6,770 matches
-
fiind o metaforă ironică pentru băutura alcoolică) sau de la efectele ei, de la percepțiile incerte, neclare. Ambiguu e și termenul prăfuit: imagine a voalării, dar poate și derivare înșelătoare, comică, de la expresia a se face praf. Unele eufemisme - turmentat, magnetizat, afectat, obosit, făcut etc. - au sensul "beat" doar sub presiunea contextului. Observația e valabilă și pentru termenii pozitivi, ca vesel sau binedispus. Alte cuvinte se bazează pe o exagerare a cauzelor și a efectelor beției: de la denumirile trotil sau matrafox, date unor
Cuvintele beției by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8939_a_10264]
-
cu atât mai puternică și mai originală cu cât a renunțat la orice retorică și simbolistică. Versurile, aparent plate, inerte, puse pe hârtie între paranteze și parcă în treacăt, sunt absolut uimitoare. Realitatea e fărâmițată și tocată de o privire obosită, care proiectează asupra exteriorului obscuritatea și petele unei vieți scurse într-o cameră sumar mobilată: "(azi când mergeam pe stradă/ niște copii se băteau cu pietre// în stația de tramvai am/ văzut o femeie care/ avea un scuipat pe spate
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
mai trăiască o vreme în treacăt, nedefinitiv și nu bănuiau primjediile închise în jocul lor. - Nu mai știu dacă ți-am spus... că sunt însurat... Dar vorbi atât de răgușit și apăsat, încât înțelesul vorbelor nu mai părea - sau Adina, obosită, nu-l mai căută - alături de ele. - Chiar ești? Întrebă ea tot apăsat. - Sunt! Să mă trăsnească și să mă calce dacă nu sunt, spuse el pentru prima dată alt jurământ. - Și chiar ești? îl rugă ea subțire și neliniștită. - Sunt
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
experiențele moderniste și febrilitatea cu care se căutau noile resurse ale limbajului artistic erau comparabile cu acelea europene. Chiar și fără să ajungă la Paris, dar interesat de acel segment al expresiei care marca ruptura cu trecutul și contesta convențiile obosite, Baba ar fi avut suficient spațiu fizic și moral, dar și suficiente resurse interioare, pentru opțiuni total diferite față de cele pe care le-a făcut. Dar nu problema unui alt climat cultural și a unei alte atmosfere artistice se pune
Corneliu Baba și lumea central-europeană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8973_a_10298]
-
în gardă înduioșătoare. Dar, de pățit, pățirăm cu mult mai mult decât își putea închipui cronicarul. El scoate capul din Letopiseț, iese o clipă din lucrul său, și, ridicându-se nițel din jilț, să ne vază mai bine, ne face obosit semn cu mâna pierdută în fumul lumânărilor, - nouă, de la nouă sute nouăzeci și nouă. Nu se știe niciodată ce vine, de unde vine, și mai ales cum vine. Astfel încât avertismentul lui Neculce, cântărindu-l cum trebuie, noi îl transmitem grijulii mai departe
Avertismentul lui Neculce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9007_a_10332]
-
nu contează asta. Poemul vine. Când e de venit, poemul vine. Tot ce trebuie să fac este să fiu atentă să nu-i ratez aterizarea în mine. Pentru că el vine. Nu trebuie nici măcar să fiu odihnită, pot să fiu și obosită, pentru că el vine. "Un avantaj al generației '80" D.P.: Ai regretat vreodată după ce ai publicat o carte? Ai fi vrut să n-o fi tipărit deloc? M.P.: Nu, nu. Ei, legat de un poem, da, mi s-a întâmplat să
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
de două mii de ani, discursul sintaxic al gândirii. Îngrijorarea lui Michel Deguy este, fără îndoială, justificată: ieșirea din sintaxă, din coerență și esență - prin imagine (televizuală, cinematografică etc.) sau, surprinzător și dezamăgitor (eufemism), chiar prin formele publice (circulare-colocviale) ale intelectualului obosit - este, uneori, mai mult decât o abatere sau o neatenție... Este ieșirea din gândire. Care, cum știm, poate deveni în orice moment patologică, dacă nu chiar criminogenă: crima împotriva gândirii. Michel Deguy s-a născut în 1930, la Paris; a
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
fel de Second life este întreaga lirică a Constanței Buzea. Un refugiu al existenței reale, o lume mai bună născută din cuvinte, reverii și amintiri luminoase. Nu întâmplător, unul dintre volumele cele mai importante ale poetei se numește chiar netrăitele. Obosită și dezamăgită de o existență diferită de cea la care sensibilitatea ei ar fi avut dreptul, Constanța Buzea își construiește din cuvinte un univers numai al ei, în care iubirea durează mai mult decât o clipă, frumusețea și candoarea acoperă
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
se auzi ca de puști descărcate, - între bâtele ridicate în sus, erau pe acolo și câteva kalașnikovuri...) Vocea marelui dispărut, sonoră, dar șugubeață, cu clătinările ei din cap, mai rosti câteva cuvinte, care însă nu se mai deslușiră... Și, parcă obosit, se întinse comod în raclă cu... picerele înainte, cum zice poporul, precis, orișicât. M-am trezit în zori de uguitul tare al unei perechi de porumbei, care își făcuseră cuib sub streașina casei. M-am uitat la ceas. Era cinci
Vise de noapte by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9295_a_10620]
-
putut atinge soarele, amurgind departe, cu pieptul, pe cîmpiile de dincolo de pasarelă, cîmpii mlăștinoase, delimitate cu sîrmă ghimpată... și sîrma ghimpată nu mai conta... Curios, acolo, la Dolhasca, nu eram deloc alarmat dacă nu-mi ieșea o poezie. Mă culcam obosit și, dimineața, versurile erau gata, se închegaseră prin somn! Dolhasca m-a consumat și am consumat-o... Ar fi trebuit să plec de prin 1973. În 1975 am fugit, imoral și decăzut, cu o elevă (Tamara era repetentă în clasa
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
visate, salvate, protejate. Spre deosebire de "cuvintele impuse de dictatură, care puteau intra în două pagini de dicționar... un coșmar lingvistic din care fiecare se salva cum putea", limbajul artiștilor avea nuanțe, mister, evadând în fabulă și imaginație. Spre deosebire de cuvintele "abuzate", demonetizate, obosite - aceleași în mentalitatea catastrofică a lui "se poate și mai rău" a regimului comunist și în optimismul american al refrenului "don't worry, be happy" - taifasul și filozofarea balcanică stârneau plăcerea confabulației, constituiau o terapie de grup. Exactitatea exprimării riguroase
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
venit. Pentru a mă îndrepta spre altundeva? A căuta altceva? Pentru a mă elibera de riscul repetiției. Dar, dincolo de această stare personală, festivalul el însuși, repetînd aceleași rituri, aceleași spectacole care au sedus fără să exalte, mi s-a părut obosit. Cineva a observat lipsa obișnuitelor tensiuni și crispări, a conflictelor, ca și cum în acest an aniversar invitații nu vroiau să per-turbe ceremonialul. Explicația poate vine de altundeva, din afara teatrului. Publicul Avignon-ului e un public "politic" de stînga și anul acesta, dincolo de
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
Toni Collette) la o fiică perfect normală, Olive (Abigail Breslin), un copil obișnuit care-și trăiește copilăria firesc, cu magia ei idelebilă. Cei cinci plus unul membri ai familiei pleacă la drum spre California îmbarcați într-o dubiță galbenă și obosită - nu au bani de bilete de avion -, pentru a o asista pe micuța Olive care urmează să participe la un concurs de frumusețe pentru copii, intitulat Little Miss Sunshine. Călătoria se dovedește inițiatică, ea reunește familia protector, în jurul mezinei, care
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
luat rolul în serios și a ajuns să conducă, în 1910, o grevă la care au luat parte zece mii de oameni. S. Schafferman confirmă această versiune a faptelor: ŤPanait Istrati a venit la conducerea sindicatului recomandat de Ștefan Gheorghiu. Bolnav, obosit și nevoit să se retragă ca să-și caute sănătatea, șacestaț nu vedea un înlocuitor mai ideal decît pe acest tînăr prieten, legați între ei prin nenumărate afinități sufletești și intelectuale. Era în perioada de mare fermentație a portului, cînd muncitorii
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
agită între ei, ca mai apoi să se ascundă după coastă. Mai mereu ies și latră la câte-o mașină. O urmăresc până la cea mai periculoasă curbă, măcar să se facă înțeleși. Și mă mir cât de abrupt pot să cadă obosiți. Și cât de departe. O ploaie măruntă izbește-n celular. Picăturile ajung mult mai repede - de fapt, tot ce vine din înălțimi ajunge mai repede, ca de la o înălțime spre o altă înălțime. Lucrurile sunt mai simple decât pot crede
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
nu vă părăsiți niciodată copiii, că altfel veți regreta o viață întreagă! LUMEA ANIMALELOR Iepurașul vine de la școală. Țupa-Țup fluieră nepăsător. El trece prin pădure. Privește în jur uimit de frumusețea locului. Copacii, mângâiați de căldura soarelui își întind crengile obosite și grele de atâtea frunze. Printre ramurile lor adăpostesc păsări care încântă cu trilurile întreaga natură. Văzând frumusețea păsărilor colorate, gingașe, care zburau cu atâta grație, Țupa-Țup se gândea că i-ar fi plăcut să poată zbura alături de ele. I-
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
cu căldură și i-au spus că trebuie să meargă la cules porumbul. În loc să rămână la joacă, fata a mers cu ei să îi ajute. După o zi întreagă în care a ajutat cum a putut,Mihaela s-a întors obosită dar mulțumită pentru, ajutorul dat. Era ziua bunicului. Fetița nu uitase. L-a îmbrățișat, l-a sărutat și i-a dat un cadou, împreună cu toată dragostea ei. Au stat împreună să se odihnească după ziua de muncă: bunica torcea, bunicul
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
din ce în ce mai tare. Copacii au rămas fără frunze, iar noi nu am mai avut unde să ne adăpostim. Frații mei s-au împrăștiat în diferite locuri căutând adăpost și hrană. Rămas singur, zgribulit de frig, am zburat în căutarea unui adăpost. Obosit, flămând și înfrigurat n-am mai putut zbura și m-am așezat la geamul unei case. O fetiță m-a văzut, m-a prins și m-a luat în casă. Mi-a pus în față o farfurie cu mâncare și
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
târcoale, dar căldura soarelui o alungă, Veniră și păsările călătoare. Pe cerul albastru care se oglindea în apele limpezi venea un stol uriaș de rândunele, care umbrea pământul și acoperea seninul cer. Stolul se opri într-o poieniță. În timp ce păsările obosite făcură un popas să se odihnească, un puișor zglobiu și obraznic cerceta locurile. Prin iarba umedă zări un ghiocel plăpând. Sări în jurul lui și îl întrebă mirat: Ce ești tu ? Ce cauți aici ? Ce vrei ? Eu sunt un ghiocel. Aici
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
facem compromisuri. Desigur voi continua să respir, să umblu, să-mi fac datoria... să te aștept. Da, asta voi face. În rest, vreme trece, vreme vine. 1983 Treapta a XIV-a Iartă-mă! Iartă-mi cuvintele grăbite, privirile reci, respirația obosită. Nu sunt ale mele! Sunt ale neodihnei care mă locuiește, ale întrebărilor fără răspuns, ale durerilor ce-și înăbușă strigătul. Până azi, viața mea a fost masca încercării de a mă apăra. - De cine? vei întreba. - De toți și de
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
o rază de lumină ca un sfredel mic, scriind în întuneric slova fermecată pe care n-am găsit-o încă până acum, deși râvnesc la ea de-o viață-ntreagă. din întâmplare din întâmplare atingem seara ca pe un obraz obosit. ți-ar plăcea să-i simți fierbințeala sub degetele abia dezmorțite? podoabe îmi pun ca de nuntă și înfiorată aștept asfințitul. de mână te iau ca să-mi birui nerăbdarea sau frica, nu mai știu bine, căldura-ntre noi e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
puls greoi ne gâtuie saltul, unul spre altul, iar mușchiul cel verde albește, în efortul de a găsi nordul. undeva, se crapă de ziuă, lumina picură în stropi de rășină brună și băltește. întunericul, cu piei sfâșiate, ca o fiară obosită, se ascunde în vizuină, înaltul sună a tobe de pluș iar josul ce-ngroapă nimicul, întors spre pământ, ca un tulnic vibrează, prin el ne trimitem semnale, ne chemăm acasă. plouă peste zăpada din noi, de puritate ne spală ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
le decojim, ca să le stoarcem seva peste rana zâmbetului ce-l scoatem la comandă, găunos explodând, salvatoare, expirată petardă. ne-am închis în pietroase tabieturi ce ne cioplesc în forme geometrice perfecte, doar fixitatea mai sună în noi, monotonă toacă obosită. muzici sacadate răbufnesc uneori, mâini disperate cerând ajutor, dar cine să le vadă, să le audă cum cerșesc? și vom pieri în destrămare ce vezi în mine sună a toamnă, a foșnet molcomit de frunze brune, ce auzi din mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Emil Hurezeanu. Poate că da! Ciuleandra noastră și-a pervertit - între timp - finalul "presto" într-un dezamăgitor "lamento"! Cum s-a făcut că, după 17 ani de la hotarul temporal decembrie '89, să lâncezim într-o astfel de Ciuleandră politică Kitsch? Obosită, râncedă și sleită de voință până la a deveni o pseudo-periniță ridicolă și complicitară? Alternanța la putere a fost! Circ a fost! Daciada și "Cântarea României" au continuat aproape fără între-ruperi (doar cu câteva "adaptări și malformații") spre deliciul tuturor economiștilor
Kitsch-ul și noi by Alexandru Bucur () [Corola-journal/Journalistic/9439_a_10764]
-
nu doar în redirecționarea surprinzătoare a conflictului, ci și în conversiunea operată cu artă. Oamenii nu mai sunt aceiași, după ce au respirat aerul Demonului; iar lucrurile încep să iasă din rosturile lor, printr-o drăcească trepidație. Privirea naratorului e deodată obosită și tulbure, episoadele ce urmează fiind văzute ca printr-un geam murdar. Faptele se succed, de acum încolo, fără noimă - și cu o lentoare exasperantă. Distanța dintre subiectul cunoscător și obiectul descris va apărea, de multe ori, ca înșelătoare. După ce
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]