6,675 matches
-
Pe langă astfel de evidente boli, mai există ceva care scapă rațiunii: astăzi, în România, se confruntă fără menajamente două tabere, inegal distribuite, care se luptă, disprețuind orice regulă, pe trupul muribund al unei societăți putrefacte. Unii sunt mânați de obsesia supraviețuirii de pe azi pe mâine. Ceilalți, de patimă bolnăvicioasa a îmbuibării. Clase sociale întregi se târâie printre ruinele unui sistem falimentar, măruntelind cu disperare salariile de mizerie. În același timp, o mână de privilegiați își rotunjesc conturile în bănci străine
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
un studiu savant, când un joc literar, când un poem critic. Iată, ca eșantion, un pasaj în care se evocă-regretă-ironizează preferință scriitorilor din secolul trecut pentru simbolistică tinereții și a primăverii: "Pentru secolul trecut tinerețea este un simbol și o obsesie: epoca întemeietoare, secolul XIX alege primăvară că anotimp preferat și junețea că vârsta afișată. Cea mai importantă grupare a secolului trecut se numește Junimea. Începutul primăverii, 1 martie sau 1 mai (Armindeni) sunt date simbolice, despre care se scrie sau
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]
-
că un soi de pelerin spiritual, la început de secol 20, în plină modernitate (penru noi, postmodernii, căci pentru cei de atunci deja începuse "criză" spiritului modern, cum indică și subtitlul acestei cărți), deci în plină epistemă bîntuita atît de obsesiile raționalismului cît și de oroarea față de ele. Ambițiile sale sînt însă, clar, ale unui absolutist în sensul soft, care deși declară infinită diversitate a lumii, se știe capabil să o cuprindă cumva pe dedesubt, din interior, să o subîntindă prin
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
decupează un fragment, îl desprinde din legăturile lui cu lumea (. . .) și îi dă o formă suficientă și armonioasă, determinată parcă de un impuls interior". Sau, cu visul, care deși aflat în afara existenței noastre cotidiene, e un depozitar al pasiunilor și obsesiilor de peste zi. Aventură presupune o expulzare vremelnica, dar violență a sinelui din propria să viața, numai pentru că acesta să aibă unde să se întoarcă. Dar atunci ce sînt aventurierii de profesie, care fac sistem din absența sistemului? După Simmel, ei
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
de inspectori impudici ai activității sexuale, ai patriotismului și chiar ai... romanismului românilor! În vremurile noastre, nu în acelea cantate duios de romanticii întârziați de pe Bahlui și Dâmbovița, supremul merit s-a redus la sanctificarea ideii de sărăcie, iar marea obsesie la apărarea unei economii băltind de combinate ruginițe și fabrici conectate direct la triunghiul Bermudelor (cu muncitorimea ei derutata cu tot). Ar merita, de dragul amuzamentului - că altceva oricum nu ne-a mai rămas! - să încercăm să-i identificăm, din filmele
Medalia N.A.T.O., clasa a II-a by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18034_a_19359]
-
azi, sălaș al unei burtăverzimi ignare adorând în chip obscen Vițelul de Aur? Că unul ce își are rădăcinile în ăEstul sălbatică și că un împătimit de București, mă mai gândesc, prin contrast, la burghezia roșie și la barbara ei obsesie de a face una cu pământul tot ce amintește de ălumea vechea, spre a pune în loc respingătoarele monumente ale ăomului nouă. Ajunge, de pildă să alături mental bijuteria Art Nouveau care este El Palau de la Música Catalana din Barcelona, de
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
a discursului dau expoziției româno-belgiene de la Ploiești autoritatea unui act cultural cu o incontestabila legitimitate. Generații de artiști români și belgieni se întîlnesc în același spațiu muzeal cu aceeași normalitate cu care se întîlnesc în spațiul aceleiași arte, al acelorași obsesii, al acelorași motive, si asta pentru a accentua încă o dată că psihologia, sensibilitatea și comportamentul uman, privite în perspectiva timpului lor, pot răspunde fie asemănător, fie complet diferit acelorași provocări: peisagistice, ale chipului uman, ale limbajului însuși. Și dacă mai
Confruntări româno-belgiene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18073_a_19398]
-
acel înfiorător răpăit de tobe care la circ anunță salturile mortale sau care la alți poeți evidențiază "eroismul" unor invenții imagistice. Poeta se lansează în riscante aventuri ale exprimării fără să ne prevină în vreun fel. Iată cum începe poemul Obsesia biografiei: Dacă cineva mi-ar da părul într-o parte/ dacă mi l-ar ridică ușor de pe frunte/ că un diamant aiurit s-ar ivi/ orașul acesta". Numeroase sunt în versurile ei gesturile de curaj artistic făcute firesc. Chiar și
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
compatrioților noștri. Fiindcă există asemenea pagini sinucigașe, chiar în operele importante ale culturii române. Unele dintre ele sunt reluate la alte și la alte vârste care ar dori să recupereze anii tineri! Cine ar bănui că în celebrul pasaj vibrează obsesiile anilor treizeci, în care Cioran visa o "Românie în delir"? Când educația Germaniei lui Hitler îl modelase într-un anume fel? Ar trebui să ne iubim mării scriitori cu orgoliu, dar și cu înțelegerea unei arte pe care ei o
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
citeze în vreun articol preocupat de acelasi articol din Constituție. De altfel, nici Slavici nu a crezut necesar să revină asupra broșurii: a abandonat-o, desi Slavici nu era autorul care să-și abandoneze gândurile, paginile publicate, războaiele. El avea obsesiile sale care îl urmăreau, care îl mobilizau, care îl aduceau la masa de scris. ăSollă și ăHabenă, dispare realmente din biblioteci. Slavici, pe care așezarea în manuale l-a impus circuitelor editoriale, e retipărit parțial. Aceste pagini lipsesc chiar și
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
se adresează direct, concret, nefalsificat publicului, pe teme care-l interesează cu adevarat. Epoca în care se cântă despre căi frumoși, stele, fluturi, despre chemarea mării și despre epuizanta solicitare a iubirii abandonate și reînnoite într-un refren repetitiv până la obsesie, aceasta epoca pare să fi apus. Ceva s-a deblocat, o comunicare reală, o logică a defulării concurează strivitor producțiile de circumstanță, cu o lirica siropos-greoaie. Vehiculul acestei schimbări este textul. Cuvintele spun în sfârșit ceva - indică, punctează, acuză, dor
A apărut o cultură a străzii by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/18082_a_19407]
-
ales a scriitorilor, în rîndurile ateismului și scepticismului intelectual. Făceam apel la trezirea conștiințelor, la regasirea filonului spiritual care să producă o inversiune de tendința. - Reintegrarea României în Europa ar putea influența această "trezire a conștiințelor" de care vorbiți? - Avem obsesia întoarcerii României în Europa, după o absență de aproape o jumătate de secol. Dar în care Europa? Față de cea de acum cinzeci de ani, în Europa de astăzi se produce un fenomen de trezire spirituală, mai ales în rîndurile tineretului
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
Numele artificiale pot fi puse sub semnul lui Caragiale (mai ales a listelor lui de nume, exercițiu preliminar redactării); ele produc o comedie lingvistică și eventual, indirect, o parodie a "democratizării" sociale - dar pot fi și simple dovezi de stîngăcie, obsesie a lecturii "cu cheie", joc formal gratuit. Proza ultimelor decenii a cochetat destul de mult cu artificialul, cu comicul fonetic mai mult sau mai putin reperabil în realitatea lingvistică. Exemple tipice se găsesc în lungile enumerații ale lui Marian Popa: Antologea
Mode onomastice în literatură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18118_a_19443]
-
cărtărescian, cititorului i se oferă, astfel, posibilitatea explorării multiplelor tehnici narative. Pentru că astăzi, mulțumită Georgianei Fârnoagă, lui Sharon King și Florin Manolescu, scriitorii români antologați (și sunt alții, poate la fel de valoroși, care n-au încăput deocamdată aici) au pornit, cu obsesiile lor, cu nostalgiile lor, cu spaimele și iluziile lor, să bântuie America. Și, poate, lumea întreagă...
O fantomă bântuie America... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18126_a_19451]
-
după doi ani, Peter Greenaway, cu o retrospectivă cinematografică, de arte plastice și cu Prop-Opera: 100 de obiecte pentru a reprezenta lumea, un fel de lume văzută de Greenaway într-un spectacol de teatru vizual în care se pot regăsi obsesiile regizorului. Chiar ideea care se află la bază, aceea a listei, e o întoarcere la filmele-eseu de la începuturi, bazate pe enumerări: Dear Phone imagini de cabine și povestiri spuse la telefon, Windows, ferestre și cei care au murit de la ele
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
din off, patru actori, obiecte și imagini sau cuvinte proiectate, dar mai ales textul lui Greenaway despre tot ceea ce se știe că-l interesează: corpul, burtă, cărțile, Adam și Eva, copilul, cinematograful. Prop-Opera e mai mult o mică enciclopedie de obsesii ale regizorului. Salonicul a mai găzduit un regizor englez cu o retrospectivă: un univers artistic aflat la polul opus - Ken Loach. Veșnic cineast angajat, atît de interesat să-și expună ideile politice încît uită uneori de film, Loach a avut
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
idealurilor democrației și ale economiei de piață de către adversarii pe care tocmai urma să-i învingă! Similitudinile merg mai departe: în timp ce Ion Iliescu a depus eforturi herculeene să păstreze intacte structurile comunisto-securiste, Emil Constantinescu a părut să n-aibă altă obsesie decât de a-i menține în funcții pe neo-comunistii și neo-securistii afirmați pe vremea lui Iliescu! Amândoi au avut de pierdut de pe urma acestui calcul prostesc: Iliescu a fost trădat, la alegerile din 1996, tocmai de cei pe care-i protejase
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]
-
În aceste ceremonii nocturne, pline de patetism, de resemnare și de revoltă, pictura însăși trăiește la limita resorbției în substanța primordială a culorii. Privită în timp, aceasta este ritmată de nenumărate motive și teme, unele episodice, altele transformate în adevărate obsesii. Toate sînt, însă, legate de anumite momente din viața și din evoluția artistului. Peisagistica, naturile statice și compozițiile cu țărani și muncitori se situează, în cea mai mare parte, în perioada tinereții și a maturității, în timp ce compozițiile cu accente expresioniste
Corneliu Baba, în absența aniversării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17413_a_18738]
-
toată cartea, cele mai valoroase momente sînt inutil explicitate. Personajele sînt doi camionagii de cursă lungă, care se plictisesc amarnic împreună și unul pe celălalt în călătoriile lor pe autostrada monotonă, veșnic către aceeași destinație. Fiecare își aduce cu sine obsesiile, tabieturile, rutina unei vieți care, în lipsa unui loc firesc de desfășurare, caută să se reimprovizeze în cabina camionului. Gaston se îmbracă elegant, ca pentru o călătorie către cineva drag sau important, chiar dacă în semiobscuritatea camionului își schimbă, chircit, hainele. Mănîncă
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
picior an mileniul trei prin zonă economică liberă, Shenzhen, "poligon de ăncercare" a capitalismului unde chinezii călătoresc cu pașaport și viza. Realitate a paradoxului chinez, deslușit de Ioan Holban, ăn spiritul sau ăntre "ritual și metaforă". Răbdarea, tenacitatea, eficiența muncii, "obsesia superlativului absolut", marea putere de adaptare a vechimii imperiale la noutatea și dinamica pieței libere par tot atâtea șanse pentru Chină să devină cel mai temut tigru asiatic. Spre binele, liniștea și prosperitatea Europei. Cartea lui Ioan Holban, un fel
Paradoxul chinez by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17426_a_18751]
-
primul rând obsedanta "scară a valorilor", a cărei stabilire fusese demult scoasă de sub controlul instanțelor de partid. Lipsită de obiect real, această operațiune de reclasificare devenea cu atat mai mult superflua ăntr-o lume din care dispăruse, ăn principiu cel putin, obsesia unicității și nu mai putea fi vorba de o unică și imuabila "ierarhie literară". Din acest punct de vedere, doar reintegrarea scriitorilor interziși din motive politice, inclusiv a celor exilați, putea aduce modificări sensibile, dar nu atât an sensul unor
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]
-
si remarcabil de rezistență duhoare a picioarelor lui Cotenet - ănsemna o insuportabila insultă. Sau putea fi ceva mai complicată, ca de pildă o teamă difuza... Teamă de acele suflete necunoscute ce trăiau dincolo de ziduri, purtându-si fiecare necunoscutele speranțe, necunoscutele obsesii". (51) Românul ănaintează tocmai făcând lumină an aceste suflete și mai ales an cel al amnezicului Matei, a cărui poveste e mai ăntâi sugerată an frânturi tulburătoare - apa plină de cadavre a Dunării, "coșmarul lui obișnuit și acvatic", "elicele nesățioase
Cealaltă Arkadia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17464_a_18789]
-
formidabilul curaj de a se fi opus fățiș regimului de acasa; an plus fiecare poartă cu sine o poveste stranie. Pe voluptoasa Vera o cunoaște toată lumea pentru că și-a tăiat venele de trei ori an fața sediului Securității din Timișoara; obsesia ei este epilatul continuu, ceară bruna, "radicală" e singura avere pe care a luat-o cu sine. Croatul Radovan Baleu visează și obiectele din visele sale se ăntrupează an cameră: carnații Debrecinen, ceapă, Șlibovița sunt nelipsite, dar și paiele aurii
Cealaltă Arkadia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17464_a_18789]
-
cuvânt, deși nu știu exact ce ănseamnă). Ediția a 9-a DaKINO va rămâne an memoria cinefila și prin invitații ei speciali: Kusturica (la ănceput) și Vittorio Taviani (la sfarsit). Plus un compozitor celebru, Nicola Piovani. De reținut câteva din obsesiile lui Taviani, reexprimate la București: "Problemă fundamentală, ăn Europa, e că nu reușim să vedem filme europene, pentru ca totul e ocupat de americani (...) Nici eu nici fratele meu nu am ănteles, până acum, de ce facem film ămpreună. Poate pentru că două
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
expresiei, aflate mereu în matcă unei idei, a unui mesaj moral și de multe ori polemic. Poeta nu pregeta uneori să numească, să califice și să explice cuvintele, de unde și o anume senzație de reiterare discursiva a unor motive și obsesii. Există oare un poet autentic ? Fapt e că poezia Lilianei Grădinaru nu este o poezie feminină în sensul supralicitării vocalizelor senzoriale, ci una a lucidității, a grilei critice, dar și a armonizării spiritului cu miturile personale; fie că e vorba
în absenta obsesiilor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17517_a_18842]