949 matches
-
în critica literară care au sărăcit literatura de frumos, de muzicalitate, de fascinația ideilor, descărnînd-o în scheme și formule moarte. Însă rostul lor a fost, privit dintr-o perspectivă generoasă și în același timp plasată undeva foarte departe, de a obiectiva un fenomen care chiar dacă e adeseori menit să refuze obiectivările are totuși o structură complexă demnă de a fi supusă unor investigații riguroase, cu riscul aferent al plictiselii. Iar pasiunea la care se referă Revel, cea a discursului despre alimente
Istorii culinare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16305_a_17630]
-
vreun incident petrecut la casa de creație de la Mogoșoaia în plin deceniu al optulea. (Perioadă de provizorat pe care respondentul o și invocă într-un rând). Dar e clar că, în timp, această eventuală tensiune personală a ajuns să se obiectiveze. Până la urmă, explicația rezonează într-o chestiune de stil. Și Dinescu, și Sorescu sunt, structural, poeți de succes. Ale căror versuri se pretează adeseori la mecanica simplistă a poantei. (Mai metaforică în cazul unuia, mai francă în cazul celuilalt). Au
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
de înțelegere și cuprindere a alterității. Fiecare critic are, desigur, un anumit sistem de lectură, o modalitate predilectă de interpretare, o viziune de ansamblu asupra literaturii contemporane. Problema este că prea puțini critici, la noi, fac efortul de a se obiectiva, înregistrând realitatea artistică în schimbare și, totodată, valorile non-circumstanțiale ale acestei literaturi. Pentru X sau pentru Y, critic-ideolog ori critic convins de propria măreție, operele, autorii, grupurile și direcțiile apar numai prin omologarea sa. Ceea ce el nu vede (se face
Cu cărțile pe masă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8072_a_9397]
-
prestigiul unui jurnalist cinstit, care spune lucrurilor pe nume și care încearcă mereu să descopere și să sublinieze adevărul. Există, cred, un adevăr al faptelor, grăitor prin el însuși, dar și unul al interpretării lor: subiectivă, datorită personalității comentatorului, dar obiectivă prin adecvarea la natura obiectului supus analizei. Mai ales acum, când numărăm destui susținători ai relativismului postmodern, ce înțelegeți Dvs. prin adevăr și prin adevăr literar și artistic? - Nu înțeleg, Daniel, la cine se referă pluralul din paranteză (bune și
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
intim", ci un jurnal-eseu, un jurnal care conține, in vitro, ideile obsesive care au stat la baza scrierilor sale majore). Ficționalitatea romanului contribuie la integrarea materiei eterogene din jurnal într-o substanță epică omogenă și compactă, conferind astfel validitate și obiectivând viziunea personală a scriitorului. Doar în titlurile sub formă de rezumat ironic (ca în romanele din secolul al XVIII-lea cu care textul lui Sîrbu are mai multe afinități) ale celor douăzeci și două de capitole ale cărții se identifică
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
imunoterapia, chimioterapia (Mitomicina C) și/sau tratamente antivirale nu și-au dovedit încă complet eficacitatea și sunt în continuare în studii. Diagnosticul clinic este sugerat de prezența masei tumorale intranazale unilaterale asociată cu obstrucție nazală, rinoree și epistaxisuri repetate și obiectivat prin examene endoscopice rinosinusale și radiologice reprezentate de radiografi a standard, CT-ul rinosinusal și/sau RMN-ul care are o sensibilitate crescută la analiza țesuturilor moi, în scopul diferențierii tumorii de leziunile postobstructive. Malignizarea papilomului se asociază cel mai
Revista Medicală Română by Elena Roxana Osiac () [Corola-journal/Journalistic/92287_a_92782]
-
cu măsură, regenerând și nu mortificând, trezind și nu adormind interesul cu "analize fastidioase", cum constată la lectura romanului lui G. d'Annunzio, Triumful morții. Absența predominantă a atitudinii conduce la conjectura, deloc conjuncturală, că își reprimă divergențele și se "obiectivează". "La fel de sceptic ca și față de regolistica, de preceptistica poetică veche, se arată Benedetto Croce și față de întreaga literatură modernă a programelor, a manifestelor." (127). Salvează totul impresia de flexibilitate, și încă una foarte mare. Suspectarea principiilor de estetică ori de
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
mimarea unei afazii, nu e o "formă ideală" a poeziei ce se autoanulează, așa cum socotește altul, ci o formă a poeziei în toată puterea cuvîntului. Nonretorica nu e mai puțin o retorică. Prin același sistem metaforic mineralizant trecut, verbul se obiectivează: "Poezia lui Bacovia nu este doar un lanț de semne, ci și un obiect, ale cărui componente sînt grafemele, acele inscripții pe suportul colii albe de hîrtie ale căror forme se contrag, se fărîmițează". E vorba, în consecință, de un
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
remușcării, dar răceala notației e doar aparentă. Ochiul "parcă omenesc" al sitarului suprimă orice comentariu. Cea mai frumoasă pagină dedicată agoniei unui animal îi aparține lui Mihail Sadoveanu. Scena n-are martor vizibil, iar sentimentul se dizolvă în descrierea ei "obiectivă". Rănită de glonțul unui vînător, o căprioară moare în inima codrului: "Umbra creștea în juru-i. Lucirile de pe vîrfuri ale soarelui se șterseseră. Pădurea avea în răstimpuri înfiorări rare, după care urmau alinări, liniști ca din alte lumi. Și căprioara sta
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
fix/ în același poem: ei și!.../ din memoria vîntului se ivește/ o catedrală neterminata/ ei și!.../ nu mă mai mir nu mai pun întrebări nu mă mai doare" (ibidem). În schimb e capabil a-și asuma golul, a și-l obiectivă, ca într-un coșmar în care decorul, epica, deznodămîntul țin de emanația eului străin sieși. Eul își conține propriul abis, de care ia cunoștință cu stupefacție: "n-am știut ce să zic/ n-aveam nici o scuză. m-am aplecat/ peste
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
un produs finit, răcit, ci ca un proces deschis, cu elementele încă nefixate. Că nu e, totuși, vorba despre un simplu răsfăț auctorial o dovedește, pe parcurs, imersiunea criticului în biografia sa. Autorul cărții de față nu este un savant obiectivat până la pierderea substanței umane, ci un ins care vine cu propriile întrebări, dileme, experiențe. Exegeza fiind, în aceste condiții, și o formă de a vorbi despre sine. Caracterizarea lui Cioran vine adesea împreună cu autocaracterizarea lui Livius Ciocârlie: Nu stau împreună
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
poate fi totuși mai mult sau mai puțin justificată logic: există acțiuni pe care le pot face și alții - și există stări interioare, psihologice, pe care le experimentează întotdeauna individul. Din acest punct de vedere, e mai firească și mai obiectivă insistența asupra îndeplinirii unei acțiuni în nume propriu („Voi bate eu, personal, la ușa celor care ar putea să îmi ofere un loc de muncă”, cancan.ro), în vreme ce în prezentarea unor procese mentale (care sunt, inevitabil, ale persoanei care vorbește
Eu personal... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5578_a_6903]
-
al obsesiei comunicării. Cu trecerea timpului se poate urmări cum în istoria ideilor schimbarea etichetelor e și o schimbare de atitudine: de la obsesia specificului național se trece la cea a imaginii României și, în fine, cu o formulă tehnică, aparent obiectivă și neapărat pragmatică, la brandul de țară. Iar chestiunea construirii personalității renaște în formule destul de șocante: "Ce ar trebui să faci pentru a deveni și tu un brand " (cu subîntrebările-cheie: "cum vorbești? cum te îmbraci? ce faci?", ele.ro). Verbul
"Branduiala" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10600_a_11925]
-
la confesiunile filosofice ale lui Petrarca. Conținutul este totuși unul nou și propriu fiecăruia, deoarece confesiunea nu survine în urma unui sentiment etic sau religios, ci izvorăște din energia pură și neînfrântă a gândirii înseși. Ideea se prezintă în structura sa obiectivă drept un sistem coerent de concepte și adevăruri, de premise și consecințe -, însă, odată cu aceasta, întregul proces al judecării și deducției devine totodată viu în fața noastră. Iar în acest sens, odată cu forma sistemului, se explică și „forma” personală a vieții
Ernst Cassirer Kant – viața și opera by Adriana Cînța () [Corola-journal/Journalistic/3676_a_5001]
-
al absenței capilor de serie, al lipsei de audiență) pe care scriitorul român le poartă cu sine până la prezumtivul prag al conștientizării și asumării lor. În acest punct ele dispar, resorbite fiind în luciditatea autocritică a subiectului ce se poate obiectiva și contempla. Dar nu, așa zicând, ,în toată splendoarea sa", ci la scară reală: ,simpla constatare a inferiorității (nu) devine de la sine Ťcomplexť. Descoperirea unor defecte ori deficiențe proprii înseamnă, dimpotrivă, o dovadă de luciditate autocritică. Avem de a face
Ideea critică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11406_a_12731]
-
fel de preistorie. Dar merită văzut cum lucra „fantezia informativă”, căci de la un nucleu real se dezvoltau adevărate pagini de roman - unificate ... stilistic prin limba de lemn a epocii. De exemplu, aflăm că soția ambasadorului nu locuia „cu obiectivul” (feminin: „obiectiva”!), ci venea în România doar din când în când, că ambasadorul și-a realizat „contactele” „la reședința sa, la acțiunile protocolare organizate de Ambasada Olandei sau alte reprezentanțe diplomatice, precum și la domiciliile elementelor respective, în multe situații noaptea târziu, după
Un ambasador neobișnuit by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3490_a_4815]
-
gîndurilor lor" (Nous trois, 1992). Viața în trei este, asemenea romanelor echenoziene, ,o satiră a singurătății moderne" (Patrick Lapeyre). Dar lucrurile nu rămîn aici. La Patrick Lapeyre, interesul pentru intertextualitate, viu în literatura echenoziană, se reduce; de asemenea, abordarea behavioristă, ,obiectivă", face loc perspectivei psihologizante, chiar dacă naratorul omniscient nu se întinde niciodată prea mult la vorbă: ,Ludo deschide robinetul și rămîne un moment așezat pe marginea căzii privind apa cum curge. ș?ț Ar fi de ajuns să debranșeze telefonul, să
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
orice fir de ingerință de spirit. Și oricît le-ai spune că niciodată nu vor putea să elimine contribuția conștiinței la legile pe care tot ea le-a formulat, elanul lor de obiectivare merge înainte. Argumentul întemeiat că cine se obiectivează se dezumanizează nu poate avea înrîurire asupra celor care tocmai asta vor. Așa de face că impresia pe care ți-o lasă cartea Universul în comuniune dezminte încrederea lui Nesteruk în privința unui posibil dialog între știință și religie. În realitate
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
Profit, deci, de împrejurare pentru a semnala documentele pe care le conține, împreună, desigur, cu contextul memorialistic hărăzit de autor. Volumul se alcătuiește dintr-o suită de profiluri literare, deghizate în memorialistică. O memorialistică blândă, necorozivă, care tinde să se obiectiveze și, de aceea, face apel la document. Se poate spune chiar că memorialistica nu există, pentru Vârgolici, decât ca auxiliar al istoriei literare și numai în măsura în care reușește să se ridice deasupra afectelor celui care scrie. Documentele - mai ales scrisori, dar
Documente în „rama“ memoriei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6326_a_7651]
-
Și totul se întâmplă doar după prevederile cuprinse în el!! Căci prin cunoașterea lui prealabilă parcă ai fi dobândit o adevărată cunoaștere. Absurdul acesta se impune prin repetarea nesfîrșită a aceleiași imagini a "lumii proprii" care astfel pare a se obiectiva. S-a produs o desensibilizare a reprezentării lumii care a devenit identică cu ea însăși, neschimbată, deci "obiectivă". Obiectivitatea, convenție acceptată pentru o clipă uzurpează însăși eternitatea. Posibil și imposibil De fapt gândirea se chinuiește într-o meditație neîntreruptă despre
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
dobândit o adevărată cunoaștere. Absurdul acesta se impune prin repetarea nesfîrșită a aceleiași imagini a "lumii proprii" care astfel pare a se obiectiva. S-a produs o desensibilizare a reprezentării lumii care a devenit identică cu ea însăși, neschimbată, deci "obiectivă". Obiectivitatea, convenție acceptată pentru o clipă uzurpează însăși eternitatea. Posibil și imposibil De fapt gândirea se chinuiește într-o meditație neîntreruptă despre "posibil" și "imposibil". Întreaga lume pare să se despartă între ceea ce îmi aparține și altă parte rîvnită cu
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
probleme, cu deosebire că cel din urmă le rezolva cu alta tehnică". Această din urmă observație e cel puțin la fel de exagerată că unele dintre aprecierile lui Camil Petrescu. Indiferent de aceste polemici eseistice pe marginea românului românesc, el s-a obiectivat și citadinizat, criterii ale valorii sale complexe și moderne. Bătălia pentru românul românesc fusese, definitiv, cîștigată. Românul românesc interbelic. Dezbateri teoretice, polemici, opinii critice. Antologie, prefață, analize critice, note, dicționar, cronologie și bibliografie de Carmen Matei Mușat. Editură Humanitas, colecția
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
o fină senzualitate (În Muzeul Czartoryski). Poetica devine într-o tot mai largă măsură un proces de distilare. Aduse la vedere, mecanismele creației se substituie reprezentației afectelor. Conștiința e încă ingenuă prin „mirare” (Zi de noiembrie). De ziua sa, autorul, obiectivat prin faptul că-și examinează „cîntul”, suflă, decorativ, „o cometă din cuvinte / în norii de cenușă verde” (ibidem). O adîncă reverență făcută unui mare înaintaș se înscrie în aceeași manifestare de tradiție elevată a provinciei, id est de ritual al
Un limbaj personal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5187_a_6512]
-
Atîrnînd mereu ca un fruct de o creangă în vînt,/ Ca de un arc încordat o săgeată,/ Ca de propria sa etimologie, un cuvînt" (Suficientă mie). Între sine și mulțime, între prezent și trecut, între muțenie și strigăt, autoarea se obiectivează în dezechilibru: "Mi-e greu cu mine,/ Cu ceilalți amar,/ Se scorojesc pe frunze/ Culorile mai noi/ Și de sub straturi rîncede de var/ Ies rînjete de dinainte de război.// Mai răul lasă-n dinți nisip,/ Mai binele dospește acru rime,/ Singur
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
să facă? Toți ceilalți... păcat pentru ei. [După un moment de ezitare] Și cinematograful surprinde bine toate astea. Dar e avantajul... Da, așa e, bărbații și femeile cultivate au un avantaj obiectiv față de ceilalți, și anume faptul că-și pot obiectiva propriile contradicții și că pot trăi în roman aporiile sau antinomiile pe care le cunosc în viață. De aceea romanul este un instrument de cunoaștere foarte util, pentru că ne permite să luăm distanță față de propriile noastre sentimente: învățăm ceva citind
Pascal Bruckner despre paradoxurile iubirii () [Corola-journal/Journalistic/5355_a_6680]