4,431 matches
-
la prima cursă aeriană care pleca spre un ținut unde echipa sa nu ajunsese încă. Se simțea mulțumit, încântat de decizia sa. Cu obrazul lipit de geamul hubloului de la clasa economy, zâmbi la gândul că va putea duce o viață obscură, că va pescui guvizi și creveți cu propriul năvod, că va fi liber să colinde străzile și tavernele la întâmplare și că zilele lui vor curge pur și simplu la voia întâmplării. Odată ce se hotărâse, nimic nu mai părea greu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
rece și calculat, nu trebuia să ezite nici o secundă. Sorbi și ultima picătură de cafea. Era prudent să se desprindă de bar și de gară, fără a lăsa vreo urmă a trecerii sale prin această zonă suspendată între un oraș obscur și un infinit plin de posibilități. Fusese oricum destul de periculoasă și această întârziere. Intră în primul taxi parcat chiar în fața gării și îi ceru taximetristului să îl ducă la un hotel mai ieftin, bănuind exact care va fi alegerea acestuia
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
simpla întrebare i-ar fi făcut bine; probabil că nici răspunsul nu ar schimba situația în vreun fel, cu atât mai puțin întrebarea. Știa că se comportă și gândește asemeni unui personaj patetic care a fost pus de un regizor obscur să joace astfel pentru a stoarce câteva lacrimi publicului feminin ce așteaptă la dentist sau coafor. Camera parcă are acum altă înfățișare, mai prietenoasă, mai primitoare, sau mai iubitoare; de când ieșise din încăpere avea impresia că aici avusese loc o
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vor să-l realizeze și a cărui Înfăptuire e reglementată de acele norme. 2. Normele dispozitive sunt acelea care au valoare numai dacă și Întrucât voința părților, egal manifestată nu e diversă. Clarificări sau interpretări ale voinței exprimate incomplet sau obscur. În acest caz se vorbește de norme intepretative. Alteori, când normele dispozitive presupun de-a dreptul lipsa oricărei manifestări de voință, se numesc mai exact norme supletive. Trebuie considerat raportul determinat, În toate punctele sale particulare (de ex. succesiunea legitimă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
puteri, adică de alte voințe, care pot să fie chiar mai puțin forte decât grupul preponderent”. Filosoful neokantian observă - cu temeiuri depline - că: „Istoria În general nu este făcută din bulversări solemne, ci mai ales, din gestații lente, din fermentații obscure și latente, din eroziuni graduale și imperceptibile prin care, adesea, instituțiile În vigoare variază foarte mult În reala lor eficiență, rămânând În forma lor ca atare. Cel care imaginează străfundul vieții Statelor, Își dă seama la fiecare pas de trăsăturile
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
legea imanentă a umanității”. Giorgio del Vecchio Își justifică, Își apără opțiunea de filosofie a Dreptului, când scrie: „Aceasta este rațiunea fundamentală pentru care respingem definițiile dogmatice ale Statului, care afirmă, fără nici o distincție, și adesea sub o formă voluntar obscură, precum oracolele Sybillelor, valoarea sa absolută”. Gânditorul neokantian aduce În scenă definițiile hegeliene ale Dreptului și Statului. Filosoful clasig german postkantian scria În 1821: „Statul este realitatea ideii etice, spiritul etic ca voință manifestă, evidentă În ea Însăși, substanțială, care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ordinea rațională, o Societate necesară a Statelor, constituită din obligația reciprocă de recunoaștere și coordonare. „Există, de asemenea, În ordinea istorică sau empirică o convingere general răspândită a acestei necesități, cu alte cuvinte un sens mai mult sau mai puțin obscur, dar Întotdeauna adânc, al obligativității coordonării internaționale. Această convingere juridică, care e reflexul pozitiv al acestei necesități de drept natural sau rațional, se manifestă Înainte de toate În valoarea atribuită În mod universal tratatelor liber consimțite, care nu implică În obiectul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
poetice, au fost imitați, începând cu sfârșitul secolului al XV-lea, de emulii lor, sub neliniștea și presiunea unui trecut prea încărcat de glorie, încât se părea că la umbra acestuia nu înflorește decât epigonismul. Imitând forma în detrimentul conținutului, neuitând obscurul cod ideatic-cultural-filozofic, în absența căruia poezia persană clasică nici nu poate fi concepută, epigonii n-au putut să-i egaleze pe marii creatori de imaginar poetic, dar nici să se îndepărteze de modelele consacrate. Între literatura clasică persană și literatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
a unei aspre ironii, cu accente deseori nemiloase, și aceea a unei disperări, departe de orice emfază, încăpățânându-se să sape în dureroasa și măreața sa deșertăciune. În ceea ce privește intenționalitatea artistică, revelată printr-o lectură fidelă, care nu ține seama de obscurul simbolism criptic, putem spune că eroul e un visător solitar, izolat de restul umanității printr-o sensibilitate exacerbată de consumul abuziv de stupefiante și alcool. El își urmează sinistra aventură de-a lungul a două avataruri îndepărtate, din secole diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Ne gândim și la umbra autorului proiectată pe perete (un alter ego?), care „supraveghează“ procesul de elaborare a creației artistice, ajungând să semene (chiar să fie!) cu o bufniță care citește (înghite!) tot ce scrie acesta (opera absorbită de dublul obscur al naratorului!). Sunt multe secvențe narative care pot sugera ideea că ficțiunea e mai consistentă ca realitatea, că, nu-i așa?, viața imită literatura, că ficțiunea artistică nu e numai o realitate suprapusă, ci chiar un avatar al realului, negativul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
urmele lui. Dar trupul Îi căzuse aici, insensibil și imobil. Mușchii destinși, venele, nervii, oasele se pregăteau să putrezească și să ofere o hrană suculentă viermilor și șobolanilor din măruntaiele pământului. Iar eu, eu trebuia să petrec o noapte lungă, obscură, rece, fără sfârșit în compania unui cadavru, în această cameră asemenea unui mormânt, printre tenebrele eterne care mă înconjurau infiltrându-se până și în pereți. Atunci mi se păru că de când lumea și pământul, de când existam eu însumi, am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
la pubertate; duhori venite din stradă; mirosuri moarte sau în agonie, dar încă vii, păstrându-și fiecare individualitatea. Mai sunt multe altele, a căror origine nu se lasă decelată, dar ale căror urme au supraviețuit. Camera mea are un alcov obscur și două lucarne care se deschid spre exterior, spre lumea canaliei. Una dintre ele dă în curte; de la cealaltă se poate vedea strada și tot ea mă leagă de orașul Rey. Un oraș supranumit Mireasa Lumii, având mii de străduțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
îi va părăsi pe amândoi, în afară de cazul în care acceptă să se întreacă la proba cobrei, situație în care ar aparține supraviețuitorului. Iată din ce consta încercarea: tata și unchiul urmau a fi închiși, cu o cobră, într-o încăpere obscură. În mod normal, atunci când cel mușcat de șarpe va striga, îmblânzitorul ar deschide ușa și l-ar elibera pe celălalt, căruia baiadera i-ar deveni soție. Înainte de fi închis în hrubă, în compania fratelui său, tatăl meu o rugă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și totuși nu beneficiam nici de uitare, nici de liniștea pe care le găsești în moarte. Venind noaptea, am părăsit reșoul cu opiu și m-am uitat prin lucarnă: un copac negru se profila pe obloanele închise ale măcelăriei. Umbre obscure se întrepătrundeau. Am simțit că totul e gol și provizoriu. Cerul, negru ca smoala, semăna cu un vechi ciador străpuns de nenumărate stele strălucitoare. Se auzi cântecul muezinului. Chemarea necuviincioasă care te făcea să te gândești la țipătul unei femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
facerii - poate târfa era gata să nască. Geamătul unui câine se amesteca în sunetele chemării la rugăciunea de dimineață. Dacă este adevărat ca fiecare are steaua lui în cer, mi-a trecut prin minte, a mea trebuie să fie îndepărtată, obscură, neînsemnată. Poate nici nu am o stea. Se auziră atunci din stradă strigătele unei bande de gardieni beți care treceau făcând glume obscene. Cântau în cor: Hai să bem, Vinul orașului Rey să-l bem! Dacă nu bem acum, Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să-mi vorbesc mie însumi, dar buzele mi-erau atât de grele că refuzau cea mai mică mișcare. Nu percepeau nici măcar sunetul vocii mele și, totuși, înțelegeam că vorbeam singur. Ca un mormânt, camera se făcea cu fiecare clipă mai obscură și mai strâmtă; noaptea mă înconjura cu tenebrele-i terifiante. Lampa fumega. Eram îmbrăcat în șubă și în aba, cu un fular în jurul gâtului, iar umbra siluetei mele chircite se profila pe perete. Umbra era mai puternică și mai clară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
unui destin potrivnic. E justificarea pe care o dădeau femeile iraniene în legătură cu sarcinile suspecte: băile publice fiind deschise alternativ ambelor sexe, poluarea apei din piscine de către bărbați putea fi o încercare de explicare a acestui fenomen. Spirite care vizitează locuri obscure Într-adevăr, copilul ar fi fost unicul moștenitor al pretinsului său tată. Nefiind mamă, văduva nu va putea pretinde decât o parte din moștenire FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Bufnita oarba revazut.doc PAGE 58
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
În orice istorie, oricât de personală, la un moment dat autorul este nevoit să fie ubicuu. El trebuie să le știe pe toate, în cele mai diverse planuri ale narațiunii. Că doar cine altcineva să-i scrie părțile alea mai obscure, la care, cum ar fi cazul meu, nu a avut acces direct? Păi, zău așa, cine? Poate că, în cazuri foarte rare, cum ar fi cel al lui Ilf și Petrov, fiecare are bucata lui de lucrare pe care o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Dom' director trimisese actele de achiziție și ordinul de plată bancară către firma respectivă, iar omul cu care aranjase ingineria financiară urma să vină pe la prânz să-i dea bănii lichizi direct în mânușița cea vorace. În acțiunile astea mai obscure dar suculente așa se lucrează, cu cash. Lucrurile s-au petrecut exact cum își planificase Ciucurel dom' Relu pentru amici și admiratoare. Cetățeanul venise, făcuseră o conversație lejeră despre femei, mașini și telefoane mobile, după care coborâseră în parcarea din
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu m-aș mai gândi deloc la moarte și le aranjă din nou pe hârtia de împachetat de pe căpătâiul dormezei. Se observa clar că și această mișcare fusese în program. N-am crezut că unii bărbați pot ajunge chiar așa obscuri - remarcă Iozefina. Nici eu n-am crezut că n-ai crezut că unii bărbați pot ajunge chiar așa obscuri... - se jucă Valy din nou, gratuit cu cuvintele. Ea se repezi să-i dea în joacă, o palmă, gest exagerat de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dormezei. Se observa clar că și această mișcare fusese în program. N-am crezut că unii bărbați pot ajunge chiar așa obscuri - remarcă Iozefina. Nici eu n-am crezut că n-ai crezut că unii bărbați pot ajunge chiar așa obscuri... - se jucă Valy din nou, gratuit cu cuvintele. Ea se repezi să-i dea în joacă, o palmă, gest exagerat de artificial, care trăda totuși, o anumită intimitate a lor, iar el o prinse cu amândouă mâinile de fund ridicându
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca o năzărire neplăcută, de care nimeni nu avea interes să-și amintească. Nu s-a completat nici un raport, șefii poliției crezând că urmăritul din Alfa Romeo reușise să scape din mașina cuprinsă de flăcări, făcându-se nevăzut prin metode obscure, ceea ce pentru ditamai forța de ordine prezentă acolo ar fi Însemnat un eșec, iar oamenii - mai ales oamenii legii - au În general tendința de a-și privi cu Îngăduință propriile eșecuri, ca pe niște odrasle alintate. Alfina a fost radiată
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cuminte, În același punct, ca un câine credincios de care-ți era imposibil să scapi. Planul camerei era o altă odă Închinată imaginației abil stăpânite. Sus de tot, În zidul vestic al camerei - sau unde ne gândeam noi, din motive obscure, că ar putea să fie vestul -, se vedea gaura tunelului prin care fuseserăm aruncați cu toții În acea lume. În partea opusă, spre răsăritul teoretic, se găsea micul cubicul al cabinei de toaletă. De-a lungul camerei, pe centru, aliniate perfect
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a putut Îndigui acest ciudat val de cochetărie, care nu a rămas rodul unei simple furtuni, ci a deprins caracteristicile unei maree, permanentizându-se Întâi ca obicei, apoi ca reflex, și sfârșind prin a se instaura ca obligație. Din motive obscure, simțeam nevoia de-a fi mereu aranjați și spilcuiți. Când cineva mai spunea câte ceva despre fiicele Evei, un timp câte-o privire mai sticlea nostalgică, păstrând captivă În bobul ei incandescent amintirea unui sân ca o cupolă bizantină ori a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
relației omului cu mediul cultural: "Actul care ne este potrivnic, cu rînduielile lui, e cultura omenească, reflex teribil al violenței noastre. El aduce împotriva noastră o mărturie pe care nici măcar n-o percepem". Putem găsi aci reluarea unei teze a "obscurului" Heraclit, care susținea că violența e o sursă universală: "Războiul este părintele tuturor, regele tuturor; datorită lui unii apar zei, alții oameni, pe unii îi face sclavi, pe alții liberi". Și la ce ilustrare mai grăitoare a violenței am putea
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]