921 matches
-
noi, patrimoniul public, inclusiv habitatul natural, e motiv de jaf. Jaful nu se explică prin instinctul distrugerii indus de comunism, ci prin incultura binelui public, o insuficiență programatică a „cadrelor“ partidului unic, selectate din toate categoriile sociale pe criterii de obediență și supunere. Foștii uteciști au case de discuri ce editează hituri răsuflate Showbiz-ul românesc este plin de foști uteciști, PROcopsiți în anii dezmățului mediatic. Au case de discuri ce editează hituri răsuflate, case de filme închiriate producătorilor străini, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
face posibilă credința în sensul iudeo-creștin. Împlinirea voinței divine se face prin aparenta abandonare a liberului arbitru tocmai datorită credinței că Tatăl știe mai bine ce îi trebuie fiului. Acceptarea necondiționată a voii lui Dumnezeu, deși poate fi confundată cu obediența, este cea mai plenară formă de libertate, iar Avraam crede asta fără tăgadă. Ascultarea lui Avraam o anunță pe cea a lui Iisus din grădina Ghetsimani, iar Isaac pe muntele Moria îl prefigurează pe Iisus răstignit pe cruce. Legământul nescris
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Theodor Codreanu a fost vindecabilă. A devenit incurabilă, în schimb, grație morții civile care i s-a programat". Odată elaborat, scenariul scoaterii lui Eminescu în afara vieții sociale trebuia înfăptuit etapă cu etapă. La acest program eliminativ a contribuit, desigur, și obediența medicilor, a doctorului Francisc Iszac în primul rând, care-i administra doze mari de mercur, câte 20 de fricțiuni a 4 grame, "când și o jumătate de gram poate să aibă acțiune dăunătoare". Firește, pentru cercurile masonice de la noi (în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fi calificată decât snobism. Nu căutați valori spirituale la scriitorii basarabeni, apreciați curajul acestei literaturi-tampon între cultura română și expansiunea rusească. În sărăcie și opresiune nu pot apărea idei revoluționare, doar conservatoare. Spre deosebire de puternicul crez românesc în salvgardarea statului în obediență: Grigore Vieru, Anatol Codru, Ion Vatamanu, Nicolae Dabija, Arcadie Suceveanu, Andrei Țurcanu, Leo Butnaru, Nicolae Rusu ș.a. Vieru "contrazice falsa incompatibilitate dintre românism și europenism. Prin Grigore Vieru Basarabia nu mai este "o închidere ce se deschide". Dacă am vorbit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în mereu dovedite iluzii). O realitate dureros căzută sub simțuri și percepția corectă a faptelor din spatele ușilor închise, l-a pus pe omul Eminescu în conflict cu toată lumea. Inflexibil, inadaptabil (în limite totuși normale) și incapabil de "sfânta" și eterna obediență (adesea discretă) a meseriei, omul Adevărului s-a trezit repede incomod pentru toți, fără deosebire de apartenență la tabără... Și, de fapt, în acest context, se află și cauza, și locul de naștere a tragediei care a grăbit finalul existenței
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lungești așa! judecățile tot din automatism, depou de tramvaie pe mal din cîmp, săritură de la pastoral la particular echipamentul urban, ceața de întors lui apăsarea toamnă, coadă de noapte difuză, pîndește ruralitatea în răsărit, la pornire mi-am făcut cruce, obediența nepoata alături, în loc de buze despicături în carnea obrazului, clipește zborul de porumbei, în fiecare din ei s-a zbătut altceva, grilajul de la Lețcani flori în rînd cu semne necunoscute spre Dorohoi, bețele electrificate CF 606 Iași Pașcani, în urmă subțiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de apus a Imperiului (în cazul de față din Italia) în raport cu ostrogoții arieni (tot creștini, dar eretici) a devenit de uz curent abia în secolul al XI-lea, după Marea Schismă din 1054, numindu-i astfel pe toți credincioșii de obediență religioasă romană în opoziție cu cei de rit "ortodox" (orthodoxos = calea, învățătura dreaptă), afiliați Bisericii răsăritene. Pînă atunci, însă, ambele cuvinte (catholicos și orthodoxos) au servit concomitent la caracterizarea susținătorilor adevăratei doctrine, în contextul controverselor dogmatice de după secolul al III
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Giovenale Falco stătea în conventul din Târgoviște, dar slujea și la București unde se afla Pr. Pillotti. Din cauza unor scrisori trimise la Roma de către acesta - care mai apoi va părăsi Misiunea -, Pr. Falco a primit poruncă să revină în Italia. Obediența a fost reținută de către Pr. Prefect, care a voit să se convingă mai întâi asupra faptului, informându-se și de la catolicii din Târgoviște care mergeau deseori la Constantinopol. Din informațiile culese i-a reieșit din plin falsitatea acuzațiilor, astfel încât Prefectul
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
cereau în plus și cărți, pentru că au început cursuri de instruire religioasă la care mai multe familii își trimiteau copiii cu bucurie. Prefectul a informat Sf. Congregație asupra acestui aspect încurajator prin scrisoarea adresată Mons. Ingoli, pe 17 septembrie 1639: Obediența pe care Sf. Congregație a trimis-o Pr. Falco nu am să-i o trimit, pentru că sper ca prin această schimbare a situației să-i pot trimite o alta încurajatoare, întrucât misionarii trimiși de mine în Valahia pe calea Poloniei
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
de putere care s-au succedat la cârma politică a societății românești și-au pus în acțiune programele de antropogenie politică. După cum vom vedea, dacă până în secolul al XIX-lea școala avea funcția antropogenetică de fasonare a creștinului patriot prin obediența sa civică față de stăpânirea politică, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, formarea statului național român a condus la redefinirea școlii ca incubator ideologic al lui homo nationalis. România fusese făcută, mai rămâneau de făcut românii. Iar școala a fost instrumentală
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care acest proces se împletește cu alte trei dimensiuni interconectate: instituționalizarea sistemului educațional, evoluția concepției despre naționalitate și dinamica memoriei colective. Neintrând în planurile lucrării de față o analiză istoriografică sui generis, relatarea de mai jos urmează cu fidelitate și obediență interpretativă linia trasată de K. Hitchins (1998a) în Românii 1774-1866, C. Durandin (1998) în Istoria românilor și F. Constantiniu (2011) în O istorie sinceră a poporului român (ediția a patra). Istoricește, Țările Române au evoluat în cadre distincte de statalitate
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Unmündigkeit). Dimpotrivă, statul habsburgic urmărea introducerea omului în starea de tutelaj statal prin formarea lor ca cetățeni conștiincioși moral și supuși politic statului habsburgic. Școala, transformată în politicum de către Maria Tereza, cu asistența lui von Felbiger, propovăduia o pedagogie a obedienței statale și a loialității dinastice. Infuzia iluministă în corpul social, realizată prin reformele educaționale începute în 1774, vizau "formarea unor cetățeni docili dar instruiți, capabili să aplice în provincie directivele economice, politice, culturale și religioase trasate de cabinetul din Viena
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pláce rânduiálá lui Dumnezeu (ABC séu Bucavna pre folosul scolelor niamului romanesc, ediția 1797, pp. 84, 86; vezi și Ghibu, 1975, p. 58). Nu credem că este deloc exagerat ca aceste mesaje să fie descrise ca alcătuind o "pedagogie a obedienței" propovăduită de autoritățile statale și justificată prin recursul la o teologie politică în care principiul axial este "dreptul divin al regelui". În principatele danubiene, procesul de etatizare a educației și de articulare a unei rețele organizată statal de școli publice
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
conceptului, este departe de aceasta. După cum notează și P. Cornea (1973), noțiunea de patriotism desfășurată în paginile manualului publicat de Iancu Nicola presupune "sanctificarea rânduielilor existente" (p. 238), întrucât promovează o formă tipică de ceea ce am numit a fi "pedagogia obedienței". Iată un pasaj relevant din Manual... în care este definit conceptul central al lucrării: Iubirea de patrie stă întru a arăta respect și recunoștință către stăpânitori, întru a ne supune la legi, la obiceiuri și la bunele moravuri ale societății
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
didactic de factură luminist redactat sub tutela statului habsburgic: mixează sub copertele aceleași cărți cunoștințe practice de economie rurală (de ex: despre fânațe, cultura pomilor, creșterea animalelor etc.), menite a crește productivitatea economică a supușilor, cu propaganda îndreptată înspre asigurarea obedienței maselor, o propagandă politică ale cărei contraforți sunt găsiți în morala creștină. La capitolul "Descrierea Patriei", copiii ardeleni sunt informați că "Împărăția cea mare și frumoasă, care ne cuprinde pre noi și alte multe milioane de oameni, este iubita Austria
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
bazele unei infrastructuri educaționale sub jurisdicția statului. Autoritățile statale s-au angajat în procesul de articulare a unei rețele de unități școlare prin intermediul cărora au promovat loialitatea politică a subiecților lor și acceptarea status quo-ului social prin intermediul unei "pedagogii a obedienței" centrate pe ideea de patriotism civic, în care fiecare trebuia să își accepte cu recunoștință situația socială hărăzită de soartă. Bunul cetățean era acela care respecta ordinea socială consacrată, își accepta poziția în ierarhia piramidală a societății și își manifesta
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
religioasă, autoritățile statale au păstrat cucernicia față de cele sfinte, dar au direcționat-o și înspre puterea temporală. În contextul articulării unei "pedagogii a supunerii" față de stăpânire, autoritățile statale au promovat prin medium-ul literaturii didactice un patriotism civic definit ca obediență civilă față de ordinea prestabilită. Cetățeanul model era cel care își iubea patria, definită în termeni teritoriali-politici, și nu etnici; de exemplu, patria ardeleanului era Austria, iar țara era Transilvania (Morariu-Andrievici, 1858, pp. 53, 78). Ca atare, " Cetățenii sunt datori să
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
au elaborat, prin scrierea de tratate de specialitate, o nouă viziune asupra naționalității care a fost rapid pusă în circulație în literatura școlară. S-a produs astfel tranziția dinspre "patriotismul civic" către "naționalismul etnic", în paralel cu deplasarea de la "pedagogia obedienței" înspre "pedagogia xenofobiei". Mutații atât de substanță cât și de structură sunt reperabile și în memoria colectivă modelată statal prin intermediul literaturii didactice în general și a manualelor de istorie în particular. Naționalismul, ale cărei forțe ideologice au fost descătușate în
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la paradigma xenopoliană a dualismului etnogenetic daco-roman, cu diferențierea extrem de semnificativă că raportul dintre cele două elemente este răsturnat în favoarea autohtonismului. Ca regulă generală, discursul propagat în manualele de istorie se conformează directivelor precise indicate în documentele de partid. Aceeași obediență discursivă este identificabilă și în chestiunea originii. Programul... adoptat la Congresul al XI-lea al PCR din 1974 a lansat oficial tracismul în istoriografia românească, curent care pe plan cultural a luat forma tracomaniei. Această dublă mișcare presupusă de tracism
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
D. T.: Înainte de plenare, conferințe, ședințe din astea de partid, se cântărea mult, câteva zile, cine să fie trecut și în ce ordine pe lista de vorbitori. S. B.: Cum se făcea selecția pentru asemenea prestații? D. T.: În ordinea obedienței și în ordinea forței mesajului sau a prestanței vorbitorilor. S. B.: În primul rând, funcțiile erau înscrise la cuvânt. D. T.: Funcțiile, după care și reprezentativitatea - clasa muncitoare, țărănime, apoi intelectualitatea -, toate categoriile de la unitățile mai mari. După aceea vocea
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
CM al PCR până în 1989. Nagâț era din clasa muncitoare, cu un CV foarte bun de activist, a urcat de jos toate treptele. Avea forță, era și impunător, învățase și cu ce trebuie unsă conduita unui politician. Știa și regulile obedienței față de șefi și ale controlului subalternilor. Am avut și o parte bună, și o parte proastă a relației cu el. Și el a întreținut o bucată bună de timp tensiunea cu Casa de Cultură, dar nu pe față. Îi punea
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
D.T.: Ei, normal că secretarul de partid, care era lector sau conferențiar, promovat de profesorul Todosia sau de nu știu care șef de catedră, care avea o problemă acolo, un agațament în dreptul lui... normal că erau și complicități și legături interpersonale, de obediență profesională. S.B.: De înțelegere, că până la urmă erau chestiuni umane. D.T.: Și era interesul. Începuse un trend, o preocupare constantă. Pentru că linia lui Ceaușescu de primire cu prioritate a muncitorilor și țăranilor a creat și probleme organizaționale. Nu numai la
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
de fapt problema. Și ați îndeplinit planul? D.T.: Da. Când am ieșit, era îndeplinit. Eu așa știu. Bine, acum într-un registru ironic al analizei istorice, pare o forțare: "Studenții ăștia-s fomiști de a intra în partid? Asta înseamnă obediență față de partid, asta înseamnă dorință de a intra în structuri". Se poate discuta și așa, dar eu văd altfel. S.B.: Important este cum era atunci, asta ne interesează. D.T.: Atunci nu puteai promova, să fie clar, nu puteai urca în
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
lipsa perspectivelor induce indiferentism, pasivitate, bășcălie cinică. „Calitatea“ devine o deșertăciune. Tradițiile de tot soiul sunt culpabilizate ca niște poveri fără sens. Succesul se plătește cu acomodă ri degradante sau capătă un luciu suspect, de clandestinitate. Sunt încurajate eschiva morală, obediența, minciuna. Decenii întregi se trăiește duplicitar, derizoriu, în conflict cu onoarea proprie, cu onoarea publică și cu onoarea lui Dumnezeu... Se poate reuși fără efort, iar efortul nu conduce neapărat la reușită. Așa se explică dificultățile pe care le avem
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
spiritual pot fi exasperante pentru Dum nezeu însuși (cf. Isaia, 1, 11-15). La celălalt pol se situează cei care nu cred că cred, pentru că au despre credință o imagine în același timp schematică și sofisticată. Schematică, atunci când o confundă cu obediența formală, cu stricta „execuție“ a canoanelor. Sofisticată, atunci când o plasează pe un cer intangibil și solemn, când nu concep faptul de a crede decât ca pe o stare de „răpire“ perpetuă, de beatitudine fără breșă. Dacă idolatrizezi credința, dacă îți
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]