8,125 matches
-
tu sau altcineva? Ești ceea ce ți-ai dorit dintotdeauna sau doar o marionetă, o umbră a altora? Cât te mai țin atele, nu s-au rupt până acum? Marionetă asta nu mai prinde viață? Mintea ce te manipulează n-a obosit să conducă două mașini, numite oameni? Cât combustibil mai ai? Tu, mașina tractata. Mai poți? Nu te lasă fiarele? Nu au cum, n-au prea fost folosite de tine. Ce zici, oprești într-o benzinărie? Ia o gură de aer
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
tu sau altcineva? Ești ceea ce ți-ai dorit dintotdeauna sau doar o marionetă, o umbră a altora? Cât te mai țin atele, nu s-au rupt până acum? Marionetă asta nu mai prinde viață? Mintea ce te manipulează n-a obosit să conducă două mașini, numite oameni? Cât combustibil mai ai? Tu, mașina tractata. Mai poți? Nu te lasă fiarele? Nu au cum, n-au prea fost folosite de tine. Ce zici, oprești într-o benzinărie? Ia o gură de aer
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
cap numai pe verticală, aprobând totul. Trebuie să-ți spun că eu mai mișc capul și pe orizontală, adică mai spun și nu. - Nu prea înțeleg ce vrei să zici. Ai și o expunere oratorica așa de greoaie că mă obosește. "Secretarul" se enervează, aruncă telefonul pe birou și impune o rotație a scaunului pentru ca să ajungă în poziția care să-i permită să atingă cu picioarele pardoseala. Aterizează la sol în bune condiții și pornește într-un ocol ce are în
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 2 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378121_a_379450]
-
sau un fel de stil de viată fară eforturi? Imediat ajunge una dintre fete, care pare ca depune un efort prea mare ca să iese în evidență, cu respiratia fluierând și picioarele oscilând între pozitia întinse și poziția ușor flexate. Este obosită de la efortul depus pentru a alerga cât mai repede pe distanța care-i separă, de câțiva metri. - Eiii, vezi tu domnișoară ce înseamnă să ai curul mare!?zice Boss-ul, un tânăr la patruzeci si ceva de ani. - Te-am
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.12 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378125_a_379454]
-
se așează pe un scaun liber, în timp ce geanta o pune pe masa din mijlocul lor. - Bună seara! - Știu, am fost un om care nu s-a gandit decât la sine, m-am...iubit...doar...pe...mine, dar... acum...sunt foarte obosit. Nu trebuie să-mi mai repetați asta și în seara asta! Hai să mergem în seara asta fără nervi! Să nu ne mai certăm, ca de obicei, pentru că nu-și mai are rostul! - Răul nu trece fără regrete profunde din partea
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.11 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378124_a_379453]
-
înșiruit în urma carului mortuar și cu bocitoare la căpătâiul mortului. Nimic nu a mai rămas. În urmă rămâne poarta deschisă pentru că nu mai există nimeni interesat ca să ocrotească ceva. La scurt timp, intră în curte proprietarul buldo-excavatorului. Primarul îl așteaptă, obosit după atâta vânzoleală prin curte cu medici, polițiști și alți privitori sau sfătuitori de ocazie. L-au întors pe Fane Cizmaru pe toate părțile, l-au ridicat, l-au coborât... - Vreau să-mi sapi această curte, cum sapi cu sapa
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.11 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378124_a_379453]
-
mai mult timp și m-am gândit că-i face bine, că-i pune vinele... ăsta!... sângele în mișcare. A băut împreună cu soțul meu, până l-a băgat sub masă pe acesta, întrucât îl luase somnul fiind și mort... de obosit. Abia am reușit să-l scoatem pe soțul meu de sub masă și să-l punem amândoi în pat, după care preotul a plecat la casa lui zicând să mă mai gândesc la ce-am vorbit și că ne mai auzim
SFINTE DOMNULE EPISCOPE (INSPIRATĂ DINTR-O SESIZARE REALĂ) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378193_a_379522]
-
de miresmele nebune! Trăiesc din gânduri ce îndeamnă La răscoliri de taină-aleasă, Profundul nu mă ia în seamă, Îmi lasă sufletul acasă! Mă tot visez dormind în crâng, Lângă fântâna cu găleată, Unde mormintele își plâng Istoria demult uitată! Când obosesc de drum nebun, Când forța nu mai are forță, Mă întorc în satul meu, cel bun, Să îmi aprind o nouă torță! Mă întorc acasă de- Înălțare, Când bate toaca-n satul meu Și simt, din binecuvântare, Că mă înalț
MĂ ÎNTORC ACASĂ DE ÎNĂLŢARE! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378229_a_379558]
-
lumini de stea și Luna plină. Ascunde-Te-n inima mea, și-acolo, cu funii de floare și ploi, înlănțuie-mi zborul prin lume și cântă-mi trist cântec-descântec, pe strune de suflet, cu note de muguri și nori. Apoi, obosiți de durerea De-a nu fi niciodat-amândoi, Adu-mi înapoi dimineață, Cu vise frumoase cu Noi. RUGA Privește-mă că pe un nor, Ca pe o lacrima Ori că pe-o inserare. Gândește-Te la mine Ca si cum aș fi o
...DE DRAGOSTE... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378239_a_379568]
-
ce folos dacă în celelalte 99 de episoade ai suferit. Majoritatea ... XXXI. VIAȚA CĂ UN SPECTACOL, de Eugen Lupu, publicat în Ediția nr. 1954 din 07 mai 2016. Viața că un spectacol Ultimii slujitori ai „Focului din Mociur“-Reșița au obosit și focul s-a stins după două sute patruzeci și trei de ani de foc continuu. Tinerii s-au supărat, au plecat departe și ultimii slujitori au îmbătrânit și au obosit. Trebuia cineva să-i cheme pe toți locuitorii Reșiței ca să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
un spectacol Ultimii slujitori ai „Focului din Mociur“-Reșița au obosit și focul s-a stins după două sute patruzeci și trei de ani de foc continuu. Tinerii s-au supărat, au plecat departe și ultimii slujitori au îmbătrânit și au obosit. Trebuia cineva să-i cheme pe toți locuitorii Reșiței ca să participe la acest ultim spectacol: un spectacol al focului care se stinge după două sute patruzeci și trei de ani. Al unei vieți care de șaizeci și cinci de ani este ca un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
pentru mult timp. Să sperăm că se va găsi unul cu idei, cu vocație de constructor ca să refacă ceva aici, fără actori sau figuranți ai unei ... Citește mai mult Viața că un spectacolUltimii slujitori ai „Focului din Mociur“-Reșița au obosit și focul s-a stins după două sute patruzeci și trei de ani de foc continuu. Tinerii s-au supărat, au plecat departe și ultimii slujitori au îmbătrânit și au obosit. Trebuia cineva să-i cheme pe toți locuitorii Reșiței ca să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
că un spectacolUltimii slujitori ai „Focului din Mociur“-Reșița au obosit și focul s-a stins după două sute patruzeci și trei de ani de foc continuu. Tinerii s-au supărat, au plecat departe și ultimii slujitori au îmbătrânit și au obosit. Trebuia cineva să-i cheme pe toți locuitorii Reșiței ca să participe la acest ultim spectacol: un spectacol al focului care se stinge după două sute patruzeci și trei de ani. Al unei vieți care de șaizeci și cinci de ani este ca un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
vară-mea, știți aia lu Floriu: ”fă, ăsta nu te mai iubește”. L-am întrebat pe el :” i-a zi mă, mă iubești, sau nu?” Iar el de colo zice : ”Ioano, pune mâna, fă mâncare și lasă dracu prostiile, sunt obosit femeie, vin de la muncă”. Asta mă interesa pe mine, că lui îi e foame și e obosit? Aha, mi-am zis, ăsta chiar nu mă mai iubește, că mi-a zis și țața Veta, aia care stă peste drum de
DIVORȚUL de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377096_a_378425]
-
i-a zi mă, mă iubești, sau nu?” Iar el de colo zice : ”Ioano, pune mâna, fă mâncare și lasă dracu prostiile, sunt obosit femeie, vin de la muncă”. Asta mă interesa pe mine, că lui îi e foame și e obosit? Aha, mi-am zis, ăsta chiar nu mă mai iubește, că mi-a zis și țața Veta, aia care stă peste drum de Pestrițu, „fă, ăsta-l tău, nu te mai iubește”, „ de unde știi bre?” o chestionai eu mai subtil
DIVORȚUL de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377096_a_378425]
-
mai mult stres, totul este într-o continuă alergare suntem prinși că într-o mare cursa pentru a ne câștiga existența, trăim zgomotos cu viteză și luptăm pentru a nu fi acoperiți de valurile furioase ale vieții. Iar inimile noastre obosesc, dorim puțină liniște sufletească și mai presus de orice în această lume a însingurării omului căutăm iubire, spunea cineva că cea mai mare nevoie a omului modern de astăzi este să fie iubit și să ofere iubire, doar așa omul
SUSURUL IUBIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377147_a_378476]
-
pustiu în care nu se află nicio oază. Ale dorinței trenuri întruna deraiază și-n gări nu mai ajung. E prea târziu !... Nu mă mai pot întoarce. Merg tot mai greu, atras de bezna care se prelinge-n zare. Sunt obosit. Mi-e sete și-ngrozitor mă doare gândul că poate fac ultimul pas ! Încerc să stau o clipă, dorind să mai amân, dar cineva din spate mă împinge. E-un ger cumplit și soarta cu mari zăpezi mă ninge, iar
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377165_a_378494]
-
Acasa > Impact > Relatare > MANUSCRISUL APOSTOLULUI (4) Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1536 din 16 martie 2015 Toate Articolele Autorului Manuscrisul Apostolului (4) După ani și ani, Teodosie, obosit de bătrânețe, simțea că nu mai are putere să urce și să coboare muntele de la chilia sa spre cetate. Nici nu vroia să coboare de tot de pe munte, deși era chemat nu odată de credincioșii din vale. Prefera să rămână
MANUSCRISUL APOSTOLULUI (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377225_a_378554]
-
te desenez pe o filă curgătoare atunci când într-o zi de martie cerul a lăsat soarele să clipească larg din ochiul de vis al copilei cu ochii din cărbunele primit după ce crucea cuvântului dintâi a ars molcom în trupul ei obosit de așteptări nu o număra nu o alinia învață-i dansul și cântul și stagnarea între a fi și a pleca sămânță în gluga de pământ a primăverii Anne Marie Bejliu, 7 martie 2015 Referință Bibliografică: numărare aliniere / Anne Marie
NUMĂRARE ALINIERE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377254_a_378583]
-
aș avea eu de oferit sau spus ... Și am găsit: nu vă mai teme-ți de vârstă, dragele mele! Tinerele vor maturitate, cele cu un frumos număr de ani în colierul vieții vor tinerețe, cele scunde înălțime, cele înalte au obosit să-și poarte drepte trupul și tot așa! Vorbeam odată cu o prezentatoare tv care era atunci la o greutate normală și mi-a mărturisit că a avut și cu 20 de kg în plus sau 10 în minus, este o
DAR de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377252_a_378581]
-
plinul, vedeta s-a retras discret și... s-a apropiat de mine. Vă rog să mă credeți, s-a apropiat tocmai de mine și mi s-a adresat cu glas suav, profund și tulburător: - O, dacă ai știi cât mă obosesc toate aceste scene de admirație, potopul de complimente, milionul de întrebări steriotipe...Te-am observat, ești singurul care nu te-ai inbulzit, singurul care nu mi-ai dat nici o atenție... Recunosc că asta imi face plăcere, dar mă și intrigă
SCHIŢE UMORISTICE (26) – FEMEI CELEBRE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377277_a_378606]
-
reținut ideea. Taxiul i-a lăsat pe faleză, unde au preferat să se plimbe, să admire Dunărea și navele care circulau. Puteau să se oprească să se odihnească pe o bancă sub un castan când soarele devenea prea supărător sau obosea mama sa. Lui Mircea nu i se părea nimic schimbat în oraș. Doar prin cartiere se deschiseseră peste tot șantiere pentru că se ridicau blocuri de locuințe, unul mai urât ca celălalt. Parcă erau niște chibrituri. Spera ca centrul orașului să
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377227_a_378556]
-
o cofetărie de ani de zile. - Vezi, și tu ziceai să stai acasă să comentezi neglijența lui papa față de menajeră. - Eram supărată pe el că a lăsat atâta dezordine în cele câteva zile cât am lipsit. - Mamă, venea și el obosit de la spital, după gardă sau operații dificile. Crezi că-i mai ardea lui să-și așeze pantalonii pe umeraș sau halatul în cuier? Dorea să scape de ele cât mai repede și să se culce. Poate nici să mănânce nu
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377227_a_378556]
-
s-a pierdut în cenușiu. Apoi cenușiul a pierit în smoala înserării. Să treacă noaptea! Știe! E sigură! Ziua următoare va răspunde aprigei sale dorințe! E-ncrezătoare că-mpenata ei își va ține făgăduiala și va veni cu prada cea mare... Obosită de gânduri și de-atât alergat, fata vrea să dea mâna cu somnul o clipă. Și-această ispită o-nfrânge. Adoarme. Nu știe când și cum ceasurile nopții-au trecut, căci, mângâiate de lumină, ploapele i se zbat. O minune
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
și acesta începu să râdă zgomotos. Când apăru mama sa, Mira îi dărui umbreluța și îi făcu semn cu mâna. Aceeași fericire o încercă... Învârtea bețișorul în paharul de frappe. Mona asculta muzică la căști. Florin citea. Doar Mira nu obosea visând și contopindu-se cu marea... Referință Bibliografică: CONTOPIRE - 21 - LITORAL / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2027, Anul VI, 19 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
LITORAL de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382207_a_383536]