185,541 matches
-
înființați o asemenea bibliotecă? R. Biblioteca de samizdat de la Praga s-a născut din nevoia de a pune la dispoziția marelui public acele texte care au avut o circulație subterană, limitată, în anii de dinaintea „revoluției de catifea” și care se numesc cu un termen generic samizdat, nefiind vorba însă în colecția noastră doar de acest tip special de scriere. Biblioteci de acest fel există în Rusia, una mare se află de pildă la Muzeul Saharov, din Moscova, în RDG, în Polonia
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
scăldat, Lacurile cu stăvilar în stufăriș, valea În care ecoul cântecului tresare în lumina serii, Și recunosc că fermecătoarele laude ale trăirilor Au putut fi numai exerciții mai acătării de stil, Iar dedesubtul lor era ACESTA, ce nu poate fi numit. ACESTA asemănător cu gândurile hoinarului făr de acoperiș deasupra capului și care străbate prin ger un oraș străin. Cel care seamănă cu clipa aceea în care Jidovul încercuit vede căștile grele ale jandarmilor nemți. ACESTA este precum fiul regelui care
Lirică poloneză contemporană by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13426_a_14751]
-
ale carnavalului îi sunt contestate autorului orice merite: „Moralitatea suferă, acțiunea păcătuiește, intriga n-are temeiuri, dar toate au vervă, chiar și când n-au fond.” Cameleonismul nu este numai al dramaturgului, ci și al ziarului acuzator deopotrivă, căci o dată numit în funcția de director al Teatrului Național din București, detractorii de mai devreme se întrec în articole pe tonuri encomiastice. Dar să nu uităm că ne aflăm încă la porțile Orientului, „ou tout est pris à la légère!” Față de reacțiile
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]
-
Se dezice de sine spre a se pierde în materie, ceea ce nu înseamnă că acceptă realul. Căci materia pe care o evocă e una fictivă, vizionară. Un produs al imaginarului care mustră implicit realul. Astfel, simțămîntul pe care Baudelaire îl numea „dezgustul de real” se manifestă prin aparenta, doar aparenta asumare a acestuia, printr-o modalitate vizionar descriptivă și vizionar anecdotică, ce reprezintă un mijloc al subminării al desființării realului în forul interior. Materia lui Brumaru e una artificioasă la culme
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
Ca orice serie de texte poetice de o asemenea importanță, cea a lui Mircea Ivănescu vădește și o serioasă doză de sfidare, ea forțează cu delicatețe și tenacitate gustul lectorului. De o fascinantă discursivitate, aceste „narațiuni ale intelectului” (cum le numește Dan Laurențiu) fac parte din creațiile geloase care își modelează cititorii, o dată pentru totdeauna, cu un vis firesc de exclusivitate. În Poesie et profondeur, Jean Pierre Richard observă că, deși ieșit din prăpastia baudelairiană, Arthur Rimbaud: „vrea, dimpotrivă, să nege
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
pentru T. S. Eliot, care, potrivit lui Ezra, era nevoit să lucreze la o bancă din Londra cu un program de lucru deosebit de apăsător și cu foarte puțin timp disponibil pentru poezie. Ezra a întemeiat atunci o societate ce s-a numit «Bel Esprit» (...) și al cărei scop a fost să ne stimuleze să vărsăm o mică parte din veniturile noastre respective pentru a crea un fond care să-i permită d-lui Eliot să părăsească banca și să scrie versuri, fără
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
să piardă trăsăturile gîndirii și expresivității printr-o autohtonizare excesivă. O prezență “străină” nu are cum să diminueze calitatea sau nivelul de înțelegere a unui text. Dimpotrivă, îl face mai interesant, adăugînd poeticității scriiturii, poeticitatea limbii înseși. Altfel cum să numim textul rezultat dintr-o traducere autohtonizantă: “inspirat după” sau “adaptat după”? Evident, textul trebuie “să sune” românește/englezește, dar aici intervine talentul traducătorului de a păstra un echilibru fericit între “identitate” și “străinătate”. Dar să revenim la proverbe, pentru ca, vorba
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]
-
cititorului grăbit de azi care nu mai are vreme să frecventeze arhivele). Una peste alta, dacă Rebreanu dincolo de realism este un studiu doct și exhaustiv, ca o teză de doctorat, monografia Liviu Rebreanu este mai aproape de ceea ce s-ar putea numi o carte companion, pentru uzul studenților la litere și elevilor de liceu. Ideile sînt însă riguros aceleași. Aportul lui Ion Simuț la studierea operei lui Liviu Rebreanu este fundamental. Orice viitor studiu despre Rebreanu va trebui să aibă, între referințele
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
Laura Guțanu Personajul s-ar putea numi “Joc”. Cartea din spatele coperții alăturate ar putea fi științifică sau beletristică; autorul ei este însă, după cum se vede, Solomon Marcus. Iată o situație insolită, creată de alăturarea dintre numele unui matematician - în primul rând -, cu un subiect complet abandonat vieții
Caruselul cu poliedre by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/13453_a_14778]
-
intelectual”, așa s-a născut supraviețuirea cosașiană. Armata mea de cavalerie e Radu Cosașu cel dintotdeauna: el e și, și, meșterul concesivelor și al cumulativelor, timidul mîndru și pateticul plin de sobrietate. Ceea ce i se reproșează uneori lui Radu Cosașu numește el însuși drept fragedie: e refuzul tonului grav, al tragediei ca substanță ficțională; poate că aici stă secretul acestui mare povestitor (al propriei vieți), capabil să se rescrie pe sine pînă dincolo de pînzele albe: indescifrabilul amestec ludic de comic și
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
comunitară, o catedră de limbă și cultură românească la nivel universitar. Într-un mod fericit, ca urmare a prezenței unui român ca traducător la locotenența regală (1857), apoi concipist la Consiliu (1861), Alexandru Roman a avut privilegiul de a fi numit profesor extraordinar al primei catedre românești. De altfel, el însuși student la Viena și coleg cu cunoscutul lingvist și profesor cernăuțean Aron Pumnul, Alexandru Roman s-a format ca profesor prin activitatea la nivelul școlilor gimnaziale din Oradea. I-a
Moment aniversar (1863-2003) by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/13444_a_14769]
-
ca și autorul adevărat. Nu se simte cu nimic îndatorat originalului. Mai mult, e sigur că nici nu există așa ceva. Doar o ștafetă care face cu neputință identificarea sursei dintîi, o trecere din mînă în mînă la infinit. Dacă putem numi religioasă lectura textului considerat sacru și prestigios, lectura plagiatorului e pe de-a-ntregul laică. Mi-am dat seama de diferență, remarcînd că principiul celei dintîi lecturi este citatul, în vreme ce al celei de a doua este copia. Diferența este că, în
Despre plagiat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13476_a_14801]
-
este fascinant în imaginar și în reveriile noastre livrești, dar, dacă îl aducem în piața publică și îl facem stăpîn peste viața reală a copiilor noștri, fie ei și țigani, el devine de-a dreptul odios. Chiar dacă acei copii sînt numiți, în compensație, prinți, iar tortura lor este înveșmîntată în rochii de 4000 de euro și acompaniată, probabil pentru a nu se auzi gemetele pierderii abuzive a inocenței, în acorduri de valsuri vieneze.
Regele nebun și masacrul inocenților by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13458_a_14783]
-
ci încearcă să se apropie, prin amîndouă, de o lume imponderabilă și inefabilă, aceea care se naște la interferența limbajelor precum se naște fulgerul la interferența norilor; o lume fascinantă și volatilă, năvalnică și îndepărtată, invizibilă și orbitoare. El se numește Geometrie și incantație , adică: Geometrie și incantație Adîncindu-se ca un sinucigaș în apa verzuie a cuvintelor, perforînd viril, asemenea unui imens picamer, pămîntul lor diafan și străveziu, prăjindu-și genele și retina, precum un sudor ingenuu care și-a aruncat
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
mistico-alchimic, esența se mișcă, se petrece o tainică transmutație de cod și de limbaj și Poezia devine Pictură: ut pictura poesis! Pe drumul Damascului său interior, Poetul renaște în ordine vizuală, chinestesică și tactilă. Și dacă pînă acum el se numea Șerban Foarță și folosea modulul sonor și grafic al cuvîntului spre a construi eșafodaje pentru tot ceea ce se întinde incomensurabil între incantație și geometrie, acum, cînd s-a convertit la reveria senzorială și a acceptat pactul nupțial cu trupul ondulatoriu
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
modulul sonor și grafic al cuvîntului spre a construi eșafodaje pentru tot ceea ce se întinde incomensurabil între incantație și geometrie, acum, cînd s-a convertit la reveria senzorială și a acceptat pactul nupțial cu trupul ondulatoriu al culorilor, el se numește tot Șerban Foarță și folosește mai departe, cu aceeași precauție aproape chirurgicală, celălalt modul, al culorii, grafic și sonor în aceeași măsură, spre a înălța arhitecturi minuscule în spațiul lor fizic, însă al căror spirit irumpe ca o ploaie de
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
Majuru, istoric și cercetător al Muzeului Municipiului București, îi dă un răspuns simplu: de la periferie. Atît doar că periferia pare să lase puține lucruri în afara ei. Cartea pe care Adrian Majuru a publicat-o de curînd la Editura Compania se numește Bucureștii mahalalelor și este un studiu „pe tema spiritului periferic care irigă Capitala de la începuturi și pînă în zilele noastre“. Un oraș cunoscut de noi toți, ignorat totuși într-un anume sens, un oraș dintotdeauna bolnav și murdar, stăpînit de
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
ce începuse, întrucît, după cum ne spune bunul său prieten și actual editor devotat, Barbu Cioculescu, el „avea, ereditar, simțul farsei, precum și lentila intimă care deforma sistematic realitățile, totul trăit printr-un ceasornic biologic precipitat, cu propensiune către catastrofă, ceea ce, profesional numesc astrologii, de pildă, cînd indică în horoscop planeta Saturn în poziție dominantă”. Să adăugăm că poezia a fost croită întocmai pe calapodul lăuntric al omului astfel intuit. Creația poetică a lui Constant Tonegaru ni se înfățișează drept o placă turnantă
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
Iulia Popovici Publicată într-o primă ediție în 1959, cartea sociologului de origine canadiană Erving Goffman The Presentation of Self in Everyday Life (tradusă de Simona Drăgan și Laura Albulescu sub titlul Viața cotidiană ca spectacol) e ceea ce limbajul clasic numește o „piatră de temelie” pentru un tip de abordare aproape revoluționar în științele sociale. Membru al Școlii de la Chicago (unde și-a luat în 1953 doctoratul), Goffman scrie din perspectiva interacțiunii simbolice, analizînd în principal elementele ce iau parte la
Theatrum mundi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13470_a_14795]
-
Astfel, persoanele marginalizate prin apartenență etnică, sexuală ori de grup social sau cele cu deficiențe fizice resimt într-o măsură mult mai accentuată nevoia conformării la modelul ideal, aspect de care Goffman s-a ocupat într-un studiu din 1963 numit Stigma (tema cucerindu-și o poziție de maximă vizibilitate o dată cu cercetările lui Foucault). A construi o astfel de (inter)față echivalează cu stabilirea unei identități sociale consonante cu intențiile conjuncturale ale performerului, iar la producerea acestei impresii iau parte toate
Theatrum mundi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13470_a_14795]
-
în ani, prin radioprogramele Radiodifuziunii Române:” „Mi-am ferecat în priviri zâmbetul unei fete și, așa, deodată, totul s-a înfiorat a primăvară; mi-am umplut buzunarele cu stele din limpezimea cerului de iulie și totul în jur s-a numit miez de vară; am adăstat să se travestească strugurii în vin și-a și trecut toamna; m-am gândit doar la neprihănitul alb al zăpezii și iarna s-a și născut de la sine...” Avem în față, așadar, un volum caracterizat
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
ani, ajuns acum la al cincilea și ultimul volum (ediția a II-a), este un acomodant sau un dezamăgit? Și una și alta, însă mai ales un spirit contradictoriu. După ocupara Basarabiei de către ruși, în vara lui 1940, aceștia sunt numiți „monștri întinși pe două continente”. Bolșevismul „vrea să ne aducă spre epoca troglodită”, concepția lui de viață fiind expresia „celui mai lugubru autocratism”, iar U. R. S. S. asemănată cu „uraganul siberian”. Când cumpăna războiului înclină către sovietici, Gala Galaction devine
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
cartea anterioară, Puterea, un rău necesar, un volum scris cu scopul de a argumenta unele opțiuni și gesturi politice care au stîrnit reacții contradictorii la nivelul mass-media sau al clasei politice, Provocări liberale este mai aproape de ceea ce s-ar putea numi o carte profesiune de credință. La aceasta contribuie și aerul ei confesiv, rezultat direct al faptului că volumul este redactat sub forma unui foarte lung și dens dialog între Valeriu Stoica și Dragoș Paul Aligică. Indirect, volumul se constituie într-
Ce este liberalismul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13469_a_14794]
-
dezamorsa cosmicul amenințător, întrucît ea conține germenele fertilității prin raportare la organele sexuale și la cele ale aparatului digestiv, așadar la reproducere și alimentație. Grotescul reprezintă o contrapondere terestră a spiritului abstractizant, anihilator al vitalității. Realismul grotesc sau, cum îl numește Bahtin, carnavalescul semnifică prin urmare o entitate pozitivă prin împletirea universalului, socialului și corporalului omenesc. Nu așa-zisa satiră alcătuiește sensul de căpetenie al unei viziuni grotești, ci perspectiva pozitivă (salvatoare) a metamorfozelor vieții, simultaneitatea morții și a nașterii, a
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
Chertiție, Confesiunile unui gardian, 1991, p. 105), dar cuvîntul apare și, injurios, în apelativul „jigodie penală” (id.ib. 106); e clar că adjectivul își poate extinde folosirea, și vorbitorii sînt conștienți de inovații: „ne-am apucat de băut ceai penal; așa numeam apa cu zahăr, că dacă am fi avut și un pic de sare de lămîie ieșea o citronadă în toată regula” (M. Avasilcăi, Fanfan, rechinul pușcăriilor, 1994, p. 22). Textele impregnate de oralitate din Internet (mai ales mesajele din forumuri
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]