-credință, indiferent de percepție și gust, poate aprecia în mod justificat memorialistica lui Nicolae Gane nu numai ca o biografie literară, ci și ca un document de epocă, datorat talentului incontestabil al unui prozator notabil din a doua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o mare literatură și nici nu se poate trăi omenește. Diferența dintre discursul politic, optimist, plin de realizări, și dramele trăite zilnic de cetățenii României reprezintă absurdul împlinit. Multe aspecte ale mizeriei cotidiene sunt astăzi ocultate cu bună știință de nostalgicii ceaușiști care se regăsesc în mass-media românească. E bine să amintim românului uituc că, în România cultului lui Ceaușescu, poporul își pierdea ore întregi așteptând la cozi parcă interminabile orice, fiindcă lipsea totul, alimentele de bază, băutura, buteliile, ciocolata, cafeaua
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
jur Și, chiar dacă finalul îl aruncă pe fiecare în parte pe un drum ce poate însemna și o eliberare, amintirea intrigii persistă, fie și numai pentru că regizorul a avut inspirația de a lăsa porțiuni din acest drum vizibile dinainte. Farmecul nostalgic, s-a spus, ”amintind de filmele Primăverii de la Praga” al acestui promițător început este dat, firește, și de actorii tineri de care s-a înconjurat regizorul (și aici trebuie menționată și performanța lui Natalie Bonifay, care nu-ți dă nici o
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
făceai tare de se auzea quasi strident, ceea ce mă făcea să-ți spun: „Mais, ma chérie, je ne suis pas sourde...“ și tu schimbai docil, pentru ca încetul cu încetul să o aduci iar la tonul voit. Muzica asta are ceva nostalgic de drum lung, pe care să riști să-l faci pe jos, greu, cu bocancii plini de noroi și cu un rucsac în spate, cu boarfe inutile. Mi-a telefonat acum Sabine, cu urări. Știu că te va bucura. Vei
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
157, p. 101)"/>. Răsfoind literatura ultranaționalistă din Rusia de azi, Îl vom găsi pe „evreul democrat”, evident „provenit din khazari”, „crucificându-i” pe ruși și conducând lumea, văzută ca un „bal al Diavolului” <endnote id="(908, p. 126)"/>. De regulă, nostalgicii comunismului și naționaliștii de extremă dreapta din țările post- comuniste percep democrația ca pe o „idee jidovească” <endnote id="(623, p. 139)"/>. 3. De ce au evreii pistrui În cadrul aceluiași ciclu de legende românești, având-o pe Sfânta Maria ca protagonistă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Studii Media a unei universități americane fictive niște ciudați care sînt în stare să povestească în detaliu ce făceau în ziua fiecărui deces hollywoodian survenit în timpul vieții lor. în timp ce-i privește, naratorului îi vine gîndul ciudat că oamenii aceștia sînt nostalgici după alb-negru, iar dorurile lor dominate de valori acromatice. în secunda în care am citit acest diagnostic (formulat sclipitor), ceva din mine propria slăbiciune a tresărit în semn de recunoaștere. Sigur, pot să mă apăr, să spun că o hipersensibilitate
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
lui Simion Olelkovici, cneazul Kievului. Pe Maruca au găsit-o moartă, a doua zi după nuntă. S-a otrăvit sau, poate, a fost otrăvită nu se va ști niciodată. Ștefan a fost nebun de durere. Odată, la un pahar, când, nostalgici, alunecasem pe panta aducerilor-aminte, l-am întrebat de Maruca. Brusc a tăcut, a rămas cu ochii pironiți în gol, n-a mai scos un cuvânt. Mi-a părut rău c-am adus vorba. Se zice c-ar fi fost "marea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
doborât de o gripă devastatoare. Aproape că mi s-a părut firesc! Apoi am revăzut filmul „la bulgari”, „la ruși”, iar după revoluție și la noi. Acum, mă gândesc cu melancolie la vremea Căinței lui Tenghiz Abuladze. Sunt, recunosc, un nostalgic al ultimilor ani prerevoluționari. Când încercam, în același timp, sentimentul că dictatura e de neclintit și că totuși nu poate să nu cadă. Era vremea insuportabilului chiar de nesuportat, a cuțitului ajuns la os; era, în paralel, vremea marilor speranțe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]