1,437 matches
-
în suflet toată viața, a fost dorința de a-L apăra de propria nemărginire, orice va fi însemnînd acest lucru. Xtyn înaintă spre targa Abatelui și-și așeză mâna pe fruntea bătrânului. Pielea era surprinzător de rece. - Ai fost un oștean demn de ultima Lui lucrare. Atâta doar că, la fel cu toți aceia care au crezut în El, ți-ai trăit viața într-o iluzie... - Știu asta de ceva vreme. Cred că acum pot judeca adevărata moștenire pe care ne-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
-le Lucrarea Lui: numai un om poate fi religios! Restul e Armaghedon. Novicele terminase de câtăva vreme și aștepta cuviincios ca Starețul să-și reia întrebările: - O să fii un frate bun, Isidor. Te vom primi printre noi și fi-vei oștean al Sfântului Augustin, Întâi Făcătorul de Dumnezeu. Baiatul strânse tare din pumni și zâmbi larg, lăsând pentru o clipă impresia că va începe să țopăie de bucurie precum un copil. - Îți voi pune însă o ultimă întrebare, deja ca între
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ritm lent." Există ceva invincibil din punct de vedere grafic în supremația unui om asupra timpului său. Nu numai pentru că marii oameni ai istoriei sînt, în viața de toate zilele, oameni pasionați de scris, indiferent dacă au fost căpitani sau oșteni, indiferent dacă Napoleon și Alexandru cel Mare s-au mulțumit cu secretari, lăsînd în seama altora grija urmelor perene. Ci pentru că se stabilește o legătură obscură între dinamica voințelor și statica stocurilor, agrare sau simbolice, grînare și biblioteci, care își
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
-l. Chiar dacă este, într-adevăr, foarte probabil că Dimitrie Cantemir exagerează când arată că în vremuri mai vechi oastea domnitorului avea 70.000 până la 100.000 de oameni, diferența de la cât va fi fost real și până la cei 6-8000 de oșteni în vremea lui Cantemir este grăitoare. 1.4. Absența ordinii sociale durabile Motru vede absența unei ordini sociale durabile pe cinci secole în urmă. Explicația stă în faptul că poporul român ar fi împărțit între două tendințe contradictorii. Pe de
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
acum într-o competiție pentru supremație politică, într-un război politic. Un război în care, în timp, guvernul lui Tăriceanu va deveni o cetate tot mai des supusă asediului democraților. Prima salvă de tun va fi trasă chiar de conducătorul oștenilor democrați, din dealul Cotrocenilor. Mai trebuie adăugat că în tot acest ciudat război politic, democrații și-au asumat rolul pe care știu să-l joace cel mai bine atunci când fac parte dintr-o coaliție guvernamentală: acela de opoziție în cadrul puterii
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
o stare sufletească clară și rece, departe de a oferi sentimentul fericirii pe care-l produce beția (Nietzsche). Toate naturile profunde ale Antichității erau scârbite de filosofii virtuții (exemplu Epicur); Platon a desprins instinctele de polis, de întreceri, de îndemânarea oșteanului, de artă și frumusețe, de credința în tradiții și strămoși, ademenit de plebeul Socrate (Nietzsche). Nietzsche considera că adevărații filosofi ai grecilor au fost cei dinaintea lui Socrate. Ei refuzau contactul cu plebea și moravurile, maturi, gravi, fără a fi
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
oare meseria războiului nu este cu mult mai de preț, odată împlinită cum se cade? Ori ea este atât de lesnicioasă, fiind cu putință ca un țăran, un cizmar sau oricine practică vreo meserie sau artă să ajungă, deopotrivă, și oștean? Dar, în schimb nimeni n-ar putea deveni un jucător bun cu jetoane ori zaruri dacă nu s-ar fi exersat din copilărie, ci ar fi practicat această îndeletnicire doar ca pe o ocupație auxiliară! Adică, e de crezut că
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
-și tronul. Acuzele se pot îndrepta acum spre Vidra, văzută de cei din preajma lui Răzvan ca o femeie aprigă, vinovată de câte se întâmplaseră. În dramă, H. configurează, mai întâi, o frescă istorică și socială cuprinzătoare. Boieri, țărani, târgoveți, haiduci, oșteni întrețin în jurul celor doi eroi un comentariu bine individualizat. Scrisă în versuri, drama alternează spectaculos impetuozitatea, retorismul tumultuos cu tonurile grave ori lirice, cu tentele comice, de sorginte populară. Există însă în urzeala piesei o meditație tulburătoare asupra nestatorniciei sorții
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
Țării Românești a reușit, însă, să evite soarta omologului său din Moldova, cu care, de altfel, nici nu se afla în relații bune din cauza tendinței celui dintâi de a și-l subordona, acordând, din proprie inițiativă, sprijin material și financiar oștenilor suedezi staționați în Moldova, iar unii dintre ei, chiar și în Țara Românească 14. Principala afectată de rezultatele bătăliei de la Poltava a continuat să fie Moldova. Alarmată de defecțiunea lui Mihai Racoviță, Poarta Otomană s-a grăbit să trimită pe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
aflând despre atacul întreprins de turci și de tătari asupra sa, la Varnița, au declarat, în unanimitate, că erau hotărâți să lupte și să moară pentru regele lor. Ca urmare, nu și-a reținut bucuria de a fi cunoscut și „oșteni și oameni de cinste“, fiind sigur că „n-or fi alți oameni în lume a nu se teme de moarte ca svezii și avea atâta dragoste către craiul lor, cât le-ar fi zis cineva tuturora să moară pentru folosul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Londra să se uite la A căzut de pe zid Și și-a cerut cimpoiul Înapoi. Și toți caii regelui și lăutarii lui, trei. N-au putut să pună Și farfuria a fugit cu lingura. Micul Jack Horner... Avea zece mii de oșteni A-ntîlnit un plăcintar Little Boy Blue Și-a pierdut oile Ei, dracu’ știe. CINCI Ok. Iată ținuta pe care mi-am pregătit-o pentru prima mea Întîlnire cu celebra obstetriciană a celor care se respectă: Bluză brodată stil caftan, à
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
unei nopți de vară, în codrul fermecat se ițesc zâne bune, zâne rele, pitici războinici, pitici-copii, arici puși pe harță, un străvechi duh al pădurilor, în timp ce la curtea lui Nalbă crai își fac veacul un astrolog, un măscărici, boieri, jupânese, oșteni. Acorduri romantice însoțesc aparițiile lui Năvalnic, visătorul tânăr, și ale zânei pădurilor, Goruna. Sălășluind fiecare pe un alt tărâm, iubirea lor nu are sorți de împlinire. Un accent de tristețe, într-o jubilantă lume de candori. SCRIERI: Primele amintiri în
FAIFER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
adevărată constelație de echivalenți, uneori sinonimici, alteori foarte înrudiți ca sens. Jalea se traduce atunci cu „amarul” sau cu „necazul”, ea este provocată de durere, de pătimiri, de trudă, de povară, de chin și obidă; clăcașii, numiți adesea prin perifraze, „oștenii fără nume”, „cei osândiți să plângă și să tacă”, „mucenicii nerăsplătiți ai pâinii”, cu trupuri istovite și zâmbete neputincioase, sunt învăluiți în umbră, negură și întuneric, semn al tragediei ce le-a fost sortită. Clăcașii au umeri gârboviți de poveri
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
la Paris. A făcut parte din Societatea Dramatică și din primul comitet de lectură al Naționalului bucureștean. Moare în urma unei gripe contractate într-un turneu. A scris sporadic proză, apărută în „Revista theatrelor”, „Pagini literare” ș.a. A tradus, după Plaut - Oșteanul lăudăros, din Corneille - Cidul și Polyeucte, din Friederich von Halm - Fiul pădurilor, iar împreună cu Grigore Ventura - piesa Sappho de Franz Grillparzer. În comediile sale, Șarpele casei, În timpul alegerilor, În flagrant delict ș.a., L. vizează năravurile politice, manevrele electorale, complicațiile dubioase
LEONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287779_a_289108]
-
și pe doamna lui Radul voievod, și pe singura sa fiică”, Maria, ce avea să-i devină soție în 1478; bătălia victorioasă din 1475 „ianuarie 10, marți [...], la Văslui, cu puterile turcești”, după care domnul „s-a întors cu toți oștenii săi ca un biruitor în cetatea sa de scaun, Suceava, și i-au ieșit în întâmpinare mitropoliții și preoții, purtând în mâini sfânta Evanghelie și slujind și lăudând pe Dumnezeu pentru darul cel de sus și binecuvântând pe domn: «Să
LETOPISEŢUL DE LA BISTRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287788_a_289117]
-
profesează cel mai diabolic iezuitism, controlând din umbră toate uneltirile, fără a lăsa să i se bănuiască rolul. De cealaltă parte a tipologiei din piesă s-ar situa modestia morocănoasă a vrednicului Dumbravă, cinstea și cutezanța lui Potcoavă, fratele domnului, oștean călit, vajnic, spartan, firea veselă a inimosului Swercewski, polcovnicul cazacilor, devotamentul împins până la ultimul sacrificiu față de Ion al Erminei. Diversitatea tipologică e realizată însă cu prețul slăbirii forței dramatice și, în consecință, al estompării ideii pe care piesa e clădită
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
Îmbrățișînd idealurile Legiunii, generalul Cantacuzino a recunoscut în noua sa familie spirituală, aceeași iubire de libertate, același simț al onoarei și demnității, aceeași nepăsare de moarte, de suferință și de prigoană - pe care le păstrează intacte în sufletul său de oștean... A recunoscut în Căpitan și în legionarii săi morala medievală bărbătească, românească, pe care nădăjduise să o mai vadă stăpînind sufletele contemporanilor... Generalul Cantacuzino și-a regăsit în idealurile legionare crezul său intact... Tinerii care-și încep viața pregătindu-se
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
trădat de boieri fiindcă pornise să le restrângă privilegiile în favoarea țăranilor, S. face o figură justițiară și un umanist, cu vederi care depășesc timpul evocat. Dar marele talent al prozatorului salvează cartea prin alte personaje, răzvrătiți spontani, credibili, dieci isteți, oșteni credincioși și jupânese înțelepte. Și aici, prin toți porii, romanul primește poezia basmului. Presvitera Olimbiada e o Sfântă Vineri înconjurată de viețuitoarele ajutătoare care îi stau în preajmă, Moș Petrea, Căpitanul, e un fel de Sânt Ilie, stăpân pe foc
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
în plus, semnele durerii (plângeau chiar și caii, „căci știau să le stoarcă lacrimi din ochi cu zeamă de ceapă”): boierii, care purtau, pe rând, pe umeri sicriul, preoții în frunte („praecedunt clerici hymnos sepulchrales orientali eclesiae usitatos accinentes” 36), oștenii cu steagurile și armele întoarse, muzica militară folosindu-și mai ales tobele. Slujba de la Mitropolie ori de la biserica domnească, cu sicriul așezat în fața jilțului voievodal, este o înșirare solemnă de cântări și ovații funebre (cântări și ovații funebre (omiletica funerară
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Georg Brandes despre dramaturgul norvegian. Dr. Landsberg, redactor la „Bukarester Tageblatt”, evocă activitatea lui Goethe ca director de teatru, Gala Galaction face un medalion al actorului Zaharia Burienescu, Barbu Lăzăreanu creionează un portret al lui Victor Eftimiu. Scrieri originale sunt Oștean Vodă de Al. Davila, Fata din dafin de Adrian Maniu și Scarlat Froda, ultimii autori dând și un interviu referitor la piesă. Anunțând moartea lui B. Delavrancea, A. de Herz are nefericita inspirație de a-l acuza pe marele dispărut
SCENA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289545_a_290874]
-
marșuri și lupte. Cu Vioara roșie T. și-a angajat poezia, manifest, în serviciul ideologiei oficiale, ca agitator, propagandist prin poezie. În timp ce mai vechii poeți cu opțiuni comuniste celebrau „viața nouă” și mai vorbeau în simboluri, noul venit se declară oștean al „clasei de atac” în termenii cei mai direcți, mai banali: „Ni-i partidul viața./ Drumul ni-i partidul”. El are sentimentul că, înstrunându-și vioara, participă la făurirea unui viitor măreț și salută entuziast iureșul înaintării spre socialism: „Camioanele
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
la gâtul meu însângerat”). Făptura e un „delfin fulgerat”, o epavă în derivă ori eșuată pe „faleze de sare, arse, văruite” sau în „fiorduri imaginare”, terase, țărmuri virgine, plaje, dune de nisipuri fluide - clepsidre gigantice în care „generații caste” de oșteni anonimi ai idealului s-au stratificat în osuare marmoreene. Poemele sunt construite muzical, demarcând obsesiile prin refrene și laitmotive, în crescendouri dramatice, cu extincții finale. Proba devoțiunii totale pentru poezie o constituie tema recurentă a abandonului în slujba ei, fie
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
la magazinul X...”. Chiar dacă nu se anunța nimic, câte unii se așezau lângă alimentare, măcelării, pescării, lactate ș.a., poate-poate s-o băga ceva, cândva. Veneau și alții să întrebe „Ce se dă aici?”. „Nu știu, să vedem, cică a zis...” Oștenii de nădejde ai cozilor (și, probabil, fanii lor) erau bătrânii, pensionarii, profesioniști ai așteptării. Că aștepți moartea sau carnea, tot aia e - mai bine la coadă, că mai vezi pe unul, altul, mai amăgești timpul cu povești, doar te sacrifici
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Matei Vodă la monastirea Sadova, București, 1870; Un funcționar sinucis. Fratele și sora, București, 1873; Baia de Aramă. Lucifer. Câteva poezii alese, București, 1874; Gloriile românilor. Mihai Viteazul, București, 1875; Patriotism - Vladimirescu, București, 1877; Trei sergenți. Campania românilor în Bulgaria, București, 1879; Oștenii români (1877-1878), București, 1880; Amintiri poetice istorice, București, 1881. Traduceri: Al. Dumas, Tereza, București, 1848, Trei mușchetari, I, București, 1853; Lamartine, Omul, București, 1850; Bernardin de Saint-Pierre, Paul și Virginia, București, 1850, Coliba indiană, București, 1850; Joseph Fiévée, Zestrea Suzetei
PELIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
, Alexandru (pseudonim al lui Alexandru Pârăianu; 16.XI.1914, Craiova - 19.XII.1989, București), prozator și dramaturg. Este fiul Angelei Pârăianu, educatoare, și urmaș al unei familii boierești, de cărturari și oșteni, coborâtori din spița lui Danciul Pârăianu, ispravnic al Craiovei în vremea lui Matei Basarab. Urmează gimnaziul de la Liceul „Carol” și apoi Liceul „Frații Buzești” din Craiova (1926-1933). Întrerupe Facultatea de Științe (1933-1935) pentru satisfacerea stagiului militar la Școala de Ofițeri
MITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]