2,656 matches
-
lui Dumnezeu, care este unul. - Și dacă nu ar exista un Dumnezeu? Îi replică Arrigo calm. - Hulești, Arrigo! Îl amenință Dante cu degetul, pe un ton glumeț. Nu credea că un om care ținea catedra la Facultatea de Teologie putea nutri acea Îndoială. Dar celălalt nu se alătură veseliei sale. - Vreau să spun: dacă nu ar exista un singur Dumnezeu. Dacă, așa cum se Întâmplă cu lumina și cu Întunericul, principiul divin ar fi și el scindat Într-o Împărăție a Binelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Și nu spre mai bine mă poate pașii, răspunse, așteptându-și tovarășul. - Vremea mea e și mai Înaintată. Nu Însă și visele ei, cum nici ale dumitale, cu siguranță... Pentru cine are o inimă atât de nobilă Încât să mai nutrească vise. - Visele ne vorbesc Într-o limbă de neînțeles, noaptea. Dar chiar și ziua totul În jurul meu se confundă Într-o Încâlceală de simboluri. Mă simt pierdut Într-o pădure Întunecată precum bezna morții. - Pari a te afla În pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe loc, Însă nu izbutea să Își alunge impresia că semănau foarte mult cu cele descoperite pe trupul lui Guido Bigarelli și pe al lui Rigo di Cola. Și apoi tatuajul, cu acea neobișnuită conotație astrală. Dar, măcar acelei figuri nutrea speranța că-i va descifra Înțelesul: bătrânul Marcello Îi spusese că Întrebuința astrologia În diagnosticele ale. Poate că el s-ar fi priceput să dea un sens tatuajului. La han i se spuse că Marcello, potrivit obișnuințelor sale, la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
când cu o scurtă cercetare aș putea să Îi descopăr ascunzătoarea. Sfătuiți-mă cum să fac. - Dante Alighieri, șuieră cardinalul, mijindu-și ochii până când și-i transformă În două fante. Iarăși el. Căpetenia Încuviință. - Iubirea pe care papa Bonifaciu o nutrește pentru orașele care Îi sunt credincioase mă Împiedică să intervin În treburile cetății voastre, explică Acquasparta, și ca atare rău aș face dacă te-aș sfătui să nu te supui ordinului unei autorități a Florenței. Chiar dacă un asemenea ordin poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
trezi niciodată. S-au înșelat. Nu am avut noroc. — N-ați fost departe de moarte! îmi spuse unul dintre ei, încântat să vadă că mă trezisem. Era un tânăr zâmbăreț, cu ochi frumoși, de culoare cafenie, foarte mobili și strălucitori. Nutrea încă toate iluziile pe care le poți avea la vârsta lui. Nu i-am răspuns. În acea noapte lungă, nu o regăsisem pe cea pe care o iubisem și pe care încă o iubesc. Nu o auzisem și nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lui, În fața a șaizeci de ochi mustrători, scuzele pe care și le va cere - de data asta reale. A oftat tare. — Ce-i? s-a interesat Myra. — Nimic. Căscam și eu. Sigur Îi prindem din urmă până nu ajung acolo? Nutrea speranța vagă că ar fi putut intra primii la clubul Minnehaha și i-ar Întâlni acolo pe ceilalți, ar fi găsit Într-o stare de izolare blazată și și-ar redobândi astfel ceva din tupeul pierdut. — O, sigur sigur! Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
minute, Amory și-a dat seama că nu era nici urmă de diletantism În entuziasmul lui molipsitor. Intensa forță de atracție pe care Amory a simțit-o, mai târziu, emanând din Burne Holiday era diferită de admirația pe care o nutrise pentru Humbird. De data asta la Început s-a manifestat ca un interes pur mental. La alți oameni pe care-i considerase de calitate superioară Îl atrăsese În primul rând personalitatea lor, iar la Burne simțea lipsa magnetismului care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Dragă Baudelaire, Ne-am Întâlnit În Manhattan În 30, luna asta. Pe urmă am purces la Închirierea unui apartament foarte plăcut, eu, tu și Alec, care mi se uită peste umăr În timp ce scriu. Habar nu am ce voi face, dar nutresc visul cețos de a mă dedica politicii. De ce crema tinerilor absolvenți englezi de la Oxford și Cambridge intră În politică, iar În S.U.A. o lăsăm pe seama mocofanilor - crescuți În internate, educați În adunările statale și expediați la Congres, burtoși corupți, lipsiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
divan. Îl are În stânga pe HOWARD GILLESPIE, un tânăr searbăd, de vreo douăzeci și patru de ani. Tânărul este În mod clar foarte nefericit, iar fata moare de plictiseală.) GILLESPIE (moale): Ce vrei să spui când Îmi zici că m-am schimbat, nutresc aceleași sentimente față de tine. ROSALIND: Dar mie Îmi pari schimbat. GILLESPIE: Acum trei săptămâni ziceai că-ți place de mine fiindcă am o mutră atât de blazată și de indiferentă. Am aceeași mutră. ROSALIND: Dar nu ești indiferent față de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
așa cum m-am temut: ești sentimental. Nu semeni cu mine. Eu sunt o micuță materialistă romantică. - Nu sunt sentimental - sunt la fel de romantic ca și tine. Înțelege, ideea e că o persoană sentimentală este convinsă că lucrurile vor dura; persoana romantică nutrește o Încredere vecină cu disperarea că ele nu vor dura. (O mai veche distincție de-a lui Amory.) - Calambururi. Eu plec acasă, a zis ea tristă. Să coborâm de pe căpiță și să mergem până la răscruce, iar dacă de-acum Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu domnul J. Dawson Ryder din Hartford, Connecticut...“ A lăsat ziarul să cadă pe podea și s-a Întins pe pat, cu o senzație de spaimă și un gol În furca pieptului. O pierduse - era definitiv, iremediabil pierdută. Până acum nutrise În adâncul sufletului fără să-și dea seama limpede, speranța că Într-o bună zi ea va avea nevoie de el și-l va chema, Îi va plânge pe umăr, declarând că totul fusese o eroare, că inima o durea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un junghi puternic în abdomen. Sorinel se apropia de ea, mereu pătrunzător, mereu din semiprofil. Mariana oftă sub spasmul unui junghi îngrozitor. Publicul crezu altceva. Spiritele se înfierbântaseră și o țară întreagă, plus o parte mică, dar importantă a Americii nutrea aceleași gânduri păcătoase care-l făcuseră de rușine pe Popa în fața Contesei. Mariana ofta și dansa, murind încet. Sorinel se apropie de ea, o sărută cu buze reci pe gât... Mariana tremură, străbătută de un fior de gheață. Mișu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
bătrâni, mișună, cărându‑și gălețile și lighenele la baia din capătul culoarului și iarăși îndărăt. De aici se iscă un du‑te‑vino necontenit, fără să se întâmple, de fapt, nimic concret. Uneori, în condițiile astea, răsare câte un geniu, nutrit din mizerie și limitat de nebunie. Din mizerie vrea să iasă cu orice preț, dar de nebunie nu reușește întotdeauna să scape. Familia Witkowski nici nu‑și închipuie că și din căsuța lor amărâtă s‑a ridicat deja un geniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
i constrângă pe greviști să‑și reia lucrul. Olah e deputat SPÖ, șeful spărgătorilor de grevă și așa mai departe, bla bla bla), ea scapă din vedere un lucru, și anume că de la o vreme fiul ei a început să nutrească, invers proporțional cu ale ei, speranțe trădătoare, pe care el le consideră însă realiste. Hans e tânăr și sănătos și se bazează pe pumnii săi, așa cum și funcționarii social‑democrați Probst, Koci și Wrba se bazaseră pe ai lor, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de viitor și de bătrânețe. Sophie trebuie să plece acum de tot, o frază pe care o pronunță des, după cum știm. El îi răspunde pe potrivă, că se vede pe ea cum luptă cu forță împotriva sentimentelor pe care le nutrește față de el; ar face mai bine să‑și folosească energia asta înăuntru în casă, ca să stâlcească mutrele burghezilor. Mâinile lui Rainer alunecă pe picioarele Sophiei în sus, până când picioarele ei se termină și mâinile lui la fel, fiindcă sunt date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
deloc gura pe băutură, citea poezii din perioada beat, scria el Însuși poezii, picta și se erijase Într-un adevărat lider al mișcărilor de stradă menite să aducă ușurarea situației vagabonzilor. Fără să-mi dau seama, m-am pomenit că nutream o oarecare simpatie pentru duri și, adăugându-se la repulsia pe care o aveam față de Monkey, simțeam numai dispreț pentru lașii care făceau orice pentru un pumn de mărunțiș. Apoi, Într-o zi, s-a apropiat de mine un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pe câmpul de instructie,cu himera cotropitorului, disimulat în zmeul văzduhului, celcare răspunde de anotimpul iarnă. Pe cotropitorul nedisimulat, în carne și oase, avea să-l înfrunte, și în numele nefericitului său tovarăș de armă, Constantin Hogaș, consăteanul alături de care Grigore nutrise o împlinire rămasă, ca o fatalitate, încă în stadiul de aspirație. Constantin Hogaș și-a făcut datoria ostășească pe Frontul de Răsărit, hrănindu-și curajul și forța în luptă cu speranță și cu mândria că, dacă se va întâmpla asta
ACTUL DE LA 23 AUGUST 1944 ŞI...VOLUNTARII DIN CIOHORĂNI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364350_a_365679]
-
care le capătă el sunt de mult mai înaltă factură, cum chiar viața literară, publicațiile și tipăriturile sunt mult mai efervescente decât la noi și, implicit, sunt mult mai mult luate în serios de către public și, tot de atâta vreme, nutresc și pentru scriitorul român măcar o revenire până la un asemenea statut, dacă nu una normală, cum ar presupune adresarea noastră către 30 de milioane de vorbitori ai limbii române și pretențiile noastre de existență europeană. În acest sens, sunt de
PROGRAM DE CANDIDATURĂ LA CONDUCEREA UNIUNII SCRIITORILOR de CORNELIU LEU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364380_a_365709]
-
la Mine, căci Împărăția Cerurilor este a unora ca ei”. A avea credința unui copil înseamnă a avea credință cel puțin cât un bob de muștar, a nu lăsa loc îndoielii în inimă. Dacă asemenea micuțului din această povestire, vom nutri în suflet o astfel de credință, va fi suficient să deschidem ușa și minunile lui Dumnezeu se vor produce în viața noastră. „O văduvă săraca nu mai avea nimic să dea de mâncare copilașilor ei, într-o seară de iarnă
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
ce-a fost „exilat“ în piatra deschisă cu flacăra-laser țâșnind din ochi, după cum simte și „mărturisește“ Muma-Pământ, «miroase-a stele» (Suflet exilat). Meteorologia lumii din ochii acestui erou / poet liric antrenează - tot paradoxist - un «văzduh de semne», conținând informaterie, de vreme ce nutrește speranța de-a i se lămuri «cum s-au închis / peșterile / în urechea cerbului / Și el într-o nuntă / de spirale» (Din văzduhul semnelor); spiralei îi corespunde „misteric“ / „inițiatic“ puritatea runei («runele zăpezilor») / semnului. „Ochiul pineal“ („al treilea ochi“), căutând
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]
-
format și abia după aceea celelalte legate de alte evenimente sau momente care i-au marcat existența. Este firesc, așadar, că oricât de mult timp a trecut, să se simtă mereu legat, atașat de locul de naștere. Aceste sentimente le nutresc și eu. Am străbătut o bună parte din lume, dar de fiecare dată m-am simțit ca aparținând și satului meu natal. Simțeam un fel de mândrie că, iată, un ciucean, a ajuns și acolo și acolo, a întâlnit sau
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
netovarăși goi pe dinafară. Și brațul bolșevismului-narmat păzea-nchisori secrete cât o țară, ca nici un plâns tăcut și sugrumat să nu se furișeze înafară. După detenții maraton de ani și ani cu zeghea-n spate, doar firile oțel-beton se mai nutreau cu libertate și-n grele clipe când la “neagra”, și timp și spațiu se poci, doar inima în piept striga: „Veni-va zi! Veni-va zi!” URĂRI DE NOUL AN Sfârșit e anul și îmi pare că ne-a tratat
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]
-
frate soare totu-i vrăjită scrisoare schimbă-mi soarta pe-un pitac neguțând visuri de drac împacă aur și moarte într-o carte - într-o carte stăpânește și cunoaște cu piciorul peste moaște slova timpul rânduiește ceru-l ară și nutrește peștera din bethlehem e lumină și blestem: pace-n duh - vifor în sânge maica de dumnezeu plânge începe război de îngeri vrei nu vrei - pe filă sângeri magii gângăvesc preasfânt pe hristosul din cuvânt zodii scrise fără seamă isihii de
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
sa, în ansamblul său, nu a una fost foarte ușoară, dar tocmai acest lucru i-a indus autorului dorința și ambiția de a-și depăși condiția, de a-și construi propria sa lume, o lume nu neapărat mai frumoasă, ci nutrind nădejdea de a deveni mai dreaptă și mai bună. O lume îmbogățită, de fapt, cu fiecare gând, cu fiecare vers, cu fiecare povață, pe care le-a oferit cu generozitate. Această carte selectează, din multitudinea de fațete pe care opera
MARTOR AUTENTIC LA TRANSFORMĂRILE NECESARE ALE LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363884_a_365213]
-
se vor integra mai greu. Casă cu broderii de lumină este, de fapt, un studiu clinic al acestei societăți supuse ochiului critic, al inter-relaționării copii-părinți, elevi-profesori, dar și un cântec suav al dragostei și respectului deosebit pe care autoarea le nutrește față de părinții săi, cărora le-a dedicat întreaga să existența, atât înainte de nașterea lor cerească, cât și după. Un jurnal murmurat, al șansei (pierdute) la o altă viață, o patrie a nevoinței și umilinței de a nu fi, ceea ce-
LA MAISON AUX BRODERIES DE LUMIÈRE (CASA CU BRODERII DE LUMINĂ) – DE PROF. VIRGINIA BOGDAN (FOCŞANI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363908_a_365237]