857 matches
-
invizibile 5. Geniul este ființa înzestrată cu organ contemplativ sau (ceea ce s‑ar putea să fie același lucru) subiectul unei inspirații care are o înțelegere superioară a naturii, a divinului și a vieții spre deosebire de înțelegerea comună afectată de imperfecțiune și obscuritate. Noi sesizăm prin mijlocirea operei lui ceea ce el vede direct. Astfel, potrivit unei expresii folosite de Schopenhauer, el ne îm‑ prumută ochii lui pentru a privi lumea. Dacă încercăm o evaluare a dezastrului provocat de cel de‑al doilea război
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
toate artele, tragedia este singura care surprinde nu limita, ci ascunderea ei. Ea este reprezentarea a ceea ce pentru om rămâne obscur. Lui Heidegger i-ar fi plăcut să spună: tragedia e spectacolul stării-de-neascundere a ascunderii înseși, ieșirea în lumină a obscurității ca obscuritate, vizibilitatea invizibilului ca invizibil. Din acest moment rolul zeiței Atena se încheie. Privirea anticipativă și limpede a zeiței se îndreaptă doar înspre ceea ce este încă nevăzut, nu înspre ceea ce trebuie să rămână nevăzut. Spre ceea ce este încă nevăzut
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
tragedia este singura care surprinde nu limita, ci ascunderea ei. Ea este reprezentarea a ceea ce pentru om rămâne obscur. Lui Heidegger i-ar fi plăcut să spună: tragedia e spectacolul stării-de-neascundere a ascunderii înseși, ieșirea în lumină a obscurității ca obscuritate, vizibilitatea invizibilului ca invizibil. Din acest moment rolul zeiței Atena se încheie. Privirea anticipativă și limpede a zeiței se îndreaptă doar înspre ceea ce este încă nevăzut, nu înspre ceea ce trebuie să rămână nevăzut. Spre ceea ce este încă nevăzut, dar urmează
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
anticipativă și limpede a zeiței se îndreaptă doar înspre ceea ce este încă nevăzut, nu înspre ceea ce trebuie să rămână nevăzut. Spre ceea ce este încă nevăzut, dar urmează să devină vizibil, nu înspre ceea ce este nevăzut și urmează să persiste în obscuritate. Zeița Atena meditează asupra limitelor ce pot fi cunoscute - și dinainte cunoscute - de oameni: la limita unui vas, a unei podoabe, a unei statui. Meditația zeiței se oprește în fața limitei care este omul, chiar dacă, în calitatea ei de zeiță, aceasta
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nu-l poate însoți pe om. Căci spre deosebire de un vas, de podoabă sau de o statuie, ființa unui om nu ajunge decât treptat la prezență. De aceea, el rămâne să străbată singur, și fără să-l cunoască dinainte, teritoriul de obscuritate care l desparte de ființa sa, de limita vieții sale. Orice destin stă sub ne-însoțire și ignoranță. Istoria este singurătatea indivizilor și a popoarelor care se îndreaptă, fără să o cunoască, spre limita vieții lor, spre propriul lor destin
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nivelată, anihilată etc. Ea se prezintă Europei cu întreaga sa personalitate. Dar fără asigurarea libertății de comunicare, suprimarea barierelor de orice fel și anularea restricțiilor de orice natură, ea nu poate fi cunoscută. Riscul de a vegeta în continuare în obscuritate și provincialism devine inevitabil. O mare pierdere nu numai pentru ea, dar și pentru întreg patrimoniul cultural literar european. Ne exprimăm deci întreaga solidaritate cu principiile umanismului militant (T. Mann), cu ale europeismului definit prin valori active (Denis de Rougemont
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
neîngrijire a noastră. Mitul de altfel profund stimulator, creator, al prezențelor românești acum ia naștere și el impulsionează totalitatea activităților culturale și literare. Toate sunt concepute în perspectivă europeană, au o finalitate europeană, sunt destinate informării Europei, scoaterii noastre din obscuritate și uitare. Încercările de istorie, gramatică și lexicologie românească ale lui Ion Budai Deleanu sunt consacrate acestei limbi puțin cunoscute până acum în Europa, îndepărtată și ascunsă în străfundul Europei; la fel purcederea românilor și începutul și alcătuirea limbii românești
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
elogiul sinuciderii în fața unei mese îmbelșugate. Nu-i nimic de râs în asta. Modul acesta de a nu lua tragicul în serios nu-i chiar atât de grav, dar el îl definește până la urmă pe om. În fața acestor contradicții și obscurități trebuie, oare, să credem că nu există nici un raport între părerea pe care cineva o are despre viață și gestul pe care-l face spre a o părăsi? Să nu exagerăm câtuși de puțin în acest sens. În atașamentul unui
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
și tot ceea ce mi se propune trece cu vederea însăși baza ei, neagă unul din termenii dureroasei opoziții, îmi ordonă o demisie. Eu întreb care sunt urmările condiției pe care o recunosc ca fiind a mea, știu că ea implică obscuritate și ignoranță și mi se spune că această ignoranță explică totul și că noaptea aceasta e lumina mea. Dar prin asta nu s-a răspuns întrebării mele, iar acest lirism exaltant nu-mi poate ascunde paradoxul. Trebuie deci să caut
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
având diferite grade de expresivitate. Participarea stratului unităților semnificative în cadrul polifoniei operei literare este explicată și de faptul că valorile unice ale esteticii își au originea în acest stratum. După Ingarden, această dimensiune este exprimată de raportul dintre claritate și obscuritate. Ambii termeni reprezintă caracterul propoziției, în a cărui structură își are fundația ontică. Atunci când structurile caracteristice structurale ale unităților semnificative evocă ceva, se produce efectul de claritate, în timp ce orice lipsă de evocare determină efectul de obscuritate. Calitățile structurale sunt înțelese
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
raportul dintre claritate și obscuritate. Ambii termeni reprezintă caracterul propoziției, în a cărui structură își are fundația ontică. Atunci când structurile caracteristice structurale ale unităților semnificative evocă ceva, se produce efectul de claritate, în timp ce orice lipsă de evocare determină efectul de obscuritate. Calitățile structurale sunt înțelese ca depinzând de părțile individuale sau de părțile membre ale unităților semnificative, părți ale căror ordine nu pierde din calitatea compozițională literară. Obscuritatea poate apărea și în lipsa 26 unei înțelegeri separate ale unităților ce duc la
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
se produce efectul de claritate, în timp ce orice lipsă de evocare determină efectul de obscuritate. Calitățile structurale sunt înțelese ca depinzând de părțile individuale sau de părțile membre ale unităților semnificative, părți ale căror ordine nu pierde din calitatea compozițională literară. Obscuritatea poate apărea și în lipsa 26 unei înțelegeri separate ale unităților ce duc la construcția întregului operei literare. Obscuritatea își face simțită prezența prin apariția ideilor de frumos sau de urât, prin urmare calitățile estetice pot pune unitățile de înțeles în
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ca depinzând de părțile individuale sau de părțile membre ale unităților semnificative, părți ale căror ordine nu pierde din calitatea compozițională literară. Obscuritatea poate apărea și în lipsa 26 unei înțelegeri separate ale unităților ce duc la construcția întregului operei literare. Obscuritatea își face simțită prezența prin apariția ideilor de frumos sau de urât, prin urmare calitățile estetice pot pune unitățile de înțeles în umbră. Dar acest lucru nu denaturează natură obiectului de artă, nu periclitează înțelegerea sa, ci presupune o nouă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de limbaj, la nivelul experienței estetice, poezia se află în relație cu spiritul unde tropii ontologici se concretizează în sentimente și emoții. Existența duplicitară a poeziei, ca un construct shematic lingvistic și ca stare spirituală, duce la o metafizică a obscurității existenței poemului în general. Identificarea tropilor constituenți poeziei ține de forma apariției și spațiul geografic al prezenței poeziei. Atunci când vobim de gazel, elegie sau sonet descriem atât specificul unei culturi, dar și modul compozițional interior. Adițional, poezia este gândită și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
of rationality. This "appearance sub specie" is to a certain degree present in every literary work [...]". Roman Ingarden, op. cit., p. 211. 26 Ingarden face referirea la propozițiile opace care, în ciuda faptului că prezintă o structură interioară clară, pot duce la obscuritatea întregii construcții. 27 C.f. Amie Thomasson, "Roman Ingarden", în Edward N. Zalta (ed.), The Stanford Encyclopedia of Philosophy, 2012. 28 Gotthold Ephraim Lessing, Laocoön: An Essay on the Limits of Painting and Poetry, traducere de Edward Allen McCormick, Editura Universității
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
legea informativității și legea exhaustivității, la care adaugă legea modalității. Legea modalității are cerințe care nu vizează ceea ce este de spus, ci, mai degrabă, cum trebuie spus ceea ce se spune. Aplicarea acestei legi a discursului urmărește evitarea multiplelor tipuri de obscuritate în exprimare (fraze prea întortocheate, eliptice, vorbe fără șir etc.) și lipsa de economie în mijloacele utilizate. Legile discursului numite de Herbert Paul Grice maxime conversaționale sînt norme ce trebuie respectate în cadrul interacțiunii verbale (conversație, dialog etc.). Normele pe care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de calitate/veridicitate: se recomandă a nu se afirma ceea ce este fals, ceea ce nu se poate susține cu probe; 3) maxima de relație/pertinență: Vorbiți la obiect (fiți relevant); 4) maxima de modalitate: Fiți clar. Evitați să vă exprimați cu obscuritate. Evitați să fiți ambiguu. Fiți scurt. Fiți ordonat. Maximele stabilite de H. P. Grice stau la baza oricărui parteneriat verbal, ambii parteneri presupunînd că "regulile jocului" sînt respectate. Aparent, aceste maxime reprezintă condițiile a priori ale oricărei situații de comunicare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discuție principiile metodei istorico-critice, Barth a acceptat fără rezerve principiul istoriografic al analogiei care elimina din start posibilitatea ca ceva absolut unic să se întâmple în istorie: "Dacă Învierea ar fi adusă în contextul istoriei, ea trebuie să sufere de obscuritatea, erorile și îndoielile inerente acesteia"136. Pornind de la ideea lui Barth de revelație ca revelare de Sine a lui Dumnezeu, pe care o vede susceptibilă de gnosticism, teologul luteran german Wolfhart Pannenberg propune conceptul de revelare indirectă a lui Dumnezeu
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
rezerve principiile enunțate de Troeltsch, mai ales pe acela al cauzalității, care nega posibilitatea producerii a ceva absolut unic în istorie, așa cum era Învierea Domnului. Dacă învierea este adusă în contextul istoriei, spune Barth, ea trebuie să se piardă în obscuritatea, erorile și îndoielile inerente ale acesteia"16. A tăgădui istoricitatea lui Iisus însemna a nega însuși faptul că Dumnezeu s-a făcut om, împreună cu jertfa Sa pe cruce, precum și miracolul Învierii, al răscumpărării firii umane corupte. Prin aceasta erau subminate
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Dar acesta este perceput abia după ce acestea au avut loc. De aceea, plasarea revelației la sfârșitul istoriei își are explicația în caracterul indirect al revelației. Odată cu exilul babilonian, profeții plasează evenimentul mesianic undeva în viitor, prezentul fiind cufundat total în obscuritate. Eonul actual este acela al suferinței, al încercărilor, și numai odată cu inaugurarea eschatologică a noului eon sensul timpurilor prezente va fi dezvăluit, întreaga istorie a lumii desfășurându-se după un plan divin. Extinderea Istoriei Mântuirii (Heilsgeschichte) la toată istoria universală
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
ale balurilor, la figuri pitorești și extravagante, precum cea a cronicarului monden Mișu Văcărescu. Ritualul povestirii implică și aici, în stil matein, ritualul inițiatic al călătoriei și al cinei nocturne. Alternând tăcerea și contemplarea, narațiunea devine un halou luminos în obscuritatea tainei ce învăluie o lume apusă, ireversibil ficțională. "Dilemateca", anul III, nr. 26, iulie 2008 O carte fără sfârșit A treia reeditare a Dicționarului onomastic*, volum prin care Mircea Horia Simionescu a inaugurat tetralogia Ingeniosul bine temperat, reafirmă statutul de
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
s-a degradat aproape pentru totdeauna „geniul”, setea aceea majoră care face posibilă „legătura” cu „Cei ce știu” și care, din plictiseală, capriciu sau „copilărească” cruzime, ne anunță evenimentele ce sunt Încă ascunse În propria-ne fire și În aparenta obscuritate a istoriei. („Copilăresc” deoarece Heraclit Își Închipuie Hazardul uman ca un joc de zaruri al lui Zevs, copilul gigant!...Ă Eu Însă astăzi nu mă pot Îmbolnăvi de scepticismul sau raționalismul dominant și-mi caut, adesea cu febrilitate, „hrana” mea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
bibliografia la modă și, mai ales, la „tertipurile”, la ticurile intelectuale ale unuia sau altuia dintre bonzii culturii europene sau americane de azi, În așa fel Încât să se Înțeleagă fără să se Înțeleagă de loc, o anume, fin jucată obscuritate ce „dă bine”, face bună impresie În saloanele intelectuale exclusive și elitiste - elitiste nu atât În sensul unei „creme a intelectualității contemporane”, ci mai mult apropiindu-se de ideea de sectă! Secta, acest termen și această uriașă și colcăitoare realitate
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
propria sa conștiință perceptivă și mai puțin în atitudini contrapunctice față de preopinenți. În plus, cartea este tulburătoare, chiar gravă, prin substanța și fondul ei constitutiv, întrucât răsfrânge perioada celor șase ani apocaliptici, ultimii din viața lui Eminescu, marcați deopotrivă de obscuritate și ocultare.. De fapt, ce s-a petrecut cu poetul între 28 iunie 1883 și 15 iunie 1889? Biletul transmis lui Maiorescu de soția lui Slavici indica, într-adevăr, începuturile unei întunecări a minții poetului sau numai punerea în mișcare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a ermetismului canonic, piatra din capul unghiului, este unul temerar. Dacă Mallarmé însuși declara că opera sa reprezintă un impas, să ne închipuim ce salt în gândire înseamnă ermetismul canonic al lui Ion Barbu. E diferența dintre concretețe, izvor al obscurității, și abstracție, izvor al clarității care permite să se vadă ceea ce pururi nu se arată. "Ateneu": (I), nr. 10, octombrie 2011; (II), nr. 11-12, noiembrie-decembrie 2011 Anca MĂGUREAN Ion Barbu sau limitele interpretării critice Este deja un fapt bine cunoscut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]