2,642 matches
-
restriște, de atâtea ori încercată de omul pământului nostru în destinul istoric al țării. Spiritul meditației aforistice a autorului ține organic, cu o desăvârșită autenticitate de expresie, de acela al vechilor cărți populare de înțelepciune, are o gravitate esențială. În notații fulgurante, grupate într-un fel de versete, starea de restriște, cu jalea și pustiul pe care le implică, ne apar sugerate în funcție de o femeie anonimă din câmpia dunăreană, în care găsim potențându-se niște mari virtuți ale spiritualității țărănești. Reprezentarea
Noi contribuții la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6244_a_7569]
-
aceasta de mai jos: ESEUL INTERBELIC („BURGHEZ”): ESEUL POLITIC (Liberalism, Evoluția politică a lui André Gide etc.) ESEUL SOCIOLOGIC (Eseuri despre iudaism) ESEUL CRITIC (Elementele operei lui Proust, Neoclasicism? Neotradiționalism?) ESEUL POSTBELIC : ESEUL TEOLOGIC (Dăruind vei dobândi ) ESEUL „DISEMINAT” ȘI NOTAȚIA ESEISTIC| (Jurnalul fericirii 4, Eseu romanțat asupra neizbânzii ) ESEUL „ORAL” (Despre agonia Europei) ESEUL CRITIC (Umorul în teatrul lui Blaga, Guica sau imanența exasperată, Fantasticul lui Mircea Eliade etc.) ESEUL SUBVERSIV (Secretul „Scrisorii pierdute”, Suflet de rob (sau taina libertăț
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
încă din titlu (căci „ascunderea” are în vedere în primul rând refuzul lui Fănuș Neagu de a-și tematiza suferința), această pistă nu poate fi, totuși, neglijată. Fără-ndoială, viitorii biografi o vor lua în considerare și-o vor exploata. Notațiile pe acest subiect sunt de obicei lapidare și se rezumă la însemnări legate de încheierea câte unui nou ciclu de internare (la Elias), de tratamentele care i se administrează (perfuzii Zometa, injecții Lucrin) sau de aureola exemplară a medicilor și
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]
-
despre unul sau altul, trebuie să-l asculte, să nu piardă șirul, să fie atentă, dar are și ea suferința ei, ce-i drept măruntă, meschină, care-i fură însă mereu atenția: bareta defectă de la sanda îi roade piciorul. Spiritul notațiilor prozatoarei este realist și reconstitutiv, cu multă atenție pentru detalii, proiectând fidel și meticulos, aș zice, filmul vieții cotidiene din interval. Din loc în loc, acest film se deschide unor reverberări simbolice, astfel cum se întâmplă, de pildă, când este evocată
Ironie și tandrețe by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3412_a_4737]
-
lui Dumnezeu, din casa Musu, sau gelateria (sic!) La Giovanni, își fac loc pe bucata dintre Regală (Câmpineanu) și Franklin. Și bătrâna stradă mare trebuie, din nou, să împace contrastele. Pe măsură ce, urcând spre Piața Victoriei de azi, podul se căftănește, notațiile lui Crutzescu devin tot mai sumare, inventariind aproape casele mult mai impunătoare decât cele din jumătatea dinspre Dâmbovița. Case care s-au păstrat și azi, cu farmec discret și povești nespuse. Volumul lui Crutzescu, așazicând de sinteză, înviind, într-o
Calea Victoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3423_a_4748]
-
magazie din spatele casei familiale. Jurnalul de la Buchenwald a apărut recent la PUF, 480 de pagini, conservate perfect și perfect descifrabile, după cum se poate constata văzând facsimilul reprodus de „Le Point” din 12 septembrie. Interesul cărții constă, mai întâi, în firescul notațiilor, nu numai fără pretenții de literatură, cum au avut atâtea altele consacrate lagărelor naziste, ca, de pildă, aceea celebră a lui Primo Levi, dar și sine ira et studio, ceea ce, dată fiind natura și împrejurările scrierii, este cu totul neașteptat
Manuscrisul de la Buchenwald () [Corola-journal/Journalistic/3151_a_4476]
-
acum trei ani cu placheta Când va veni ceea ce este desăvârșit. Ultimul surprinde și nu prea cu recentul American Experience, volum care, deși nu depășește cu nimic formula poetică de acum trei ani, îi ridică mizele. Aceeași directețe frapantă a notației, susținută pe fundal de perspectiva ingenuă a unui copil mare, sunt recanalizate acum spre o viziune unitară. Oricât am încerca să evităm suprapunerile dintre autor și personaj, așa cum o face Daniel Cristea-Enache într-un balet hermeneutic inutil și greoi, Dósa
Window-shopping by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3163_a_4488]
-
câinii sunt mai importanți decât oamenii” și „aici toți au apă caldă la baie și un frigider în inimă”. Mai mult decât orice, „familia mea s-a spart în străinătate cum se sparge sticla”. Condiția străinului, a exilatului, răzbate din notațiile fetiței de 12 ani seduse prematur de angoasă și resemnare. Vedetă ratată a propriei vieți, ea învață tragic că arta e singurul limbaj universal și unica șansă pentru emigrant de a sări etapele și a fi acceptat. Nu are decât
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
lumii ipostaziate în scrierile unor Georges Ohnet, Paul Bourget, Gyp, Lucien Romier, Paul Morand“. Recomandând lectura acestui volum alături de cea a Memoriilor unei fete cuminți, autorul subliniază mereu prospețimea, entuziasmul contagios, senzitivitatea aparte care emană din paginile confesive, pline de notații de atmosferă, de scene domestice, amănunte de viață privată evocate cu o forță de sugestie care vine în întâmpinarea cititorului avid de astfel de informații capabile să recreeze universul unei epoci uitate, dar învăluite în aburul nostalgiei. O geografie aparte
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
lui Dan C. Mihăilescu confesiunea Lenei Constante, al cărei talent literar, consideră autorul, o ajută să cultive detaliul semnificativ, adăugând scrisului său subtilitate și forță de sugestie, în vreme ce stilul Adrianei Georgescu și al Oanei Orlea, mai grăbit, mai alert, presupune notația succintă, reportericească, consemnarea rapidă, directă a faptelor. Un ultim portret este cel al Aniței Nandriș, ale cărei Amintiri s-ar cere așezate, puncta Monica Lovinescu în 1992, la un an de la apariția cărții, pe un raft al clasicilor, constituind o
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
mod deosebit în evidență. Sunt toate acestea posibile repere ale personalității unui artist. De pe urma lui Dimitrie Sadoveanu n-au rămas însemnări despre artă sau jurnale intime. De vor fi fost, ele s-au pierdut. A rămas însă un caiet cu notații detaliate despre culoare, un studiu temeinic în care știința se îmbină cu arta. Ne-au rămas, apoi, lucrările sale de natură să reconstituie portretul unui artist autentic, cu o lume a sa proprie, de o evidentă sensibilitate și originalitate. Dimitrie
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
său o echipă redacțională, tânără, serioasă, dar mai ales, cu mare Încredere În potențialul, seriozitatea și fidelitatea lui Teodor Al. Munteanu (1911-1988). Amintind de momentul 19381939, istoricul și criticul literar D. Murărașu, În sa Istorie a literaturii române, face câteva notații pertinente, apreciind că În timpul directoratului lui Al. Tzigara-Samurcaș, revista „Convorbiri literare” pierduse „prețuirea” cititorilor săi și se zbătea În interminabile probleme financiare. Ca urmare, această revistă „nu poate trăi decât dacă-și regăsește echilibrul În respectul pentru formula critică și
Destinul unei reviste. In: Editura Destine Literare by Livia Ciupercă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_391]
-
impunea, urgent, o nouă strategie, adică schimbarea echipei coordonatoare a revistei. și-n toamna anului 1938, propunerea făcută lui Torouțiu, părea a fi singura salvare. Despre aceste momente care au precedat preluarea conducerii revistei de către Torouțiu, aflăm anumite detalii, din notațiile lui Teodor Al. Munteanu (care pot fi lecturate În Arhiva Bibliotecii „V. A. Urechia” Galați): „... I. E. Torouțiu a fost chemat să se Îngrijească de apariția venerabilei reviste tocmai În vremea când obținuse aprobare de la serviciul cenzurii să scoată o publicație
Destinul unei reviste. In: Editura Destine Literare by Livia Ciupercă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_391]
-
felul, absolut impresionant, cum funcționa mintea savantului: „De la bun început, Feynman a gândit în întregime pe cont propriu. Toată matematica pe care a învățat-o, a învățat-o de fapt deducând-o de unul singur. Ba chiar și-a creat notații doar ale lui. Nu a preluat nimic în mod automat din afară, mintea lui atacase deschis, pe o cale originală, tot ce făcea obiectul cunoașterii la care a ajuns. Pus în fața straniei mecanici cuantice, nu avea altă soluție decât s-
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2957_a_4282]
-
și fiică, revenirea ei în trecut schimbă prezentul. Jurnalul oferă în ultimele pagini efectele: întâlnirea celor doi - tată și fiică, drumul lor la templu, stingerea călugăriței precedată de scrierea poemului dinaintea morții, ceremonia funerară urmată de discuțiile revelatoare pentru amândoi. Notațiile finale o arată pe Nao descoperind Timpul regăsit al lui Marcel Proust și intenția ca în loc să țină alt jurnal între coperte, să învețe franceza ca să citească cartea în original. Alt mesaj, primit de Ruth de la profesorul psiholog, certifică schimbări decisive
În căutarea prezentului etern by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3357_a_4682]
-
valorificarea figurii lui E.Study, pentru publicul ne-matematic, vom spune că știința noastră, întocmai ca literatura, alături de deschizători grăbiți de drumuri, numără adevărați fanatici ai formei. Prin formă trebuie înțeles, în redactarea textelor matematice nu numai poleirea vervei, îngrijirea notației, simetria calculelor, cât mai ales, prelucrarea de adâncime a fondului de idei, înlănțuirea organică a acestora. Ca Flaubert, în literatură, Study pune în principiu acest „postulat al desăvârșirii”: la fiecare idee matematică există o formă unic determinată care i se
O colaborare necunoscută a lui Ion Barbu by Dan Barbilian () [Corola-journal/Journalistic/3374_a_4699]
-
După-amiaza unui torționar. Cîteva idei fixe după terminarea filmărilor. Sunt comentariile regizorului despre filmul După-amiaza unui torționar, realizat în anul 2001 după un scenariu scris de Lucian Pintilie însuși și inspirat de cartea Doinei Jela, Drumul Damascului. Profunde și cuceritoare, notațiile marelui artist pot fi luate drept ceea ce și sunt de fapt: o lecție de cinema. Iată un fragment: „O veșnică mărturisire, fără nici o perspectivă de alinare - definiție posibilă a iadului. De altfel teza principală a filmului este că iadul se
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3195_a_4520]
-
ei ascunse în ratări strategice, cu magia unui dincolo ce iradiază plăpând agresiunea unei lumi anapoda. Așa se explică și „irizarea de fantastic pentru cititorii prea statici”, altfel spus o șansă a supraviețuirii prin și dincolo de text. Interesante sunt și notațiile despre proza scurtă și stil. Adept al metodei lui Flaubert în ceea ce privește verificarea muzicală a cuvântului, Răzvan Petrescu scrie fraze cu final imprevizibil, nu doar proze („m-aș plictisi de moarte dacă nu aș întoarce mereu cheița locuțiunilor”), folosește autoironia și
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
a bărbii abundente a lui Ion Creangă. Dar dincolo de asta? Susțin că profesorii sunt vinovați pentru că au pierdut plăcerea de a face din propria materie o sursă de bucurie - atât pentru ei, cât și pentru elevi. Mă apucă amețeala parcurgând notațiile lui Ion Ghica despre învățământul românesc din primele decenii ale secolului al XIX-lea, comparând cu ceea ce trăim astăzi. „Beiul din Samos” vorbește, la rându-i, cu nostalgie despre cum arăta învățământul cu cincizeci de ani în urmă, adică la
Nu râdeți, e de plâns... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3240_a_4565]
-
identității romantice, Olimpiu Nușfelean preferă modestia perspectivei interiorizate, în care detaliile se încarcă de trăirile ce-și dobîndesc o paradoxală plenitudine chiar prin ținuta lor „prozaică”. Se află aici și o prelungire a poeziei de la Steaua de pe vremuri, zisă „de notație”, care consta în simplificarea discursului tangent la aspectele concretului revelator. Orgolioasă în fond, această creație de o aparență demisionară se vrea o cale împrospătată a accesului la sfera intimității. Mai curînd decît în solemnitatea stilată, eul se regăsește în domesticitate
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
mult mai numeros. Și în colecțiile altor edituri s-au strecurat titluri ce i-ar interesa pe adolescenți, deși ele au miză istorică și politică. Toți pleacă de Wendy Guerra (trad. Luminița Voina-Răuț, Editura Vellant, 253 de pag.) cuprinde în notații de jurnal povestea Nievei Guerra, de la opt la douăzeci de ani, și cronica vieții cubaneze. Tot o țară aflată sub dictatură, Argentina, este fundalul unui roman încărcat de fantezie, Kamceatka de Marcelo Figueras (trad. Elena Alexandra Șerban, Editura Allfa, 304
O tolbă plină pentru tinerii cititori și necititori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2990_a_4315]
-
al autoarei. Nicolae Florescu remarcă tensiunea și dramatismul acestui text realizat �în spiritul autenticist al vremii" și consideră Ochiurile rețelei cea mai izbutită carte a Soranei Gurian. Nu știu cum e în întregime, dar fragmentele din �Jurnalul literar" impun prin directitate, prin notația simplă, nervoasă, expresivă. Iar ca document despre o epocă a istoriei noastre încă învăluită în cețuri îmi pare a fi unul dintre cele mai prețioase.
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
trăirilor consemnate!? Greu de spus și greu de aflat. Mai ales că volumul lui Pericle Martinescu, intitulat Jurnal intermitent e alcătuit, (cel puțin așa pare) în cea mai mare parte din reconstituirea unor momente din viața autorului și nu din notația zilnică (sau sporadică) a întâmplărilor. Aș putea folosi drept argumente numai câteva semne evidente: aspectul de rezumat al unor evenimente sociale sau politice (e vorba în special despre perioada 1945-1947), expoziția muzeală a comentariilor, prea multele generalizări și generalități și
Utopia autenticității by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/15348_a_16673]
-
mare - cu modul în care gândesc literatura Mircea Scarlat și Ion Bogdan Lefter"). Surprinzător pare, la acest critic dominat de spirit de geometrie, de sentimentul ordinii și echilibrul interior, apelul la confesiune, recursul la formele mărturisirii; cu precizarea doar că notațiile confesive ale lui Ion Simuț nu au, în mod paradoxal, o ținută imediată, directă. Mai curând, expresia lor e mijlocită de reflecția livrescă, trăirea e filtrată de convențiile literaturii, de obsesia literarității consemnărilor. Interesante pentru evoluția unei conștiințe supuse avatarurilor
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
nu au, în mod paradoxal, o ținută imediată, directă. Mai curând, expresia lor e mijlocită de reflecția livrescă, trăirea e filtrată de convențiile literaturii, de obsesia literarității consemnărilor. Interesante pentru evoluția unei conștiințe supuse avatarurilor și restricțiilor din vremea comunismului, notațiile jurnaliere ale lui Simuț înregistrează ipostaze revelatoare ale eului, în notații succinte, marcate uneori de frenezia asocierilor, notații în care reflexul mimetic se conjugă cu desenul autoscopic. În aceste pagini, melancolia este privită ca o stare privilegiată de trăire și
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]