578,082 matches
-
om matur, evreul sărac de tot, un Socrate iudeu renunțând la orice dialectică, bun la suflet ca pâinea caldă, și care, cu o pompă de benzină stârpea generos ploșnițele de prin odăile prietenilor săi în general niște amărâți ca el. Numai Schneider putea să-l întreacă pe Păstorel în ce privește respectul, sfios, pe care poetul-copil, cu mustățile lui de haiduc și cu ciubote ca-n basme, i-l arăta amândurora... Slab, famelic, o umbră ce se târa pe străzile Capitalei, alt soi
Schneider by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14955_a_16280]
-
un deficit în perceperea și valorificarea inedită a datelor, dificultăți în însăși colaționarea surselor. Se întîmplă să ne tulbure pînă la derută două pagini aflate față în față. În trena protocroniștilor care ne-au atribuit primate sud-est europene (și nu numai), pagina 10 ne întristează cu informația că la 29 aprilie 1896 au loc la Budapesta proiecții ale casei Lumière, iar la 24 mai același an la Belgrad (înaintea celor de la București), dar pagina de vizavi ne reanimă bucuria cu știrea
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
bucată cu bucată. <1951> Suntem în era "gândirii avansate și riguroase", dar artiștii mai pot scrie naiv și retrograd despre aer, pământ, foc și apă. Mirarea cunoașterii și recunoașterea necunoașterii - acestea sunt cele mai importante sentimente ale filosofului. Timpul merge numai înainte. Când te uiți înapoi, timpul te transportă înainte cu spatele. Aceasta ne înnebunește. Există vreun leac ? Nu e aceasta numai o părere? < 25 iulie 1970 > Din teoria mulțimilor: Omul este ceea ce este - intersectat cu ceea ce crede el că este
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
pământ, foc și apă. Mirarea cunoașterii și recunoașterea necunoașterii - acestea sunt cele mai importante sentimente ale filosofului. Timpul merge numai înainte. Când te uiți înapoi, timpul te transportă înainte cu spatele. Aceasta ne înnebunește. Există vreun leac ? Nu e aceasta numai o părere? < 25 iulie 1970 > Din teoria mulțimilor: Omul este ceea ce este - intersectat cu ceea ce crede el că este. Cuvinte tabu pe care le rostim greu, pentru că a rosti înseamnă și a crea, ceea ce ne aduce în față realitatea noțiunii
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
artistică. Arta nu ilustrează intuiția (filosofica, poetica etc.). Ea trebuie să fie "grea" în sensul fertil, matern - de această intuiție. Tehnica ei trebuie să încorporeze în ea (nu să ilustreze) problematica; Ca muzica să nu fie literatură, trebuie ca nu numai întregul ci fiecare particulă (ca și în hologramă) să reflecteze imaginea de ansamblu, să aibă funcție (cât mai multă informație) genetică. Artistul se plimbă pe domeniile intuiției și rațiunii. Busola - intuiția. Nu-mi pun problema dacă e literatură sau muzică
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
risipite în multe localuri și depozite insalubre, expuse creșterii pînzei de apă freatică din Capitală care a invadat subsolurile - după regularizarea greșită a albiei Dîmboviței - și accesibile cititorilor doar într-un procent mai mic de 8%. Ministerul Culturii însă nu numai că nu caută banii necesari spre a sfîrși lucrarea, dar pasează fără să ezite imobilul, perpetuînd astfel pe termen nedefinit tragedia cărții românești. Conform Legii Depozitului Legal, cel puțin un exemplar din fiecare tipăritură se păstrează la Biblioteca Națională. În
De ce n-am participat la Forumul Culturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14964_a_16289]
-
nesigură dintre truism și silogismul cel mai profund, scrisul lui Iustin Panța vine din efortul - vizibil în toate cărțile sale - de a extrage din locul comun și din mundanul anost reguli și adevăruri absolute sau doar de perspectivă, convins că numai experiența proprie are valoarea revelației. Dar această experiență personală presupune, aproape întotdeauna, și un permanent dialog amoros plin de nimicuri, superficialități, amabilități și convenționalisme care, deși aruncă în extatic și indiferență comunicarea, se consumă și creează un gol propice creației
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]
-
la "WW Northon & Company" (ei sunt cei mai de prestigiu). Financiar vorbind nu am dat marea lovitură, dar am apărut, am fost primită și în total am publicat pînă la ora asta șase cărți, ultima tradusă de mine în englezește. Numai că mi-au trebuit vreo doisprezece ani pînă să pot să scriu poezie și în englezește. R.B.: Ați făcut cam ce a făcut și Brodzky în felul lui? N.C.: Exact, așa este, asta am făcut și eu. Toată lumea îl critica
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
la fel ca în oglinzile paralele unde imaginea se reflectă la infinit. De aceea am început să restructurez complet jurnalul. Încerc să transform totul în niște memorii. Iată la ce lucrez eu acuma. Poezie scrie aproape toată lumea, dar jurnalul ăsta numai eu pot să-l scriu și nu știu cîți ani îmi mai dă bunul D-zeu și de aceea acesta este proiectul meu esențial. Poezie scriu doar cînd îmi mai vine. R.B.: Acest jurnal poate fi și un fel de
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
sinceră nici nu am renunțat la el. Despre acele principii, care bineînțeles nu s-au pus în practică niciodată și care s-au transformat într-o gigantică minciună și într-un pretext și paravan pentru cele mai sîngeroase dictaturi, nu numai a noastră, despre toate voi scrie. Dar să renunț, la ce, la frumoasele gînduri, la frumoasa sferă de aur a abolirii tuturor contradicțiilor hidoase de pe glob între rase, clase, sexe, popoare, pentru ce? R.B.: François Furet spunea că tocmai universalismul
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
vreau să spun este că în fond aveam de-a face cu o pseudo-religie. Mircea Eliade a dezvăluit rădăcinile mitice ale comunismului, le-a demonstrat caracterul mesianic, aspirația spre acea pace universală care s-ar instala în cele din urmă; numai că Occidentul știa deja din timp ce s-a întîmplat dincolo de Cortina de Fier. N.C.: Probabil că experimentul ar fi trebuit făcut pe propria piele în toată grozăvia lui. Comunismul a călcat în picioare toate principiile. Exista de exemplu o
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
fiului meu, pe o terasă, năvalnică și tumultoasă în relatări, prietena mea C. B.... Într-un fel, toți aceștia m-au aruncat în trecut ca să nu văd fața hidoasă a prezentului: un oraș sufocat de indolența contemporanilor, acoperit peste tot numai de gropi, mari, ca niște tranșee, de o vînzoleală demonstrativă și grețoasă a îmbogățiților de peste noapte care-și plimbă "fetițele" în mașini amețitor de luxoase, de viloaie de prost gust care au înfulecat pîrtia de schi din Plaiul Vacii, de
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
la zile mari". Pe lângă, așadar, umoarea de Magna Grecia a eclogei (nu prea ușor nici ea de prins, de refăcut în românește - căci autorii de idile, ai noștri, sunt din alt secol) ne scapă și rumoarea ei (aceasta, evident, nu numai nouă). E pentru ce traducătoru-i optim rămâne, deocamdată, Debussy". Concurându-l pe impresionistul muzician, Șerban Foarță surprinde deseori �rumoarea", indicibilul. Chiar conștient - cu argumente care amintesc de Lauda Consoanelor a lui Ernst Jünger - că �șopotitoarea torche e, în română, o
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
Foarță surprinde deseori �rumoarea", indicibilul. Chiar conștient - cu argumente care amintesc de Lauda Consoanelor a lui Ernst Jünger - că �șopotitoarea torche e, în română, o flacără țiuitoare: torță!", echivalările sale mallarméene au perfecțiune sinestezică, sunt o partitură pe care nu numai romaniștii ar trebui să o studieze în amănunt. Aceeași virtuozitate, indelebila amprentă �foarțiană", poate fi descoperită de cititor în traducerea Baladelor lui Victor Hugo. în concepția hugoliană, �baladele... sunt niște schițe într-o manieră capricioasă: tablouri, vise, scene, povestiri, legende
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
general și un preot (probabil italieni) sunt trimiși, în urma unui acord între guverne, să dezgroape și să repatrieze soldații căzuți pe pământ albanez în cel de-al doilea război mondial. Plecat cu sentimentul unei misiuni înălțătoare, generalul descoperă curând nu numai mizeria propriei sale misiuni, ci și mizeria trecutului război, pentru că oasele sunt �esența războiului" (ajunge, de altfel, să-și închipuie, obsesiv, craniul oamenilor vii pe care-i întâlnește)... �Râul, ramul" sunt evident ostile: ploi, noroaie, munți amenințători, un gropar care
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
a guvernării, nea Năstase încearcă să dreagă busuiocul. Pus în fața evidenței, premierul admite că există corupție în P.S.D., adică în stat, însă ea se datorează exclusiv șogunilor locali, leprelor din provincie, nesătuilor care fac partidul de râs. Perfect adevărat. Dar numai pe jumătate. Oricât ar încerca dl. Năstase să exileze problema corupției departe de centru, pe la Bihor sau în Dolj, figura nu ține. în fond, cum a fost posibil ca alde Sechelariu și Mischie să confiște pagina întâi a ziarelor mai
Feudalizarea, primul stadiu al federalizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14965_a_16290]
-
purtând un singur chip. În acele largi spații minuțios pregătite pentru delirul la ordin a admirat ca-n vis Ceaușescu arta de a acoperi cu cântece, jonglerii, marșuri și urale, imaginea realității. Poate că nu s-a crezut zeu, ci numai prea mare pentru o țară așa de mică, dar atunci a început construirea acelor vaste clădiri, mai late decât Cnossosul și Coloseul roman, printre care o Bibliotecă Națională în ale cărei caturi încap larg cele șaptezeci și șapte de ministere
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
nou mileniu, ne lipsește darul descripției, vâna unui Dante, râca unui Jonathan Swift, verbul lui Arghezi, dar, ca supraviețuitori - căci, atenție, numărul celor care au pierit altfel decât prin glonț este cu mult mai mare decât s-ar bănui - constatăm numai discrepanța dintre ceea ce expunea multicolorul album al eternei și fascinantei de muls Românii și ceea ce ochiul străinului cam pretutindeni vedea: peticele murdare ale mizeriei. Dacă vom afirma că mai bine de un deceniu diriguitorii s-au ocupat cu ceea ce le
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
plățile i se va interzice, precum mai an Sidex-ului, să-și achite facturile - până când se va găsi și pentru el un cumpărător din străinătate - maharajah de preferință. Resursele se vor procura, firește, după rețeta lui Conu' Leonida. Și nu numai atât: baronilor organizațiilor județene nu li se va mai spune astfel. Propunem: binefăcătorii, iubiții părinți de județe. Ce naiba: baroni, într-o republică! Ei își vor declara, dimpreună cu toți miniștrii, deputații, senatorii, înalții demnitari în fine, averile celui mai tăcut
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
cu tot" (ziuadevest.ro/ arhiva, 16.01.2002). Ca orice termen la modă, șpagă își dezvoltă și o familie lexicală, încă neînregistrată în principalele dicționare: formată deocamdată din numele de agent șpăgar (= primitorul de șpagă): "Primăria Capitalei a fost ocupată numai de șpăgari" (EZ 2318/2000, 1); "patru ani de pușcărie pentru judecătorul șpăgar" (brasov.monitorul.ro/ arhiva/ 12.06.20001), din diminutivul șpăguță ("Nici o șpăguță, nimic, nici un verzișor? Păi e posibil să avem asemenea pretenții?" - domino.kappa.ro) și verbul
Șpaga by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14979_a_16304]
-
cel care a încercat să reinventeze aristocrația după proletcultism. Și Constantin Țoiu are vizibil aceeași tendință. Nobilii, rafinații, snobii au fost reconturați, au fost puși în noul context socio-politic, într-o încercare disperată de recuperare a evoluatului roman psihologic interbelic. Numai că aristocrația lui Breban este una dictată de codul genetic, este o caricatură ciudată, a aristocraților din opera lui Mateiu Caragiale, de exemplu. Filosofia nietzscheeană este cea care înnobilează automat personajele. Voința de putere este o altă clonă brebaniană - originalul
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
această fugară enumerare, să semnalez energia magnetizantă, aș spune, a multiplelor direcții de percepere sensibilă a unei opere, cu lumea ei deconcertantă, de natură să pună cele mai grave probleme deopotrivă subteranelor sale neștiute, cât și suprafețelor asupra cărora, nu numai criticul și istoricul literar, ci și cititorul, s-a deprins să creadă că i-a dibuit esența. Fără a mai vorbi de dialectica tenace a minților care au constituit armătura interpretărilor spirituale, încordate, dure, nicicând neutre, începute din timpul vieții
Integrala Caragiale (I) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14954_a_16279]
-
tensiune gândirii, condiție a împingerii mai departe a cercetării. Odată ce am luat contact cu primele note, realizăm importanța Bibliografiei. Autorii ediției nu se sfiesc să-i recunoască valoarea și sprijinul, participarea la definitivarea, în timpul util, a întreprinderii lor de anvergură. Numai cu datele oferite de Bibliografie a fost posibilă cuprinderea fără tăgadă a spațiului și timpului apariției textelor, participarea scriitorilor din diferite zone ale țării, la promovarea operei lui Caragiale. Un surplus al lămuririi depline, mai mult decât prețios, posibil doar
Integrala Caragiale (I) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14954_a_16279]
-
patru profesori însărcinați cu partea istorică cea mai puțin delicată și-au zis: cum merge asta?" Cum desemnarea redactorului Voinței Naționale frizează absurdul, Maiorescu, împreună cu istoricii nominalizați pentru capitolele de istorie veche și medievală, crede că "d. Colescu-Vartic e acolo numai o figură interpusă, poate numai ca un scriitor în sensul material al cuvântului: și că îndărătul lui e un alt om, acela în adevăr cunoscător al istoriei contemporane sau, după cum afirma d-sa cu propriul său termen "amestecat în întâmplările
Un tratat de istorie eșuat by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14966_a_16291]
-
istorică cea mai puțin delicată și-au zis: cum merge asta?" Cum desemnarea redactorului Voinței Naționale frizează absurdul, Maiorescu, împreună cu istoricii nominalizați pentru capitolele de istorie veche și medievală, crede că "d. Colescu-Vartic e acolo numai o figură interpusă, poate numai ca un scriitor în sensul material al cuvântului: și că îndărătul lui e un alt om, acela în adevăr cunoscător al istoriei contemporane sau, după cum afirma d-sa cu propriul său termen "amestecat în întâmplările cele mari ale istoriei contemporane
Un tratat de istorie eșuat by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14966_a_16291]