145,650 matches
-
o parte, era un geamantan-biblioteca băiatului- plină cu cărți nemțești.” Curios să cunoască pe „tânărul aventurier”, Caragiale îl descrie astfel: „Tânărul sosi. Era o frumusețe! O figură clasică încadrată în niște plete mari, negre; o frunte înaltă și senină, niște ochi mari- la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zâmbet blând și adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o vrche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 by http://confluente.ro/Mihai_eminescu_vazut_de_conte_ion_ionescu_bucovu_1372950281.html [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
Slavici l-a remarcat la cursurile lui Lorenz Stein și ale lui Ihering- „un albanez, îmi ziceam, poate chiar un persan”: un tânăr oacheș, cu fața curată și rasă peste tot, cu un lung „clăbăț” bănățenesc peste pletele negre, cu ochii mărunți și visători și totdeauna cu un zâmbet oarecum batjocoritor pe buze...”. Amândoi apoi s-au cunoscut și au avut o prietenie îndelungată, ajutându-l pe Slavici să se despartă de șirieneasca lui și să-și urmeze limba literară. Tot
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 by http://confluente.ro/Mihai_eminescu_vazut_de_conte_ion_ionescu_bucovu_1372950281.html [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
limba literară. Tot acum Iacob Negruzzi, venit să-l cunoască pe autorul „Epigonilor”, la Viena, după publicarea primelor poezii în „Convorbiri...” -1870- ni-l prezintă pe poet în decorul unei cafenele vieneze, unde „ vede intrând un tânăr slab, palid, cu ochii vii și visători totodată, cu părul negru lung, ce i se cobora până aproape la umeri, cu un zâmbet blând și melancolic, cu fruntea înaltă și inteligentă, îmbrăcat în haine negre, vechi și cam roase.” În aceste amintiri cam romanțate
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 by http://confluente.ro/Mihai_eminescu_vazut_de_conte_ion_ionescu_bucovu_1372950281.html [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
acum îl vede într-un tramvai „un om în vârstă, bine făcut, rotund la față, fără plete, îmbrăcat ca toți oamenii (...) El ține în brațe un ghiozdan ros pe la margini: degetele de la mâna dreaptă îi sunt pline de cerneală violetă, ochii lui mici, înfundați, cu gene rari, au privirea vagă și ostenită a omului distras, dus pe gânduri.” „Mâncam adesea la același birt, povestește Vlahuță, și multe seri ni le petreceam împreună „vorbind rău de lume” și fumându-ne dejunul și
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 by http://confluente.ro/Mihai_eminescu_vazut_de_conte_ion_ionescu_bucovu_1372950281.html [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
fugind de oameni și căutându-i: nepăsător ca un bătrân stoic și iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecărtură”- fericită pentru artist, nenorocită pentru om.” Vlahuță: „...Îl văd înaintea mea viind zgribulit, cu gulerul ridicat, cu pălăria pleoștită trasă pe ochi, cu mâinile la piept, vârâte în mânecile unui paltonaș cam subțirel. Venea repegiar, în fuga măruntă și săltăreață a picioarelor înghețate, căci era numai în ghete și era zăpadă și viscol mare...” A patra etapă, boala și anii de agonie
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 by http://confluente.ro/Mihai_eminescu_vazut_de_conte_ion_ionescu_bucovu_1372950281.html [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
Iacob Negruzzi, a fost la Teatrul Național. (...) Cât era de schimbat Ce deosebire între data întâi, când cu 19 ani în urmă îl recunoscusem din instinct într-o mulțime de tineri, și acum când puhav la față, încovoiat și cu ochii rătăciți era aproape de sfârșitul său.” De altfel într-o fotografie în grup cu mai mulți artiști, Eminescu are înfățișarea descrică de Negruzzi. Apatic, slăbit, cu mustața pleoștită, stă lângă Veronica în spatele grupului cu privirea pierdită pe apa Dâmboviței. Nu mai
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 by http://confluente.ro/Mihai_eminescu_vazut_de_conte_ion_ionescu_bucovu_1372950281.html [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
veacului”. A compus o simfonie, piese instrumentale de cameră, romanțe, poemul simfonic „Mama”, ciclul pentru orchestra de estradă „Ritmuri citadine”, ciclul coral „Marș gigant”, 4 cvartete de coarde, cântece de estradă („Codrii mei frumoși”, „Cântec despre orașul meu”, „Cred în ochii tăi”, „Florile dragostei”, „Iubește, iubește”, „Am visat ploaia” etc.), cântece pentru copii („Imn soarelui”, „Fie soare întruna”, „Moș Crăciun” ș.a.). Este semnificativă contribuția sa la dezvoltarea filmului de animație din republică, realizând coloana sonoră a peliculelor „Capra cu trei iezi
EUGEN DOGA, CEL MAI MARE COMPOZITOR ÎN VIAŢĂ AL PLANETEI. UN VALS DE-AL SĂU SE AFLĂ ÎN PATRIMONIUL UNESCO de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 by http://confluente.ro/rodica_elena_lupu_1487507428.html [Corola-blog/BlogPost/371717_a_373046]
-
am înjunghiat. Se suie, spre piscuri de Carpați, Sfânt, mirosul de sarmale Și multe arome de cârnați Fumegă, spre cer, agale. În noi lumina nu se-aprinde, Căci burții suntem credincioși; Cântăm Crăciunului colinde, Dar avortăm prunci de Hristoși. Dacă ochiul tău a zăbovit, Pe ce-am scris, măcar o clipă, Să știi că-atunci te-am sorcovit, N-ai să faci, la anul, gripă. Iar dacă trist vei fi vreodată, Să-ți îndrepți gândul spre mine; Îți spun că viața e
TE COLIND IUBITE CITITOR de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Te_colind_iubite_cititor_.html [Corola-blog/BlogPost/350898_a_352227]
-
zâmbitoare, am fost mama, la baie. Nu, mamaie, spune tot ce știi. Aha, vrei să pleci și nu știi când mai vii, Mă rog, eu o aștept pe fiică-mea, să știi! Of...Mamaie, ce știi despre aceștia doi? Cu ochii mari și mâna la ureche Desigur, maica, când vrei poți trece pe la noi Judecătorul se albi; ah,e surda fără de pereche! În fine,s-o ajute cineva, să spună tot ce știe Didi se repezi spre ea, hai, mamaie zi
DIVORT de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 by http://confluente.ro/Divort_florentina_craciun_1338360976.html [Corola-blog/BlogPost/371155_a_372484]
-
o adevarată elegie a timpului, cel care te îndepărtează de singura casă, cea a copilăriei și a adolescenței. De aici se înfiripa versuri, unele de o sensibilitate aparte, altele croind imagini demne de reținut, în care vârstă dintâi respira prin ochii adumbriți de trecere printr-un periplu existențial pe care autoarea îl numește undeva „pelerinaj pe ghețuri”. Mărturisesc că în ultima vreme nu m-am întâlnit cu o asemenea intensitate a spiritului elegiac, tot așa cum, goana funesta spre post-post-post modernitate a
SUB SEMNUL TRECERII de CONSTANTIN DRAM în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Constantin_dram_sub_semnul_trecerii_constantin_dram_1356681132.html [Corola-blog/BlogPost/350759_a_352088]
-
de o umbră lividă sub o grozavă piatră. că l-au găsit dându-mă drept abel. și l-au mâncat că era așa păcat de carnea lui bună. l-au mâncat pe cain și au crezut că e abel. avea ochii deschiși. ochii deschiși cain cum o carte deschisă să n-adoarmă și să cadă din orbite. în negura de dinaintea ochilor. să patruleze așa pe afară cu orbitele goale. și cum patrula paznicul de noapte a venit tatăl și nu era
POEME TIMIDE (2) de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 by http://confluente.ro/emil_iulian_sude_1456012638.html [Corola-blog/BlogPost/370100_a_371429]
-
umbră lividă sub o grozavă piatră. că l-au găsit dându-mă drept abel. și l-au mâncat că era așa păcat de carnea lui bună. l-au mâncat pe cain și au crezut că e abel. avea ochii deschiși. ochii deschiși cain cum o carte deschisă să n-adoarmă și să cadă din orbite. în negura de dinaintea ochilor. să patruleze așa pe afară cu orbitele goale. și cum patrula paznicul de noapte a venit tatăl și nu era lumină. erau
POEME TIMIDE (2) de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 by http://confluente.ro/emil_iulian_sude_1456012638.html [Corola-blog/BlogPost/370100_a_371429]
-
că era așa păcat de carnea lui bună. l-au mâncat pe cain și au crezut că e abel. avea ochii deschiși. ochii deschiși cain cum o carte deschisă să n-adoarmă și să cadă din orbite. în negura de dinaintea ochilor. să patruleze așa pe afară cu orbitele goale. și cum patrula paznicul de noapte a venit tatăl și nu era lumină. erau ochii de întuneric și i-a spus. să nu dormi. se aude un suflet bun cum se lasă
POEME TIMIDE (2) de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 by http://confluente.ro/emil_iulian_sude_1456012638.html [Corola-blog/BlogPost/370100_a_371429]
-
deschiși cain cum o carte deschisă să n-adoarmă și să cadă din orbite. în negura de dinaintea ochilor. să patruleze așa pe afară cu orbitele goale. și cum patrula paznicul de noapte a venit tatăl și nu era lumină. erau ochii de întuneric și i-a spus. să nu dormi. se aude un suflet bun cum se lasă ușor sufletele grele se lasă greu ridicate de la pământ. să nu dormi cui i s-a dat să moară de tânăr nu are
POEME TIMIDE (2) de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 by http://confluente.ro/emil_iulian_sude_1456012638.html [Corola-blog/BlogPost/370100_a_371429]
-
-atâta parfum cald - în plin frigul minunii : alaiuri - crai și crăiese de abur - zăbovesc sporovăiesc - prin somn și haruri - la fântâna sticlindelor daruri MULȚI ANI mulți ani - nu-nseamnă motiv de trufie: doar să privești - cu liniștea soarelui lumea-n ochi - iar privirea maiestuos transatlantic - să-nainteze - trainic - prin mrejele tulburi de alge - printre bancuri de scoici bănuit perlifere - printre bancuri de pești sumedenii brăzdând neguroase mituri de chiți și s-ajungă - în fine - dar negreșit - la locul de proapăt susur
POEME PENTRU UN NOU AN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1483176951.html [Corola-blog/BlogPost/380564_a_381893]
-
renunțat și ne-a lăsat de capul nostru. Mai venea dimineața, verifica ce am mai învățat, ne mai amenința...”trebuie să învățați carte, mă!” (ce să învățăm?) și...pleca. Șmecheri, toți vâram capul în cărți, bălmăjam din buze, dar cu ochiul la ușă, pe fereastră și urechea ciulită, până auzeam pe vreo unul care se întorcea de pe coridor. - Gata, mă, l-am văzut cum a plecat pe șosea! Începea tărbaca. Dar acum aveam experiență. Hărmălaia se desfășura într-o liniște aparentă
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1458223439.html [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
a învăța buchiile lor pe de rost. A exclamat încântat: „ce copii cuminți și silitori!”. Zâmbind satisfăcut, ne-a spus: - Mâinile la spate și fiți atenți la ce scriu pe tablă! Vă închipuiți că ne-a stârnit curiozitatea. Eram numai ochi și urechi. A tușit în pumni și ne-a mai spus: - Mai întâi, cinci minute să vă uitați cu atenție pe harta Europei de pe perete și să încercați memorarea conturului ei. Toți am holbat ochii la hartă. După câteva minute
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1458223439.html [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
a stârnit curiozitatea. Eram numai ochi și urechi. A tușit în pumni și ne-a mai spus: - Mai întâi, cinci minute să vă uitați cu atenție pe harta Europei de pe perete și să încercați memorarea conturului ei. Toți am holbat ochii la hartă. După câteva minute: - Ei, ați reținut? - Daa! Am răspuns în cor. Atunci, hai să facem o călătorie în jurul Europei, plecând cu vaporul de la Constanța! A fixat cu creta un punct pe tablă: - Aici este Constanța! Acum mergem cu
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1458223439.html [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
petale halucinante. - V-a plăcut călătoria? Ne-a șoptit „ghidul” care ne-a copleșit cu atâtea informații. Eram muți. Nu știu ce au simțit colegii, dar sufletul meu plutea amețit de parfumul florii albe de pe tablă. Din acel moment cunoșteam Europa cu ochii închiși, cu toate țările și locurile sale importante. Când am dat bacalaureatul, la geografie, trebuia să arătăm rapid pe harta Europei unele locuri, râuri, orașe, munți cu sumare descrieri. Fără modestie, am uimit examinatorul, care m-a întrebat cu ce
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1458223439.html [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
Așa ne-a energizat și ne-a transformat în executanți docili și cuminți. Toți lucram în tăcere ca niște roboți programați să execute cu exactitate mișcările prevăzute în manualul de semănat arpagic. În urma noastră straturile greblate se lățeau văzând cu ochii. Privirea tăcută a domnului Arsu, care se plimba printre noi cu mâinile la spate, confirma că ne însușisem noțiunile date. Mulțumit că lucrăm ca niște automate, s-a retras puțin mai departe, la umbra unor sălcii, după un răzor. Când
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1458223439.html [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
să treci pe sub ele și să nu-ți lase gura apa? Cu toate că, dacă mâncai unul, ți se făcea gura pungă și ți se strepezeau dinții. Dar lăcomia din noi s-a furișat printre crengi, precum șarpele biblic sâsâindu-ne în ochi cu păcătoase îndemnuri: - Sss! Hai, rupeți, mușcați, că sunt bune! Luați cât mai multe, să vă săturați! Rupeți crengile cu totul! Altfel, le ia colegul pe toate și tu nu mai apuci, nu mai ai ce să mănânci. Sss! Sss
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1458223439.html [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
ora prânzului, se schimba și tura personalului mediu, atunci am simțit că rămăsesem numai noi doi, neputincioși în fața sorții ... Știind că nu mă mai poate auzi nimeni, am strigat, nu din egoism, ci din disperare: „Cui mă lași?” Și din ochiul tău drept s-au prelins lacrimi. Rămânerea mea pe pământ, era în acea clipă tot atât de incertă ca și vindecarea ta. Stăteam la căpătâiul tău și retrăiam realizările, zbuciumul, clipele dragostei noastre și-mi dădeam pentru prima oară seama că viața
UN ROMAN CU CHEIE INIŢIATICĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/_un_roman_cu_cheie_initiatica.html [Corola-blog/BlogPost/355538_a_356867]
-
spuneai că ești ocupat; îmi aruncai priviri blânde și eu speram, de fiecare dată speram, că te vei întoarce ... În vis erai așa cum ai fost în viața noastră: mereu plecat la datorie ... Ce mult ți-ai iubit profesia! Când deschideam ochii și conștientizam realitatea, doream să mă întorc în vis ... Ai plecat! Moartea a fost o trecere la viața veșnică, cea fără de sfârșit. Tăcerea se așternuse definitiv între noi. A urmat acea apăsare a pleoapelor reci, pentru a-ți pregăti somnul
UN ROMAN CU CHEIE INIŢIATICĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/_un_roman_cu_cheie_initiatica.html [Corola-blog/BlogPost/355538_a_356867]
-
odaie ... Simțeam atunci că omul nu este numai corp fizic ci și spirit, o existență aparte, partea cea mai ușoară a creației care nu mai comunică cu lumea materială. Ieșirea din corp a spiritului tău a fost, probabil, o ușurare. Ochii mei nu-l vedeau, mi-l închipuiau doar, dar „el” mă vedea și-mi cunoștea gândurile. Îmi aminteam de cele știute, patruzeci și două de zile necesare spiritului de a se desprinde definitiv de lumea pământească, după care se înălță
UN ROMAN CU CHEIE INIŢIATICĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/_un_roman_cu_cheie_initiatica.html [Corola-blog/BlogPost/355538_a_356867]
-
umeri și accesă din nou site-ul de pe care preluase numărul de telefon. - Ce faci, nu îl ai în memorie? - Ups! Neînțelegând expresia încurcată a colegului său, Radu se aplecă asupra monitorului. Literele din reclamă începură a-i juca prin fața ochilor în mod curios și inexplicabil. Nu putea fi adevărat! - Ce-ai făcut? Se dădu înapoi clătinându-se și se prăbuși în scaunul său, lăsându-și capul să cadă pe locul eliberat pentru cutia de pizza și cele două beri reci
ULTIMA PICĂTURĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1459164115.html [Corola-blog/BlogPost/366098_a_367427]