1,827 matches
-
Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1640 din 28 iunie 2015 Toate Articolele Autorului (celor convinși de sterilitatea fericirii) Din herghelia șanselor în viață Te-a-mpotmolit o gloabă șchioapă, slută; Cântarea inimii-ți e surdo-mută Și scuipi venin la orișice povață. Obloane-ai pus ferestrelor spre bine, În sufletu-ți trăiește-un vârcolac, Doar ghinionului îi faci pe plac; Sterilă-i fericirea pentru tine. Din ne-curată, tristă contopire Vezi doar că timpul ninge peste fire; Ce vină are îngerul de pază
STERILĂ de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369642_a_370971]
-
Dragostea de viață, de frumos, de oameni. „Mi-am insușit tehnica lui Crusoe!/ Am alungat poștașul,/ am încuiat ușa cu trei lacăte,/ am scos din priză telefonul și televizorul,/ mi-am băgat vată in urechi/ și incet, incet, am tras obloanele peste ochi./ Acum stau liniștit și cuget/ pe insula mea pustie/de la etajul trei.// Ca și Robinson am și eu cațiva prieteni/ care nu mă deranjează:/ Vineri, Sambătă, Duminică,/ Luni, Miercuri și Joi.// A mai fost unul, Marți,/ dar m-
GEORGE ROCA… CĂUTÂND INSULA FERICIRII de MELANIA CUC în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368076_a_369405]
-
ca să-i mulțumesc Sfintei Fecioare pentru binele făcut. Astfel, el se va numi Josémaria. Cei trei adormiră îmbrățișați, încălzindu-se unul pe altul, într-o searbădă și ordonată armonie. Dimineața, soarele rece al lui ianuarie își strecură lumina dubioasă printre obloane și le alungă somnul zbuciumat. Dolores își privi pruncul care încă respira. Își duse mâna pios la fruntea bombată, apoi și-o îndreptă spre pântece, își împunse umărul stâng și la urmă cel drept. José întredeschise un ochi și-și
JOSÉMARIA ŞI ÎNCEPUTUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368110_a_369439]
-
acolo rusticana Dorință-a mea și gândul tău pereche. Pe panta blândă a verzilor coline Îți rotunjește-n via-n rod parfumul Și mărginește panglica ce vine Șerpuitoare de departe - drumul. Acolo, undeva, lângă-un liman, Cu ziduri ocru și obloane verzi, Pitită lâng-un vechi templu roman, E-o casă mică, ce din ochi o pierzi. E villa veche-a Donnei Marguerita Ce-așteaptă musafiri, ori din vecine Ce vin cu drag, așteptând mult râvnita Dulceață parfumată de smochine. Ne va
TOSCANA, MIO AMORE de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368220_a_369549]
-
și decojită. Vopseaua bătută de prea lumină, părăsise demult lemnul vechi și bătrân. Ochii ei goi privesc fereastra ca un obiect care nu există. Un oftat și ceaiul măngăie, tremurând, buze uitate între ridurile timpului. Pleoapele căzură brusc ca niște obloane și rămase așa, pe-o față de mască pe care timpul a pus-o nu după mult timp pe peretele veșniciei. Am pășit într-o altă încăpere de dincolo. O alee cu castani bătrâni, maiestoși, trimitea câte o castană spre pământ
TELEFONUL DE DINCOLO de VIOREL MUHA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354039_a_355368]
-
văzut apoi o clădire luminată. Ne-au dus într-o cameră unde erau opt paturi, cu saltea! La Pitești sau la Jilava aveam priciuri suprapuse, câte doua-trei, fiind noi cu mult mai mult peste limita normală. Aici ferestrele erau fără obloane, un WC într-o cameră alăturată. Era... fericire! A doua zi am rămas înmărmuriți. Ne-au scos în curte, de neimaginat, să ne întâlnim cu ceilalți! Iarbă pe jos, ne-am tăvălit, era ceva grozav. N-a fost, bineînțeles, tot
IN MEMORIAM – PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU DE LA BISERICA „SAPIENŢEI” DIN BUCUREŞTI – ACUM LA ÎMPLINIREA A OPTSPREZECE ANI DE LA MUTAREA SA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI (1924 – 1997)... de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/352594_a_353923]
-
Cu brațele sprijinite Pe cingătoarea vegetalului. Își lovesc ritmic carâmbul cizmelor, Când șuvoaiele -asmuțite Frâmântă cu nesaț țărâna. Tropotesc fuioare de frunze În hlamida cerului Ce-ncepe a melița tumultos Șiroind printre orele zgribulite. Pe colnic, se ițesc Casele cu obloane verzi, Adunate ca la șezătoare. În liniștea răcoroasă, Noaptea circulă tăcută, Adulmecând pe poteci Mlădițele umbrelor moi. Mihaela Oancea Referință Bibliografică: Allegro / Mihaela Oancea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1106, Anul IV, 10 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
ALLEGRO de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353758_a_355087]
-
mai putut privi un tanc din Cel de-al Doilea Război Mondial, un paraclis dedicat memoriei eroilor, clădiri specifice secolului al XIX-lea. Am mers să luăm masa la un restaurant amenajat într-o clădire construită în stil ucrainean, cu obloane de lemn sculptate la ferestre, cu ghirlande de flori pictate pe pereții văruiți, cu o grădină mică, dar intens și cu gust cultivată. În restaurant am fost serviți cu multă amabilitate de ospătărițe tinere și frumoase, îmbrăcate în rochii de
REPUBLICA MOLDOVA ŞI TRANSNISTRIA II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354555_a_355884]
-
oraș, unde se întâlnea cu prietenii la o „cafea vorbită”. Se întorcea la fel de sobru cum pleca, dar ochii îi râdeau mai sprinteni. De altfel, în fiecare sâmbătă, la șapte seara fix, se adunau la noi prietenii lui pockeriști. Se trăgeau obloanele și bărbații se închideau într-o cameră, unde bunica le mai ducea din când în când cafele, căci proviziile de băutură și le făceau ei singuri, din timp. Soțiile lor se delectau cu nechezolul în bucătăria de jos, râzând din
CAFEAUA VORBITĂ de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347209_a_348538]
-
opincile. -Ce aveți bre, de v-ați speriat așa? i-a întrebat mustăciosul care conducea camionul. Tataie se învârtea prin curte, așa cum se învârteau gâinile când le alergam să prindem una pentru tăiat. -Vino, bre, și ajută-mă să desfac oblonul, ți-am adus niște cocoși de prăsilă de la fermă. Și fără să înțeleagă de ce tataie nu se apropia, a sărit în camion. - Vino, bre, ce faci? s-a răstit tăticu la el. -Ce ai, Gogule? Vino, mă, să ne ajuți
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
ce faci? s-a răstit tăticu la el. -Ce ai, Gogule? Vino, mă, să ne ajuți! i-a strigat mamaie din spatele camionului. -Ține-l bine, sunt mai răi decât un taur! i-a spus tăticu în timp ce îi dădea primul cocoș peste oblonul caroseriei, care, cu toate că era legat fedeleș, se zbătea ca un nebun. În lumina farurilor l-am văzut pe tataie. Era în izmene și atunci am înțeles de ce se codea să se apropie de mașină. Încurajată de gălăgia de afară și
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
Ladea - fiul sculptorului Romulus Ladea - era cel mai tânăr, avea numai 12 ani. Dar nici aici nu a fost ușor de suportat bătăile și diferite alte pedepse ca frigul, înfometarea, izolările în camere strâmte fără lumină, cu ferestrele obturate de obloane din scânduri și având singurele surse de aerisire doar niște minuscule crăpături din jurul tocurilor de la ușă și ferestre. Târgșorul a fost unica pușcărie din lume pentru elevi. Aici au fost aduși elevi din toate școlile secundare ale României, pentru a
VICTOR ROŞCA EXPERIMENTUL TÂRGŞOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357919_a_359248]
-
mai la sud de această văgăună exotică. Ea (văgăuna) îmi stătea în drum și era necesar să-i înțeleg mecanismele interioare, care o fac să genereze poezia vieții, de care aveam eu atîta nevoie. Și din clipa asta am tras oblonul asupra acelui trecut mort și îngropat fără fast și fără regrete din partea mea. Referință Bibliografică: PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 / Ioan Lilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 532, Anul II, 15 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ioan
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
vieții. 22. Adrian Racaru, nemțean din satul Doina, absolvent al Institutului Politehnic din Galați, scrie o poezie a dorului de casă, de copilărie, de natura atât de frumoasă a locurilr natale. În „Casa părintească” „așteptările stelare/ prind în promoroacă vechile obloane/ și ograda doarme în oftat străin/ jarul nu-i pe vatră nici în iesle fânul/ din roșcate hornuri din vecini se urcă/ umbrele de fum/ cum așterne cerul/ spuzele albastre/ pe povești uitate”. „La lumina lămpii” autorului îi este dor
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
din trestie de zahăr cu rochia/ Sfârtecată/ Prin mărăcinii filosofilor". Originalitatea vine din aparența de lume faustiană, din tensiunea premonițiilor: "Văzând stâlpul de foc ce se depărta/ Un muribund ar putea să se ridice din mijlocul/ Flăcării și să caute/ obloane secrete pentru ieșirea din ființă". Limba profetică din ''Apocalipsa după Valeriu" are un anume fel de exprimare clocotitoare și sibilinică, ridicând realitatea la dimensiunile apocalipsei: Otrăvită de timpul scurs ca un izvor/ De undeva către niciunde./ Într-o albie falsă
APOCALIPSA DUPĂ VALERIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358901_a_360230]
-
veșnic fân. O seculară vie, cu butuci deadura Stârnea un iz la margine de drum, Un soare scopt cocea ciorchini ca mura Plini de mireasmă în a lor parfum. Mi-e dor de-al meu bordei, în modestie rară Cu - obloane mari în largile ferestre, Cu - odăi zidite-n galben lut de țară Icoane vechi și scoarțele de zestre. De soba cea trecută peste vreme Ce-și toarce fum în gerul strâns grămadă, Cu-ncinsul jar ce trupul rolei geme Stârnind
MI-E DOR... de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359022_a_360351]
-
cădea în gură, ceea ce se întâmpla și cu dumnealui în seara asta, că stătea cu gura căscată degeaba. Didina după ce a servit și ultima comandă, a fost „înlocuită” de Floreasca, fiindcă jos, în local, la orele 22,00 se trăgeau obloanele, iar debarasarea meselor, spălatul veselei și aranjatul salonului după ce se mătura, revenea lui Drăgănel Ilie (zis Pumnu) și un băiat de prăvălie, nepot de-al patroanei, Costel Florescu. Ca să nu pierdem timpul cu ce mai vorbiră și cât mai băură
PARTEA A V-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359274_a_360603]
-
cădea în gură, ceea ce se întâmpla și cu dumnealui în seara asta, că stătea cu gura căscată degeaba. Didina după ce a servit și ultima comandă, a fost „înlocuită” de Floreasca, fiindcă jos, în local, la orele 22,00 se trăgeau obloanele, iar debarasarea meselor, spălatul veselei și aranjatul salonului după ce se mătura, revenea lui Drăgănel Ilie (zis Pumnu) și un băiat de prăvălie, nepot de-al patroanei, Costel Florescu. Ca să nu pierdem timpul cu ce mai vorbiră și cât mai băură
PARTEA A III-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359341_a_360670]
-
-n asfințit Cu soare-n roșu adormit Bat clipe scrise-n zadar Pe-o filă dintr-un calendar Pierdută undeva-ntr-un an Al câtelea? Habar nu am Bat clipe seci și uniforme La porta vieții monocrome Pe ochii avem obloane trase În suflet doar pustiu de case ȘTII MAMI... Știi mami, eu te iubesc Chiar de te mai necăjesc Și-ți las lacrima de-argint Pe chipu-ți cu zâmbet stins Știi mami, tu ești zână mea Ce faci din
NU POT SĂ PLEC (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360298_a_361627]
-
19 iulie 2013 Toate Articolele Autorului PROPUN O NOUĂ ORDINE MONDIALĂ plec separată de visele tale precum arinii aplecați pe maluri de ape care plâng cu tupeul fixat la maxim deranjez nepăsarea cerând ridicarea imunității în parlamentul dimineților albastre trag obloane peste reclame aduse de oriunde scriu afișe cu „â” din „a” schimb programul muncă numai de teren îmbrac haine însăilate din cuvinte uitate de bună voie de mai marii ... duc jucării gutui și turtă dulce în trăistuțe cu dungi colorate
POEMELE VISULUI SALVAT de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360428_a_361757]
-
anul 1600, a lui Giordano Bruno, în istorie se stinge acea epocă de gândire îndrăzneață în care cunoașterea era inseparabilă de eros și magie, în locul ei instaurându-se epoca științelor exacte și a tehnologiei moderne - peste care s-au tras “obloanele” istoriei insolite vreme de patru sute de ani și a căzut Placa turnantă a Modernității și Lespedea Neagră a “Postmodernismului” peste Mormântul umanității; Lespedea neagră pe care o țin și acum îngerii solari în spinare, închiși în“temnița îngerilor”, și o
O SCRISOARE PENTRU RALUCA-CRINA FLORESCU (PARTEA A DOUA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360394_a_361723]
-
forțat să semneze abdicarea, după un șantaj ordinar și un război mondial în care nu s-a mai respectat nici un Armistițiu, când a fost scos forțat din țară și s-a urcat sub arme în trenul regal (special amenajat, cu obloanele trase și pază militară) împreună cu Regina Mamă a României și cinci însoțitori din suita regală, nu știa în ce direcție va merge,“cu moartea în suflet”, după cum mărturisește însuși Regele - spre Siberia de gheață, să împărtășească soarta Romanovilor - sau în
ESEU SCRIS ÎN COAUTORAT CU RALUCA-CRINA FLORESCU de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360375_a_361704]
-
peste care îi pusese dracu' să tragă prelate cauciucate, prin care nu pătrundea nici-o adiere de vânt. Cum soldatul se descurcă în aer, sub apă și pe uscat, camaradul Burcuș Ion a reușit să desfacă sfoara care prindea prelata de oblonul din spatele cabinei, a ridicat-o suficient de sus încât ne-am bucurat de-o ventilație dumnezeiască. După câțiva kilometri parcurși ne-am mai revenit din toropeală, fiindcă la coborârea din tren eram buimaci, căldura ne vlăguise de puteri. Drumul străbătea
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
în text. De aici și pînă la animismul textual nu e decît un pas: „În fiece poem stă închis Cineva/ ca în floarea de zarzăr/ ca în mugurul verde al pinului/ de asta cuvintele se scriu/ în tăcere, poemele/ au obloanele trase, cine știe/ poate Cel închis e obosit/ și doarme cu capul/ pe o frunză...” (În fiece poem e închis Cineva). Nu știu exact ce cuprinde lucrarea despre poezia americană „scrisă de femei”, dar sînt sigur că în ea este
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
organizată de el. Miercuri dimineața, la 6,30, am plecat, două autocare, spre Stamora Moravița. Drumul trece prin Jebel, satul meu natal. Am avut o dureroasă strângere de inimă în dreptul străzii mele. A treia casă de pe stânga, stătea tăcută, cu obloanele lăsate, în așteptarea zilelor de vacanță, când o vom umple de povești iar, eu și sora-mea (una mai guralivă decât cealaltă!). Vom da căni de pomana morților nostri, cu colac, bănuț și flori la toartă (în Joia Mare), vom
ÎN PACEA SERII DE APRIL de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 462 din 06 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359129_a_360458]