805 matches
-
acestui proces de obiectivare care este auto-obiectivarea vieții și ca efect intemporal al acestuia. Pe de o parte, viața transcendentală însăși se obiectivează, furnizându-i oricărui fenomen "uman" nucleul său concret și mai întâi omul însuși, individul empiric. O asemenea obiectivare nu este poate posibil de conceput fără o determinare naturală care îi servește drept punct de sprijin, corpul natural, însă ea nu se explică nicidecum prin aceasta și nu se reduce la ea. Nu numai că obiectivarea este un proces
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
empiric. O asemenea obiectivare nu este poate posibil de conceput fără o determinare naturală care îi servește drept punct de sprijin, corpul natural, însă ea nu se explică nicidecum prin aceasta și nu se reduce la ea. Nu numai că obiectivarea este un proces subiectiv, subiectivitatea însăși în structura sa ek-statică, ci ceea ce survine astfel în În afara Ek-stazei, conținutul "uman" al fenomenului uman, este, sub forma unei simple reprezentări și astfel a dublului său ireal, această viață transcendentală însăși. Independent de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
un proces subiectiv, subiectivitatea însăși în structura sa ek-statică, ci ceea ce survine astfel în În afara Ek-stazei, conținutul "uman" al fenomenului uman, este, sub forma unei simple reprezentări și astfel a dublului său ireal, această viață transcendentală însăși. Independent de această obiectivare și redus la un element natural, la un fapt de a fi, lipsit de capacitatea subiectivă de a simți și încerca, un atare conținut nu este decât un termen abstract; nu este nimic care să semene cu un corp uman
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nici urechea nu aude. Dacă, în calitate de parte a corpului obiectiv, mâna se îndreaptă spre un solid pentru a-l atinge și a-l pipăi, dacă ochiul vede și urechea aude, nu este decât în măsura în care, propunându-se de fiecare dată ca obiectivare a puterilor transcendentale de a se mișca și de a simți, de a vedea, de a auzi și de a atinge, care definesc ființa subiectivă a Corpului originar care suntem, ele poartă în ele, în prezența corpului natural și făcând
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
prezența corpului natural și făcând din el un corp uman, ca tot atâtea semnificații goale, reprezentările ireale ale fiecăreia dintre aceste puteri ale căror replici sunt de fiecare dată în obiectivitate. Corpul obiectiv, individul empiric sunt astfel produsul unei duble obiectivări, cea a corpului subiectiv ca ansamblu al puterilor noastre de a simți, adică de a fi în mod transcendental într-o lume, cea a Arhi-Corpului mai întâi, adică posibilitatea prealabilă a acestui corp subiectiv de a fi în sine, ajungerea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pe sine și faptul de a se încerca pe sine ale vieții absolute. Faptul uman, faptul istoric cel mai simplu nu este inteligibil și nici măcar posibil dacă nu privește un individ empiric, dacă nu este el însuși produsul acestei duble obiectivări care face din istorie istoria indivizilor vii, adică aceea a puterilor prin care ei se raportează la o lume potrivit pluralității multiforme a proiectelor lor, însă întâi de toate la ei înșiși în devenirea primitivă a foamei, a frigului, a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
joacă propria sa esență, adică sporirea, și acesta este motivul pentru care ea este în mod identic devenirea culturii. În ciuda obiectivismului său, proiectul galilean presupune în mod inevitabil în științele umane această zestre prealabilă a individului empiric și astfel dubla obiectivare despre care tocmai am vorbit. Însă nu se face știință cu aspectul empiric. Obiectivismul proiectului științific implică stabilirea idealităților în care datul se pretează unei tratări matematice, care sfârșește prin a ajunge la un nou dat, non-empiric de data aceasta
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
vor fi fost circumscrise și așezate în relație de unitate ne putem apuca să reperăm legile sau formele dispunerii lor, înainte de a le supune tratării matematice despre care se crede că este proprie oricărei științe. În cazul obiectului științelor umane, obiectivarea vieții transcendentale sub forma unei semnificații ideale atașate fenomenului și făcând din el un fenomen uman este, după cum s-a arătat, constitutivă acestui obiect, precum și caracterelor reținute din acesta, fie și numai în mod implicit caracterele temporalității, sensibilității, valorizării, afectivității
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
atașate fenomenului și făcând din el un fenomen uman este, după cum s-a arătat, constitutivă acestui obiect, precum și caracterelor reținute din acesta, fie și numai în mod implicit caracterele temporalității, sensibilității, valorizării, afectivității, intersubiectivității etc. Aceste caractere sunt legate înaintea obiectivării, în viața transcendentală însăși, potrivit unor reguli fundamentale și unei ierarhii ce aparțin propriei esențe a acestei vieți și o definesc. Le regăsim apoi în obiectivare sub formă de proprietăți empirice ale căror legături esențiale nu mai sunt aparente, astfel încât
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mod implicit caracterele temporalității, sensibilității, valorizării, afectivității, intersubiectivității etc. Aceste caractere sunt legate înaintea obiectivării, în viața transcendentală însăși, potrivit unor reguli fundamentale și unei ierarhii ce aparțin propriei esențe a acestei vieți și o definesc. Le regăsim apoi în obiectivare sub formă de proprietăți empirice ale căror legături esențiale nu mai sunt aparente, astfel încât științele pozitive le tematizează la întâmplare, pentru motive care nu-și mai au sălașul în esență și nu se mai confundă cu ea. Alte preocupări, alte
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de a se preta unui tip de analiză sau unor categorii aflate deja în uz în alte discipline, vor dicta acestor științe comportamentele și opțiunile lor. Se conturează aici o dublă contingență, care își află originea în acest dublu proces. Obiectivării vieții îi revine în general să facă să se ivească întrebarea de ce: de ce această viață, de ce aceste moduri de înfăptuire, aceste determinări corporale, sexuale, de ce aceste finalități sau aceste funcții? Trebuie să vedem că asemenea întrebări nu pot fi nici măcar
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
să revină asupră-și pentru ca, percepându-se în el, să se întrebe de fapt: Ce este aceasta? De ce aceste caractere stranii? și, mai cu seamă, de ce cel mai straniu dintre toate, faptul de a se încerca pe sine al vieții? Obiectivarea este cea care creează posibilitatea de a-și pune întrebări despre sine. În distanțarea în care se înscrie se precipită laolaltă conștiința, cunoștința, știința, mulțimea problemelor legate de condiția însăși a conștiinței, pe care, din acest motiv, nu are niciodată
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
relații ele însele exterioare, în cazul în care alegerea parametrilor care vor să le exhibeze pe acestea este arbitrară. Deconstrucția acestor științe este prin urmare critica lor, ea arată cum în ele câștigul obiectivității este iluzoriu în măsura în care operația continuată a obiectivării, a reprezentării, a abstracțiunii, a ideației, a numerației nu permite o abordare a Esențialului, ci determină, dimpotrivă, îndepărtarea sa progresivă și în cele din urmă pierderea sa cum, în ciuda acestei acumulări de cunoștințe pozitive de care se prevalează epoca noastră
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
află în relație de exterioritate radicală cu toate celelalte, exterioritate a cărei forme fenomenale este lumea. În aceasta din urmă fiecare viață se raportează la celelalte și la sine, la natură, în sfârșit, în calitate de alta în această lume. Pornind de la obiectivarea empirică a fiecărei vieți și grație proceselor de abstractizare și de idealizare despre care am vorbit, științele umane se construiesc paralel cu științele naturii. Relația obiectivă cu celelalte și cu natura nu este totuși decât reprezentarea a ceea ce în calitate de Dorință
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
negări a propriei sale condiții ontologice de posibilitate, adică a imanenței sale radicale. Spunem: această forță se exteriorizează, această tensiune se destinde, această încărcare în afect se descarcă de sine. Pretutindeni acțiunea este interpretată ca o exteriorizare și ca o obiectivare reală, în așa fel încât într-un astfel de proces și prin el insuportabilul vieții, dacă ar fi plasat într-adevăr în fața ei și astfel separat de ea, aceasta s-ar trezi deposedată de el din punct de vedere material
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
material și, în sensul propriu, "descărcată". Din nefericire, aceasta nu se întâmplă niciodată, dacă este adevărat că forța și viața nu pot înceta să se încerce ele însele fără a înceta să fie vii, iar, așa cum s-a stabilit, pretinsa obiectivare nu este decât o reprezentare. Vieții i se oferă atunci pentru a fi trăite și asumate de către ea două posibilități, numai două. Cea dintâi este tocmai cultura. Dacă acțiunea nu este niciodată aruncarea în afara sa a ceea ce constituie în viață
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
radicală, ontologică a subiectivității se produce la începutul secolului XX odată cu instituirea behaviorismului, al cărui caracter contradictoriu a fost arătat. Odată eliminată conștiința, rămâne să i se găsească acestei științe un nou obiect: acesta va fi comportamentul, care implică totuși obiectivarea în el a unei subiectivități transcendentale, singura capabilă să îi confere "sensul" său. Iată de ce psihologia științifică nu își atinge cu-adevărat scopul decât contestând specificitatea și autonomia comportamentului uman, interpretându-l ca o simplă aparență, ca fenomen sau rezultat
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
multe perspective. Formularea de mai sus se revendică unei interpretări filosofice, cu o funcție clară de mediator și unificator al diferitelor metode. Așa cum textele unor Lacan, Deleuze, Derrida sau Baudrillard, de pildă, plasează discuția despre o parte din consecințele autoreflectării (obiectivare, distanță, separare, dividere, diferire etc.) Într-o zonă de interferență a metodelor. Pentru cartea noastră o asemenea abordare s-ar dovedi, pentru moment, mult prea amplă și relativ inoperantă. În schimb, de reală eficiență Într-o analiză a dandysmului e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pornită din setea cunoștinței pure și realizată prin procedee riguros științifice fără dulcegării. Ape adânci, Sfinxul și Femeia în fața oglinzii formează prima etapă a literaturii scriitoarei, a lirismului pur și a autoanalizei incisive, după aceste opere se trece ușor spre obiectivarea acțiunii, tinzând spre un realism naturalist, renuntând definitiv la romantismul-liric al incipiturilor scriitoricești. Frumusețea, caracterul oniric al acestor proze, este confesiunea apropiată poeziei, vizând descifrarea complexului existenței, mai exact autocunoașterea : Mă interesează mult și sufletul celorlalți, mă pasionează chiar, îi
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
elementelor subiectului. Întreaga creație a lui Camil Petrescu stă sub semnul lucidității și năzuiește să întrunească atributele autenticității. Autorul nu dă prioritate fabulației în sine, ci ecourilor evenimentelor în conștiința naratorului. Stările de conștiință sunt supuse unei proces permanent de obiectivare și determinare, fapt ce implică o continuă raportare la realitate. Romanele " Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" și "Patul lui Procust" aduc o raportare mai extinsă a problematicii la social. Ele surprind condiționarea vieții intelectualului în lumea românească
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
dimensiunile VD și scad dimensiunile VS. În expir VD scade și VS crește. în inspir valva mitrală își scade amplitudinea de deschidere (DE), scade panta EF cu scăderea umplerii VS. Pot apare pseudoSAM și pseudoprolaps de VM. Examinarea Doppler: permite obiectivarea modificărilor respiratorii ale umplerii celor 2 ventriculi. Aceste modificări reprezintă expresia ecocardiografică a pulsului paradoxal. în incidență apical 4 camere DP la VM arată: în inspir scade velocitatea undei E, iar în expir crește. Variațiile respiratorii ale undei E peste
CONFERINTE ÎN MEDICINA DE URGENTA by Irina Costache () [Corola-publishinghouse/Science/736_a_1109]
-
mult; echilibrul, dificil de aflat, �ntre expunerea doctrinelor ?i a condi?iilor sociale de emergen??. ?i lista nu este �nchis?! Dac? sociologii se consider? destul de aviză?i pentru a nu pică �n capcanele naturalismului ?i ale dificult??ilor constante de obiectivare a cunoa?terii, ei nu s�nt cu siguran?? mai asigura?i dec�ț al?îi c? nu vor c?dea �n ele. �nc? un cuv�nt: din ra?iuni de comoditate, redactarea primei p?r?i i-a revenit
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
mai dureroasă: "M-am născut dintr-o întâmplare pe care cred că am regretat-o cu toții: și eu, și părinții mei. Am apărut pe lume, cum să spun?, ca să umplu un gol, ca o compensare. Existența mea nu e decât obiectivarea unui regret legat de o pierdere dureroasă". Născut la scurt timp după moartea surorii sale, tânărul Ivănescu va fi marcat pentru tot restul vieții de o nouă traumă, cea a sinuciderii fratelui său, Emil. Ca într-o farsă sinistră, studentul
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
folosi semne ca înlocuitori ai obiectelor. între limbă și limbaj se poate face diferențierea prin diverse criterii: istoric, ontogenetic, instrumental- funcțional. Din punct de vedere istoric, limbajul precedă limba. Aceasta se constituie pe baza dezvoltării aparatului fonator și pe măsura obiectivării structurilor limbajului. Din punct de vedere ontogenetic, limba precedă limbajul, prezentându-se ca o realitate obiectivă, pe care individul trebuie s-o cunoască și s-o asimileze pentru a putea intra în relație adecvată de comunicare cu semenii. Din punct
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
Trebuie menționat faptul că medicului îi revine obligația de a stabili reperele orientative pentru aplicarea terapiei prin mișcare, iar kinetoterapeutului, de a stabili și aplica programul recuperator, având ca puncte de reper datele obținute prin testingul MNAK. 2. Metodologia de obiectivare a handicapului motor este pusă în valoare prin intermediul unor instrumente de uz curent: miotonometrul, goniometrul, banda metrică, compasul, firul cu plumb și altele. Utilizarea acestor instrumente este impusă de cunoașterea posibilităților de mișcare de la nivelul unei articulații, dar și de
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]