1,324 matches
-
nevasta? Ce este mai de preț ca bucuria întâlnirii cu un suflet omenesc, singur și irepetabil ca un fulg de nea? Cum să mărturisești marele dar al credinței altfel decât mulțumind pentru fiecare zi însorită, cu rouă în iarbă sau nouri la depărtări? Cine crede că sfințenia se dobândește prin strepezirea dinților în gâlcevile netoate ale veacului? Ce seamănă oare isteria delirantă a predicatorilor de pe stadioane dacă nu zel neputincios și penurie de cunoaștere... Firește, nu tot cel cel zice „Doamne
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Baia Mare (Ștefan Buteanu, Cornel Osanu, Ioan Tamaș, Ioan Ilut, Vasile Șchiopu, Vasile Măgureanu, Ioan Stăncoiu, Martin Alexandru, Florian Săsăreanu); Gheorgheni (Nelu Man, Mircea Antal, Mihai Iscu, Constantin Arominesei, Lucian Gheorghiu, Ioan Băncilă, Alexandru Natea, Iustin Sava); București (Aurel Obreja, Mihai Nour, Alexandru Spânu, Gheorghe Gorunescu - devenit Penciu după eliberare -, Emil Maranduc, Enache Manea, Ioan Negoiță, Constantin Negoiță, Constantin Benescu, Trușcă, Pieptan, Stoicescu, Dincă, Constantin Popescu, Gheorghe Soare, Gheorghe Radian); Urziceni (Petre Ichim, Gheorghe Dumitreasa, Paul Mihăescu, Constantin Popescu, Nicolae Gheorghe); moldovenii
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
și înainte de „reeducare”, singura diferență fiind că, după începerea acțiunii, numărul izolaților a crescut și s-a stabilizat pe la 70, separați de ceilalți, în două camere. Dintre izolații care refuzau „reeducarea” sunt amintiți Virgil Maxim, Constantin Lupoaie, Aurel Obreja, Mihai Nour, Constantin Rodas, Constantin Iorgulescu, Vanghele D. Vanghele, Dumitru Stamu, Marcel Cazacu, Constantin Negoiță, Titi Stoica și Alexandru Munteanu 1. Implicarea oficialităților în acțiunea sucevenilor a fost destul de discretă. În afară de discursurile lui Antonescu și Burada, se putea observa că Stoian era
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
colonelul Sepeanu le-a propus celor de la izolare să iasă în schimbul promisiunii că nu îi vor influența pe ceilalți din punct de vedere al atitudinii împotriva acțiunii. Elevii s-au declarat de acord, cu două excepții: Aurel Obreja și Mihai Nour, care au motivat că oricum vor fi întorși, însă directorul avea ordin să îi scoată pe toți deținuții din izolare, astfel că a negociat cu Obreja și i-a acordat acestuia o cameră unde să poată sculpta 2. Stoian și
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Constantin Alupoaie, Dumitru Neagu, Septimiu Râmboiu, Aurel Obreja, Ion Rațiu, Constantin Iorgulescu, Nistor Man, Ion Fulea, Nicolae Bardac, Constantin Voloșniuc, Constantin Brandabur, Gheorghe Dipșe, Vanghele D. Vanghele, Ilie Popa, Octavian Balaban, Dumitru Daina, Vasile Popescu, Traian Coriciuc, Vasile Coriciuc, Mihai Nour, Victor Encea, Constantin Negoiță, Dumitru Stamu și Dumitru Străchinaru 1. Mihai Rădulescu relatează și o altă versiune a reeducării (cea a lui Gheorghe Penciu), conform căreia elevii s-au apucat să citească volumele din plictiseală. Informatorul oficial al lagărului era
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
73, 148 Nicolescu Gheorghe 177 Nicolschi Alexandru 15, 19, 47, 97-98, 100, 195-196, 225, 227, 230-236, 240 Niculescu Traian 185 Niță Cornel (Corneliu) 53, 86, 142, 159-161, 223 Niță Mihai 28, 73, 148 Nițu 29 Nițulescu Mihai 73, 79, 176 Nour Mihai 29, 32-33 Novac Gelu 115 O Oancea 33 Oarcea Vasile 56, 143 Oarcea Zeno 29 Obreja Aurel 29, 32-33, 56, 76, 83, 94, 96, 143, 161, 197 Obreja Octav 73, 148, 151-152 Obrejan Ion 115 Octavian Corneliu 58 Ogoranu
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
despărțire) Ca semn de punctuație, cratima se folosește În următoarele situații: - În repetiții de cuvinte ce formează o unitate: „Gânduri-gânduri... treceau prin cugetul lui Dănilă” (G. Galaction); - În interiorul unor expresii formate din părți de vorbire identice sau diferite: „Pe cer nouri: ici-colo clipesc stele” (M. Sadoveanu); - Între cuvinte care indică limitele unei distanțe sau ale unui interval de timp: „Șoseaua Cluj-Napoca-Turda. Perioada 1 iunie-30 decembrie 1999”. 5.12. Bara oblică Este cel mai nou semn de punctuație. Se folosește În următoarele
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
contrară, justificată prin nevoia de explicitare și precizare (p. 17). Un alt caz interesant Îl găsim În versul „Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri”, variantă propusă de Perpessicius. Petru Creția aduce argumente În favoarea variantei „Trecut-au ani ca nouri lungi pe șesuri”. Dacă acceptăm varianta lui Petru Creția, ar trebui să modificăm și titlul poeziei În Trecut-au ani... În monografia consacrată operei lui Mihai Eminescu, G. Călinescu a transcris astfel un vers din Memento mori: „Când În straturi
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
tata să cânte s-a pus. Cântecul vorbea despre-un țigan călare Care umplea aerul din pământ până-n cer. Galopa după o rândunică pe muchi și ponoare, Detunând scântei sub copita de fier. Rândunica fugea și țiganul cu dreapta în nouri După ea, în neștire. Cică rândunica se chema fericire... (...) Viața lui se mistuia în kilometri de drum. Pierduți de șir, au rămas să-și înjghebe-o colibă frumoasă Frumoasă ca un palat... După ploi, se uita prin tavan dacă-i
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Legende moldovenești, Chișinău, 1981; Povești populare moldovenești, Chișinău, 1981; De n-ar fi, nu s-ar povesti, Chișinău, 1983; Plugul de aur. Parabole și povești nuvelistice, Chișinău, 1985; Făt-Frumos și Soarele. Povești populare din Basarabia, pref. Iordan Datcu, București, 1995; Nourul omului, Chișinău, 1997; Folclor român din Basarabia, Chișinău, 1999 (în colaborare cu Tatiana Gălușcă și Ioan R. Nicola). Ediții: P. Ștefănucă, Folclor și tradiții populare, I-II, Chișinău, 1991 (în colaborare cu A. Hâncu); Nicolae Donțu, Talmoza, Ermoclia, Cioborciu: tezaur
BOTEZATU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285837_a_287166]
-
gârlă, în perdeaua ei de plopi, apăru o moară. Hâțânându-se pe furci, moara uruia, zvârlind pe sub streșini suluri de fum. De după trunchiurile albe ale plopilor, în pâcla albăstruie, bătea ca o părere soarele. Lumina încă era astupată de nouri. După un timp, întreg, ieși totuși și soarele, lăsând pe vioriul vălurit al omătului o strălucire orbitoare. Lângă moară, la sănii, animalele începeau să se dezmorțească. Obosit de lumină, un căluț șezu din ronțăit și închise ochii. Capul îi scăpăta
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
poți, mai poți, liță ? o întrebă Aglaia. - Ei, răspunse tremurând Băltoaia, fără să înțeleagă. Ating aproape suta. - Apoi ești tare, nu te dai ! - Am venit oleacă la sfânta biserică. Am visat-o azi noapte pe mama, parcă ședea într-un nour și era luminată. De-acu a fi timpul și pentru mine. - Nu te potrigi. Iarba tânără e cosită, nu dudăul, spuse cu regret cealaltă. - Mă cheamă, se dezlănțuise surda fonfăit. De câte ori am visat-o, s-a dus câte
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cale, Peste munți cu codri, peste deal și vale Mână al ei dor. Mână doru-i tainic colo în spre tine, Ochiul îmi sclipește, genele-mi sunt pline, Inima mi-e grea; Astfel totdeauna, când gândesc la tine, Sufletul mi-apasă nouri de suspine, Bucovina mea! {EminescuOpI 11} SPERANȚA Cum mângâie dulce, alină ușor Speranța pe toți muritorii! Tristeță, durere și lacrimi, amor, Azilul își află în sînu-i de dor Și pier, cum de boare pier norii. Precum călătorul, prin munți rătăcind
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
aprinză o singură scânteie În sufletu-nghețat. Și singur stau și caut ca uliul care cată În inima junimii de vieața-i desbrăcată Un stârv spre-al sfâșia; Ca pasărea de sboru-i din ceruri dismețită, Ca muntele ce-n frunte-i de nouri încrețită Un trăsnet ar purta. Dat cel puțin nu spuneți că aveți simțiminte, Că-n veci nu se îmbracă în veștede vestminte Misteriul cel sânt Căci vorba voastră sună ca plâns la cununie, Ca cobea ce îngînă un cânt de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
EminescuOpI 26} Am uitat mamă, am uitat tată, Am uitat lege, am uitat tot; Mintea mi-e seacă, gândul netot, Pustiul arde-n inima-mi beată. Numai prin chaos tu îmi apari, Cum printre valuri a navei velă, Cum printre nouri galbena stelă, Prin neagra noapte cum un fanar. Te văd adesea frunte senină Ca și gândirea lui Dumnezeu, Sufletu-ți arde-n sufletul meu C-o flamă dulce, tainică, lină. Gândind la tine nu voiu să mor, Îmi blastăm însuși
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
EminescuOpI 27} Am uitat mamă, am uitat tată, Am uitat lege, am uitat tot; Mintea mi-e seacă, gândul netot, Pustiul arde-n inima-mi beată. Numai prin chaos tu îmi apari, Cum printre valuri a navei velă, Cum printre nouri galbena stelă, Prin neagra noapte cum un fanar. Te văd adesea frunte senină Ca și gândirea lui Dumnezeu, Sufletu-ți arde-n sufletul meu C-o flamă dulce, tainică, lină. Gândind la tine nu voiu să mor, Îmi blastăm însuși
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
din visuri și din basme seculare Delta biblicelor sânte, profețiilor amare, Adevăr scăldat în mite, sfinx pătrunsă de-nțeles; Munte cu capul de piatră de furtune detunată, Stă și azi în fața lumii o enigmă n-esplicată Și veghiaz-o stâncă arsă dintre nouri de eres. {EminescuOpI 32} Bolliac cânta iobagul ș-a lui lanțuri de aramă; L-ale țării flamuri negre Cîrlova oștirea chiamă, În prezent vrăjește umbre dintr-al secolilor plan; Și ca Byron, treaz de vântul cel sălbatic al durerii, Palid
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lor Se privesc, par a se soarbe în dorința lor aprinsă. {EminescuOpI 52} Ochii ei cei mari, albaștri, de blândețe dulci și moi, Ce adânc pătrund în ochii lui cei negri furtunoși! Și pe fața lui cea slabă trece-ușor un nour roș - Se iubesc... Și ce departe sunt deolaltă amîndoi! A venit un rege palid și coroana sa antică, Grea de glorii și putere, l-a ei poale-ar fi depus, Pe-ale tronului covoare ea piciorul de-ar fi pus
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pare că prin aer în noaptea înstelată, Călcând pe vârf de codri, pe-a apelor măriri, Trecea cu barba albă - pe fruntea-ntunecată Cununa cea de paie îi atârna uscată - Moșneagul rege Lear. Uimit privea Cesarul la umbra cea din nouri, Prin creți ai cărei stele lin tremurând transpar, I se deschide-n minte tot sensul din tablouri A vieții sclipitoare... A popoarelor ecouri Par glasuri ce îmbracă o lume de amar: {EminescuOpI 64} În orice om o lume își face
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mută, Dar ei trec, se pierd în codri Cu vieața lor pierdută. {EminescuOpI 68} La castel în poartă calul Stă a doua zi în spume, Dar frumoasa lui stăpână A rămas pierdută-n lume. {EminescuOpI 69} MELANCOLIE Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă, Prin care trece albă regina nopții moartă. O dormi, o dormi în pace printre făclii o mie Și în mormânt albastru și-n pânze argintie, În mausoleu-ți mândru, al cerurilor arc, Tu adorat
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
crucea drept pecete Sub candela ce arde în umbra unui colț. II În numele sfântului Taci, s-auzi cum latră Cățelul pământului Sub crucea de piatră. Arald pe un cal negru sbura, și dealuri, vale În juru-i fug ca visuri - prin nouri joacă lună - La pieptu-i manta neagră în falduri și-o adună, Movili de frunze-n drumu-i le spulberă de sună, Iar steaua cea polară i-arată a lui cale. {EminescuOpI 93} Ajuns-a el la poala de codru-n munții
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
salbă De pietre scumpe... părul i-ajunge la călcâie, Ochii căzuți în capu-i și buze viorie; Cu mînile-i de ceară ea tâmpla și-o mângâie - Dar fața ei frumoasă ca varul este albă. Prin vânt, prin neguri vine - și nourii s-aștern, Fug fulgerele-n lături, lăsînd-o ca să treacă Și luna înnegrește și ceru-ncet se pleacă Și apele cu spaimă fug în pământ și seacă - Părea că-n somn un înger ar trece prin infern. Priveliștea se stinge. În
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
umbra-ntunecoasă; Călăreții împlu câmpul și roiesc după un semn Și în caii lor sălbateci bat cu scările de lemn, Pe copite iau în fugă fața negrului pământ, Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt, Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni, Orizonu-ntunecîndu-l, vin săgeți de pretutindeni, Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie... Urlă câmpul și de tropot și de strigăt de bătaie. În zadar striga-mpăratul ca și leul în turbare, Umbra
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
un actor Stă de vorbă cu el însuși, spune zeci de mii de ori Ce-a spus veacuri dup-olaltă, ce va spune veacuri încă, Pîn-ce soarele s-o stinge în genunea cea adâncă. Ce? Când luna se strecoară printre nouri, prin pustii, Tu cu lumea ta de gânduri după ea să, te ații? Să aluneci pe poleiul de pe ulițele ninse, Să privești prin lucii geamuri la luminile aprinse Și s-o vezi înconjurată de un roiu de pierde-vară, Cum zâmbește
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine. Luna pe cer trece-așa sfântă și clară, Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară, Stelele nasc umezi pe bolta senină, Pieptul de dor, fruntea de gânduri ți-e plină. Nourii curg, raze-a lor șiruri despică, Streșine vechi casele-n lună ridică, Scîrție-n vânt cumpăna de la fântână, Valea-i în fum, fluere murmură-n stână. Și osteniți oameni cu coasa-n spinare Vin de la câmp; toaca răsună mai tare, Clopotul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]