16,610 matches
-
În ea că va păstra tăcerea. Așa că Își aprinse arzătorul cel mai mic, punându-și Întâi ochelarii fumurii ca să-și apere ochii de flacără. Detaliile Încăperii ieșiră brusc din umbră la izbucnirea flăcării, căldura Îi arse fața, și ușa de oțel Începu să sfârâie ca untul care se topește. — Anton! Femeia zdruncina clanța ușii de la dormitor. — Anton! Ce faci? De ce m-ai Închis Înăuntru? El strigă la ea peste zgomotul scăzut al flăcării: — Taci! O auzi pipăind pe la Încuietoare și scuturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
totuși cu destulă claritate. Probabil că Își lipise buzele de gaura cheii. — Nu, să nu spui asta, Anton! Ascultă. Lasă-mă să ies de aici. Trebuie să-ți zic ceva, să te previn! Nu-i răspunse. Suflă În flacără, făcând oțelul să devină iarăși alb incandescent. — Te-am mințit, Anton. Lasă-mă să ies. Herr Kolber se Întoarce. El lăsă tubul din gură și se Întoarse brusc: — Cum adică? Ce vrei să spui? — Am crezut că nu ai fi venit dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În poșetă erau aproape optzeci de mărci. Avu oarecare dificultăți s-o facă pe centralistă să Înțeleagă numărul pe care-l dorea În Köln, pentru că vocea Îi era ușor Încleiată. În timp ce aștepta, balansându-și forma Îngreuiată pe scaunul mic de oțel, urmări cu privirile bariera. Tot mai puțini pasageri veneau dinspre peroane. Nu se vedea nici urmă de dr. Czinner. Și totuși, când aruncase o privire În compartimentul lui, cu zece minute Înainte de Viena, avea pălăria și balonzaidul și-i răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
anglicană, iar Biblia aceea mare și ferfenițită, prima impostură a domnului Eckman, va aduna praf pe paginile neîntoarse. Q.C. Savory apăsă butonul storului cu arc, iar lumina lunii Îi atinse fața și cuțitul pentru pește și transformă șinele de oțel de pe linia pustie din față În șine de argint. Zăpada Încetase să mai cadă și zăcea troienită de-a lungul cușetelor, luminând În Întuneric. La câteva sute de metri mai Încolo, Dunărea luci ca mercurul. Putu vedea copaci Înalți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
făceai aici? — Numele meu - și dolofanul se Înclină puțin din mijloc, În timp ce un deget răsucea nasturele de jos al vestei - este... Numele fu lăsat să cadă În Întunericul străveziu de la lumina zăpezii, Înăbușit de huruitul trenului, de zăngănitul conductelor de oțel, de ecourile unui pod. Dunărea alunecă de pe o parte pe cealaltă a liniei ferate ca un țipar de argint. Omul trebui să-și repete numele: — Josef Grünlich. Ezită o clipă, apoi continuă: — Căutam bani, Herr Czinner. — Ai furat... — Ați venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fereastră. — Ne este foarte sete, spuse el. Nu ai puțin vin? Ninici clătină din cap. — Nu. Adăugă cu o ezitare: — Lukici are peste drum o sticlă de rakia. Lăsarea serii făcuse deja drumul mai lung. Lipsea luna care să lumineze oțelul șinelor, iar felinarul din biroul șefului de gară părea să fi fost la o sută de metri depărtare, nu la treizeci. Fii băiat bun și adu-ne ceva să bem. El clătină din cap: — Nu am voie să plec de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
adevărate, ca turiștii sau ca persoanele din jurul meu aflate În trecere prin oraș. Fără Îndoială, aveam să fiu prost dispusă pentru tot restul vieții mele. Am urmat-o pe Marci la mezanin, unde ne-am trezit În fața imensului ac de oțel aflat În mijlocul sălii. Ca două școlărițe fugite de la ore, ne-am ascuns În spatele lui. De acolo puteam vedea tabloul lui Monet și băncile pentru vizitatori din fața lui, Îmbrăcate În piele neagră. —Uite-o acolo, șopti Marci. Singură. Ciudat. Sophia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de artă? —Asta e foarte ciudat, spuse Marci. Este șase și un sfert. Nu! Stai un pic! Răspunde la telefonul mobil... Într-adevăr, Sophia vorbea acum la telefon. Se ridică și Începu să meargă spre dreapta, exact către acul din oțel. O, Doamne! Se opri chiar de cealaltă a operei de artă. Puteam să auzim fragmente din convobirea ei telefonică. —Da, iubitule... Am văzut-o la Înmormântare, săraca de ea... da, trei minute... În grădina cu sculpturi? E prea frig acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Nu se termină nici dincolo de punctul în care coridoarele cotesc. Șifoniere în stilul barocului târziu. Tot nu se mai termină mobilele din lemn de arțar. Intarsii de sidef și de alamă aurită. Ecoul pașilor noștri pe ciment. Pe acoperișul de oțel răpăie ploaia. — Nu vă simțiți, cum să spun eu, copleșit de istorie? zice ea. Scoate cu unghiile ei roz un inel de chei din geanta asortată în alb și galben. — Vă dați seama că, orice-ați face în viață, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
peste care plutește oglindirea ei. Oamenii mor, zice, oamenii dărâmă casele. Dar mobilele, mobilele bune, frumoase, rămân și durează, nu au moarte. Șifonierele sunt gândacii de bucătărie ai culturii noastre, zice. Și, fără să-și încetinească pasul, trece vârful de oțel al cheii de-a lungul feței lustruite a unui cabinet de nuc. Sunetul este înabușit, ca atunci când tai ceva moale cu ceva ascuțit. Cicatricea este adâncă și scoate la iveală de sub furnir lemnul de pin brut și ieftin. Se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
amestecă printre vacile condamnate, apoi le conduce pe rampa spre locul de tăiere. Vacile speriate, îngrozite, nu ar merge în veci dacă nu le-ar deschide drumul această vacă-fariseu. În ultimul moment, înainte să cadă cuțitul, securea sau ranga de oțel, vaca-fariseu se dă la o parte. Rămâne în viață, pentru a duce la moarte o altă cireadă. Asta face cât trăiește. Până când, într-o bună zi - după cum scrie în Buletinul miracolelor paranormale -, vaca-fariseu de la Întreprinderea de Procesare a Cărnii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tocurile bătucite și făcute praf. Pantofii distruși zac în mijlocul camerei. Helen stă în colțul celălalt al camerei, într-o rază firavă de lumină, în marginea conului de lumină pe care-l aruncă o veioză. Se sprijină de un dulăpior de oțel inoxidabil. Degetele-i sunt rășchirate pe inox. Își lipește obrajii de dulăpior. Pantofii mei plesnesc și zdrobesc culorile de pe jos, și Helen se întoarce. Peste rujul roz este mânjită de sânge. Pe dulăpior e un sărut în roz și roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Uită-te la el, zice, și atinge geamul cenușiu cu unghiile ei roz. E atât de desăvârșit! Înghite - sânge, diamante sparte și dinți - și-și încrețește fața cumplit. Mâna i se încleștează pe stomac și se proptește de dulăpiorul de oțel, de geamul cenușiu. Sângele și condensul curg pe ferestruică. Cu mâna tremurândă, Helen își deschide poșeta și scoate un ruj. Își dă cu el pe buze și-l mânjește de sânge. Zice că a oprit unitatea criogenică. A deconectat alarma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și matale ai fost într-însa. Helen îl ridică pe Patrick în mâini. Copilul ei, rece și albăstriu ca porțelanul. Înghețat și fragil ca sticla. Și aruncă prin cameră copilul mort, care se izbește cu un zăngănit de dulăpiorul de oțel și cade pe podea, învârtindu-se pe linoleum. Patrick. Un braț înghețat i se rupe. Patrick. Învârtindu-se, trupul lui se lovește de un colț al dulăpiorului de oțel și picioarele i se frâng. Patrick. Trupul fără mâini și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
copilul mort, care se izbește cu un zăngănit de dulăpiorul de oțel și cade pe podea, învârtindu-se pe linoleum. Patrick. Un braț înghețat i se rupe. Patrick. Învârtindu-se, trupul lui se lovește de un colț al dulăpiorului de oțel și picioarele i se frâng. Patrick. Trupul fără mâini și fără picioare, ca o păpușă stricată, se învârte până se lovește de perete și i se rupe și capul. Și Helen îmi face cu ochiul și zice: Haide, tati, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
care le prinde somnul. E un cântec nostalgic și sentimental; îmi simt fața lividă și înfierbântată de hemoglobina oxigenată în timp ce spun poezia cu voce tare sub lumina de neon, în timp ce Helen îmi atârnă inertă în brațe, proptită de dulăpiorul de oțel. Patrick e plin de sângele meu, de sângele ei. Gura ei stă întredeschisă, dinții ei sclipitori sunt diamante adevărate. O chema Helen Hoover Boyle. Avea ochii albaștri. Treaba mea e să observ detaliile. Să fiu un martor imparțial. Documentarea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pledez vinovat pentru toate. Mi-am omorât soția. Mi-am omorât copilașul. Eu sunt Waltraud Wagner, Îngerul Morții. Omorâți-mă, ca să pot fi cu Helen din nou. Si dom’ sergent zice: — Trebuie să ne grăbim. Se duce la dulăpiorul de oțel. Scrie ceva cu pixul pe un carnețel. Rupe foaia și mi-o dă mie. Mâna zbârcită i-e pătată de negi și acoperită de peri cenușii. Are unghii groase și galbene. „Vă rog să mă iertați că mi-am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Încearcă să negi, poți? — Nu. — Nu vrei să negi? De ce aș face-o? Mi-a sărit deodată la beregată. Și, firește, exteriorul acela dolofan, moale și aparent neajutorat era doar atât: un exterior. În realitate, mușchii lui erau tari ca oțelul; mă apucase cu mâna de gât, îmi dăduse un genunchi în boașe, iar vârful cuțitului mi se apropiase de grumaz suficient cât să-mi zgârie pielea, făcând să țâșnească o picătură de sânge. Capacitatea mea de a opune rezistență - păianjenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
un costum foarte modern (credea el) de culoarea bronzului, se mișca și se unduia în lumina crudă, strecurată printre norii ce pluteau deasupra lui Archway Hill. Dacă și-ar fi ridicat privirea de la pavaj, Alan ar fi văzut podul de oțel care traversa Archway Road. Știa foarte bine că o mulțime de nefericiți își puseseră capăt zilelor sărind de pe el. Impactul cu caldarâmul, conform unui medic despre care Alan știa că lucrează în secția de urgențe de la Whittington, le făcea femurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
În urma unei dezvoltări de peste 60 de ani, producția principalelor produse industriale a crescut de zeci și chiar de sute de ori. Multe produse industriale sunt exportate în alte țări, China aflându-se pe primul loc în lume la producția de oțel, cărbune, ciment, îngrășăminte chimice și televizoare. În 2013, China a realizat o valoare industrială adăugată de 21.068,9 miliarde de yuani, o creștere de 7,6% în comparație cu cea din anul precedent. În prezent, China poate produce atât avioane, nave
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
câteva săpături întâmplătoare în zonă au confirmat existența unui astfel de mormânt. În 1971, în timpul unor săpături la peste zece metri adâncime, pe un șantier din zonă, constructorii au dat peste o porțiune cu noroi alb. Cu o bară de oțel au făcut o gaură în strat și din orificiul creat au ieșit gaze cu miros neplăcut. În urma prospectării, specialiștii au confirmat că în subteran se află un mormânt antic. Deschizându-l, arheologii au constatat că groapa este, de asemenea, plină
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
când au sub buci un 4x4? Este vorba de sentimentul românesc al ființei în gip. Vehiculul ăsta e înalt și greu. Te sui și te uiți de sus la gândacii care mișună în trafic. Șasiul e ranforsat cu drugi de oțel, bara de protecție din față arată mai degrabă ca un pinten de atac, ai superfrâne, airbaguri, poți să prinzi 140 km/h doar gâdilând nevrotic pedala de accelerație. Te simți ca un tanchist dând iama în infanteriști. Ți se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
că o să pună foc, o să-și pună capăt zilelor sau o să pună mâna pe răngi. Și nu m-am temut degeaba. Într-o duminică dimineața, însorită, veselă, nu în cea în care un gâscan bătrân și înfoiat (Dobrin, ajuns la Oțelul Târgoviște) a prins șarpele vișiniu în cioc și a dat cu el de pământ, în alta, când tata era puțin răcit, unul dintre bărbații ăia tuciurii, trădat de iubita lui (într-un meci amărât cu I.P.A. Aluminiul Slatina), a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și, după cum vedeți, deja m-am apucat, că acea coborâre din pătuț echivalentă cu începutul traseului alpin are toate datele necesare pentru a fi asemănată unui zbor de aterizare. Iar pentru un astfel de zbor ți se cer nervi de oțel, rezistență sporită la efort, un stoicism exemplar (ce altceva decât durere poți să simți atunci când ajungi pe covor cu o bufnitură surdă?), un plan dinainte stabilit, dublat de o doză consistentă din acel aliaj imponderabil cu care sunt înzestrați toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
țapițerie roșie, era locul unde stătea Norman, sau mai exact unde avea să stea Norman. Atunci, Încă nu-l cunoșteam - pentru mine, avea să rămînă un timp pur și simplu Proprietarul Biroului - Însă harababura de pe biroul lui, țepușa dreaptă de oțel pe care erau Înfipte pînă la vîrf un morman burtos de chitanțe, brațele strălucitoare ale scaunului și, firește, perna roșie Însăși, cu scobitura În formă de fese din mijloc, emanau o aură de seriozitate și demnitate pe care, date fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]