1,329 matches
-
din acele manevre care i-a reușit de multe ori. O întrunire intimă a majorităților din Cameră și din Senat e convocată în sala de ședințe a Senatului. Acolo, Ion Brătianu rostește un discurs plin de îngrijorări patriotice, spune că nouri groși se îngrămădesc la orizont, că un război amenință și că România poate să fie în primejdie. Brătianu lasă să se înțeleagă cum că războiul ar putea izbucni între Rusia și Austria din cauza Bulgariei, ceea ce ar trebui să ne îndemne
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
rară Pe moșie revărsată. Limba noastră-i foc, ce arde Într-un neam, ce fără veste S-a trezit din somn de moarte, Ca viteazul din poveste. Limba noastră-i numai cântec, Doina dorurilor noastre, Roiu de fulgere, ce spintec Nouri negri, zări albastre. Limba noastră-i graiul pânii, Când de vânt se mișcă vara; În rostirea ei, bătrânii Cu sudori sfințit-au țara. Limba noastră-i frunza verde, Sbuciumul din codrii veșnici, Nistrul lin, ce-n valuri pierde Ai luceferilor
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
soția lui Timuș, fiul lui Bogdan Hmelnițchi, domnitorul Gh. Duca ajuns hatman al Ucrainei, numeroși boieri deveniți nobili ucraineni, Dumitrașcu, Apostol, Armașevschi, Brazuli. Dimitrie Cantemir ajunge În Rusia cu mii de oșteni și boieri precum Rugină, Buhuș, Bantăș, Banar, Nacu, Nour, Merescu, Dicescu, Racoviță, Sturza, Codreanu. Un Însemnat val de pribegi spre Răsărit a avut loc sub Ecaterina aII-a când au emigrat nobili români Ciocan, Varzaru, Gologan, Cioabă, Vornicov, apoi familiile Cantacuzino, Sturza, Catargi, Ghica altele de cât cele deja
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
judicioasă a afișului, cu gândul la înalta funcție educativă pe care o are de îndeplinit arta și la care ne cheamă atât de fierbinte partidul.“ (Scînteia, 13 iulie 1972) RAICU Al. „Se poleia arama din piepturi. Cădea zidul ce-n nouri de pucioasă ținuse-un cer de spini. Sub arcuri de izbândă se desfăceau lumini pe care, ca o torță, le înălță Partidul.“ („Se făureau istorii“, Orizont, 28 octombrie 1976) „Ni-e inima fierbinte ca barele de-oțel când trec incandescente
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
fevruarie 1866 și pănă la 8 april același an, când se proclamă plebiscitul prin care Principele Carol de Hohenzollern fu ales cu consimțimântul său Domn României, întreaga națiune pluti într-un întuneric. Dar atunci, ca prin farmec, s-au râsipit nourii ce acopereau ceriul patriei, lumină mare s-a făcut dinaintea ochilor noștri, căci de astă dată se împlinise pe lângă Unirea țărilor și cea din urmă dorință a divanurilor ad-hoc: Domniia străină ereditară. Mare și nesfârșită a fost bucuria în toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
gândeam că aceste pietre sunt depozitarele atâtor taine ale trecutului, că atâta amar de lume s-a prăbușit sub dânsele, că iarăși atâta amar de lume le-a privit și le privește de veacuri stăpânind șesul și munții din înălțimea nourilor, fără a-și spune cuvântul. Maiestatea acestui străvechi cuib de viteji, tăcerea misterioasă ce îl învăluia, legendele care parcă dădeau viață zidurilor ne țineau pironiți în loc și, deși soarele asfințise și umbrele nopței începeau a se rădica de la poalele munților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
noi de asemenea n-am încetat de a-i privi pe dânșii precum și minunele ce ne-nconjurau. De ce ne suiam, de ce vederea se întindea asupra Alpilor mai largă, mai impunătoare; dar, odată ajunși sus, ne-am pomenit acoperiți de un nour negru și posomorât care a venit ca un balaur asupra noastră și ne-a închis vederile din toate părțile, de mai nu ne puteam distinge între noi. Apoi nourul a trecut lăsând pe mantalele noastre o pătură subțire de țurțuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
impunătoare; dar, odată ajunși sus, ne-am pomenit acoperiți de un nour negru și posomorât care a venit ca un balaur asupra noastră și ne-a închis vederile din toate părțile, de mai nu ne puteam distinge între noi. Apoi nourul a trecut lăsând pe mantalele noastre o pătură subțire de țurțuri de gheață; am întrevăzut câteva minute albastrul ceriului și alt nour proaspăt, mai negru, mai posomorât, năvăli asupra noastră sub care iarăși ne făcurăm nevăzuți; apoi un al treilea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
noastră și ne-a închis vederile din toate părțile, de mai nu ne puteam distinge între noi. Apoi nourul a trecut lăsând pe mantalele noastre o pătură subțire de țurțuri de gheață; am întrevăzut câteva minute albastrul ceriului și alt nour proaspăt, mai negru, mai posomorât, năvăli asupra noastră sub care iarăși ne făcurăm nevăzuți; apoi un al treilea, un al patrulea și așa necontenit la scurte intervale unul după altul, parcă ceriul înadins ordonase batalioanelor sale de nouri să dea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și alt nour proaspăt, mai negru, mai posomorât, năvăli asupra noastră sub care iarăși ne făcurăm nevăzuți; apoi un al treilea, un al patrulea și așa necontenit la scurte intervale unul după altul, parcă ceriul înadins ordonase batalioanelor sale de nouri să dea asalt asupra noastră, ca să ne împiedice de a ne bucura de mult lăudata priveliște și să ne și ude pe deasupra. Dac-am văzut așa, am stat acolo cu mantale și șaluri în spate numai timpul cât să mâncăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să glorifice pe falnicul luceafăr al zilei în momentul îndrumărei sale spre ceielaltă față a pământului. Am avut norocul rar să privesc această neînchipuită scenă a asfințitului de la început pănă la sfârșit, căci nu era pe ceri un strop de nour care să-i micșureze frumusețea. Apoi încet, încet umbrele nopții se ridicau din văi spre vârfuri, și când cea din urmă rază de diamant, cea din urmă scânteie de rubin s-au stins de pe culmi și de pe ceriul acum înstelat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Apoi mai departe, tocmai la orizon, se profilează un șir de alte dealuri mult mai mari, aproape cât niște munți, peste care se întinde, cât cuprinzi cu ochii, un codru imens secular, locaș de dihănii sălbatice și izvor nesecat de nouri și furtuni. De treizeci de ani de când am dinaintea ochilor această neasemanată panoramă și nu mă mai satur de a o admira. Totdeauna parcă-i descopăr o nouă frumuseță. De multe griji, de multe necazuri, farmecul ei mi-a ușurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lui Lipan calea întoarsă, vremea s-a zbârlit. S-a răsucit vântul și a prins abate de cătră miezul nopții. Dezghețurile au stat, lumina a slăbit în dosul pâclelor. Cu această suflare rece în spate și pe sub fuga aceasta de nouri subțiri, cei doi călători au umblat în tăcere ca printr-o țară nouă”. Dramatismul este susținut în film de elemente originale (deși în roman este mult mai bine sugerat): Sfânta Ana seamănă cu sora cârciumarului, personajul feminin care ajută la
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ioana Stănescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1361]
-
pârâul Negru ș-au trecut la Stânișoara, suind și tot suind, până au ajuns sus pe culme, la Crucea Talienilor... Acolo, oprindu-se și adulmecând zările, Sadoveanu a ascultat tăcerea de deasupra prăpăstiilor și a citit pe vânturi și pe nouri întâmplarea năprasnică a lui Nechifor Lipan, în cele mai mici amănunte. Nici nu coborâse bine și imaginația lui declanșată îl și îngropă pe cioban..." (Note la Opere, 1957, vol. X, p. 692). Durabil modelat de anii formării sale în colegii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și sfârșiră prin a trece împreună, concomitent și aproape îmbrățișați. Vântul de toamnă le-a răcorit fețele. Înviorați, au pornit-o pe mijlocul străzii. Ahile își ridică privirea spre lună care alerga înfășurată în vălurile ei destrămate: Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă / Prin care trece luna, regina nopții moartă", dragul meu Arcadi?" "Eminescu? Ai zis Eminescu?" Și Arcadi recită aceleași versuri în rusă, tradusese poemul cu Margareta! "Aaa, tătar șiret, Eminescu este calul tău troian!" O
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ondula molcumă a spațiului mioritic. În dreapta locul stânii de altădată, în față casele sătucului 13. În vale firicelul pârâului de-argint14 și senzația auditivă a buciumului care sună cu jale15. Jos, deasupra pârâului Loieștilor, valea-i în fum, iar spre tării nourii curg, raze-a lor șiruri despică 16; pe șesuri, norii sunt lungi...17 Ceva mai în spate, spre stânga, cuminte și discretă stă bisericuța familiei, amintită în proza poetului: țintirimul și biserica noastră erau alături cu grădina. [...] Era multă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și noaptea par să fie sfetnicii de taină ai poeților: Un cer de stele dedesupt,/ Deasupra-i cer de stele 125. Retrăindu-și copilăria, cerul îi apare poetului, așa cum îl vedea atunci: senin, deasupra lacului albastru și el, înnorat cu nouri care curg duși de vânt. Imagini nesublimate încă, așa cum le trăia copilul în pădurea Baisei; culcat pe spate, cu mâinile sub cap, vedea, ca-n ziua cea dentâi 126, un cer albastru-negriu al stelelor din lac, reflectate din înaltul adânc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
11. Este, înglobând toate acestea la un loc, satul-poveste, care se particularizează în viziune eminesciană într-o imagine panoramică și cu perspective percepute din unghiuri diferite. De pe pământ, viziunea este aceea a copilului, care, înălțând ochii spre cer, vede cum Nourii curg, raze-a lor șiruri despică imagine copleșitoare, aproape apocaliptică, în punctul mărunt al curții, de unde se uită copilul, vin, în vălmășaguri de imagini, domurile vaste ale poeticului: Luna pe cer trece [...] sfântă și clară [...],/ Stelele nasc umezi pe bolta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
eu, ci că sânt turturică... Pe brațele mamei m-am schimbat din turturică într-un copilaș alb și frumos, cu niște aripioare de puf de argint. Raza cea de aur se suia cu noi... am trecut printr-o noapte de nouri, prin o zi întreagă de stele, pân-am dat de-o lume de miros și cântec, de-o grădină frumoasă deasupra stelelor. Copacii erau cu foi de nestimate, cu flori de lumină, și în loc de mere luceau prin crengile lor mii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
unor presimțiri, a unor previziuni inexplicabile, este surprinsă de poet în mod esențializator; este, în ultimă instanță, o concluzie personală, pe care Eminescu o transformă într-una cu valoare generalizatoare: Naturile cele tari dorm mult înainte de o catastrofă 264. Toma Nour, confruntat și cufundat în sine însuși are spre final atitudinea Hyperion-ului, de care nu se va putea despărți tot restul vieții sale tumultoase: Aș vrea să mă prefac și eu într-o stâncă de gheață, să privesc etern răsăritul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu multă intențiune la tânărul nostru și nu era discrețiunea ce le oprea de a-l atrage în mijlocul lor, ci refuzul cu care le-ar fi răspuns, el se uita pe fereasta care dădea în grădină. Cerul se acoperise cu nouri albi, luna învinețise și fugea cufundându-se în ei și începuse a ninge. [...] El era într-o dispozițiune leneșă și călduroasă pe care ar fi dat [mult] ca D-zeu s-o eternizeze. Îi părea că-i singur și visurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în fiecare vânătă stea a dimineței, în fiecare undă albastră, prin fiecare geană de nori. Cât era de frumos acest copil și ce tânăr a murit ! (s.n.) Frumoși au înmărmurit ochii lui în negurile gândirii mele, precum ar rămânea prin nouri, pe bolta întunecoasă, două, numai două stele vinete 287. Unele portrete sunt reluate și descrise folosind aceleași cuvinte, atât în Sărmanul Dionis, cât și în Geniu pustiu spre exemplu -, numai că aceste repetiții sunt făcute cu atâta măiestrie, încât doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
plin de muzicalitate: Încet, încet painjinișul cel roș se lărgi, se diafaniză și se prefăcu într-un cer rumenit de apunerea soarelui. El era lungit pe o câmpie cosită, fânul clădit mirosea, cerul de înserare era deasupră-i albastru, limpede, adânc, nouri de jăratic și aur umpleau cu oștirile lor cerul, dealurile erau încărcate cu sarcini de purpură, paserile-n aer, oglinzile râurilor rumene, tremurătorul glas al clopotului împlea sara chemând la vecernie 202. Deși pare că provin amândouă din aceeași sferă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de lacul din lună, ori de cel pământean, de cerul senin sau cel înnoptat, aceste două elemente apar întotdeauna în indestructibilitatea lor: Se făcuse noapte. Stelele mari și albe tremurau pe cer și argintul lunei trecea, sfâșiind valurile transparente de nouri ce se-ncrețeau în drumuri 223, ca apoi, într-o variantă la aceeași nuvelă (Cezara), Oceana, duhul blând al nopții, să treacă prin apa din lac și apa zugrăvea săltând încet volburi elastice 224. Explicația clară a rațiunii poetice din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
eu, ci că sunt turturică... Pe brațele mamei m-am schimbat din turturică într-un copilaș alb și frumos, cu niște aripioare de puf de argint. Raza cea de aur se suia cu noi... am trecut printr-o noapte de nouri, prin o zi întregă de stele, pân-am dat de-o lume de miros și cântec, de-o grădină frumoasă deasupra stelelor. Copacii erau cu foi de nestimate, cu flori de lumină, și în loc de mere luceau prin crengile lor mii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]