590 matches
-
imaginilor produse cu ajutorul unor dispozitive de tipul aparatului de fotografiat sau a ecografului. Semnificantul vizual este o configurație grafică, ce permite o multitudine infinită de alcătuiri distincte, fiecare dintre acestea fiind identificabilă și recognoscibilă ca atare, pe baza raportului tip - ocurență, moment al ocurenței. Semnele iconice pot fi de două tipuri: "figurative" și "nonfigurative". Semnele iconice figurative (iconi naturali) se întâlnesc la primul nivel de semnificare. Ele reprezintă spațial proprietăți spațiale, trimit la referentul sau semnificantul lor printr-o relație directă
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
unor dispozitive de tipul aparatului de fotografiat sau a ecografului. Semnificantul vizual este o configurație grafică, ce permite o multitudine infinită de alcătuiri distincte, fiecare dintre acestea fiind identificabilă și recognoscibilă ca atare, pe baza raportului tip - ocurență, moment al ocurenței. Semnele iconice pot fi de două tipuri: "figurative" și "nonfigurative". Semnele iconice figurative (iconi naturali) se întâlnesc la primul nivel de semnificare. Ele reprezintă spațial proprietăți spațiale, trimit la referentul sau semnificantul lor printr-o relație directă, cu temei obiectiv
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
nu seamănă și nu trimite la nimic prin sine, ci doar prin regula instituită și acceptată social. Totuși semnificantul trebuie să aibă o structură individualiza bilă, care să-i confere identitate, respectiv să permită apariția unei relații de genul tip - ocurență\momentul ocurenței; descifrarea unui asemenea semn este condiționată de cunoașterea regulii. Semiologul Roland Barthes (1968) și teoreticianul în studii culturale Stuard Hall (1999) au extins conceptele de semnificant și semnificat pentru a include "conotația" și "denotația". Denotația este semnificația directă
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
și nu trimite la nimic prin sine, ci doar prin regula instituită și acceptată social. Totuși semnificantul trebuie să aibă o structură individualiza bilă, care să-i confere identitate, respectiv să permită apariția unei relații de genul tip - ocurență\momentul ocurenței; descifrarea unui asemenea semn este condiționată de cunoașterea regulii. Semiologul Roland Barthes (1968) și teoreticianul în studii culturale Stuard Hall (1999) au extins conceptele de semnificant și semnificat pentru a include "conotația" și "denotația". Denotația este semnificația directă, specifică și
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
1881) au stabilit că aurora apare de principiu într-o regiune de forma unui inel pe o rază de aproximativ 2500 de kilometri depărtare de polul magnetic terestru. Loomis a descoperit totodată legătura dintre formarea aurorelor și activitatea solară, observând ocurența aurorelor boreale în Canada, într-un interval de 20 până la 40 de ore după o erupție solară. Lucrările lui Carl Stormer în domeniul mișcării particulelor electrificate în câmp magnetic au facilitat comprehensiunea mecanismului de formare a aurorelor. În deceniul 1950
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
xenonul este inert din punct de vedere chimic, între atomii acestuia și atomii altor elemente chimice pot exista reacții chimice, cum ar fi reacția de formare a "hexafluoroplatinatul de xenon"; acesta a fost primul compus sintetizat al unui gaz nobil. Ocurența naturală a xenonului este reprezentată de opt izotopi stabili. Însă, mai există, ca la toate elementele, și izotopi instabili sau radioactivi; xenonul are peste 40 de izotopi instabili, care se descompun radioactiv. Procentul și vechimea fiecărui izotop de xenon îi
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
schimb, xenonul se formează în timpul exploziilor supernovelor , sau de către procesul de capturare al neutronilor de către o gigantă roșie, care au epuizat hidrogenul din nucleu, în timpul exploziilor clasice ale novelor și prin descompunerea radioactivă a elementelor ca iodul, uraniul sau plutoniul. Ocurența naturală a xenonului este întregită de către nouă izotopi stabili; acest fapt cataloghează xenonul ca fiind al doilea element ca număr de izotopi stabili, după staniu, care are zece. Totodată, staniul și xenonul sunt singurele elemente care au mai mult de
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
de 29 ani. Toate elementele din grupa 3 au un număr atomic impar, de aceea au puțini izotopi stabili. Scandiul are un izotop stabil, iar ytriul însuși are tot un izotop stabil, Y, care e și singurul său izotop cu ocurență naturală. Totuși, pământurile rare lantanide conțin elemente cu numere atomice pare și mulți izotopi stabili. Se spune că ytriul-89 e mai abundent decât se crede că ar fi, din cauza procesului-s, care oferă destul timp izotopilor creați prin alte procese
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
se consulta documentul de întrebări și răspunsuri disponibil aici . Pentru ce se utilizează Tevagrastim ? Tevagrastim se utilizează pentru stimularea producerii globulelor albe în următoarele situații : • pentru a reduce durata neutropeniei ( niveluri scăzute de neutrofile , un tip de globule albe ) și ocurența neutropeniei febrile ( neutropenie cu febră ) la pacienții care primesc chimioterapie ( tratamentul cancerului ) care este citotoxic ( omoară celulele ) ; • pentru a reduce durata neutropeniei la pacienții care fac tratament pentru distrugerea celulelor măduvei spinării înaintea unui transplant de măduvă ( cum ar fi
Ro_1044 () [Corola-website/Science/291803_a_293132]
-
pentru a descrie condiția sau răspunsul la postmodernitate. De exemplu, se poate face referință la arhitectură postmodernă, literatură postmodernă, cultură postmodernă, filosofie postmodernă. În eseul său "From Postmodernism to Postmodernity: the Local/Global Context", criticul american Ihab Hassan listează câteva ocurențe și contexte în care termenul a fost folosit, încă înainte să devină atât de popular: Alți specialiști indică studiul lui Charles Jencks, "The Language of Postmodern Architecture" (1977), ca figurînd printre primele opere care au dat termenului sensul folosit în
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
precum germana. Nu se poate spune exact câte cuvinte are limba franceză. "Trésor de la langue française" (Tezaurul limbii franceze) a fost constituit pe baza unui număr de 1000 de texte literare a 350 de autori, cu 70 de milioane de ocurențe ale cuvintelor, și pe baza multor texte tehnice reprezentând 20 de milioane de ocurențe, lucrări apărute în anii 1789-1965, din care au rezultat 71.640 de cuvinte. După frecvență și procentajul din numărul de ocurențe, acestea se repartizează astfel: Marea
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
langue française" (Tezaurul limbii franceze) a fost constituit pe baza unui număr de 1000 de texte literare a 350 de autori, cu 70 de milioane de ocurențe ale cuvintelor, și pe baza multor texte tehnice reprezentând 20 de milioane de ocurențe, lucrări apărute în anii 1789-1965, din care au rezultat 71.640 de cuvinte. După frecvență și procentajul din numărul de ocurențe, acestea se repartizează astfel: Marea majoritate a celor 907 cuvinte cele mai frecvente aparține fondului popular galo-roman. Cuvintele moștenite
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
cu 70 de milioane de ocurențe ale cuvintelor, și pe baza multor texte tehnice reprezentând 20 de milioane de ocurențe, lucrări apărute în anii 1789-1965, din care au rezultat 71.640 de cuvinte. După frecvență și procentajul din numărul de ocurențe, acestea se repartizează astfel: Marea majoritate a celor 907 cuvinte cele mai frecvente aparține fondului popular galo-roman. Cuvintele moștenite ale limbii franceze aparțin substratului galic și fondului latinesc popular. Începând cu secolul al VIII-lea î.Hr. se poate vorbi de
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
simplu sau față de alt timp compus. Astfel apar și indicativul mai mult ca perfect, viitorul anterior, trecutul anterior, condiționalul trecut, subjonctivul trecut, subjonctivul mai mult ca perfect și infinitivul trecut. Apar deja și forme supracompuse, dar li se cunosc puține ocurențe și nici ulterior nu vor fi folosite frecvent. Pe lângă continuarea împrumuturilor din latină, secolul al X-lea este o scurtă perioadă în care se fac împrumuturi din limba germanică a vikingilor (numiți și normanzi) care ocupă Normandia. În secolul al
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
-se, devenind ușor accesibilă (în note surprinzătoare) tocmai datorită racordării ei la un areal lingvistic lipsit de prețiozitate, la îndemâna fiecăruia dintre noi”. Nicoleta Popa (membră USR), „Argeș”, martie 2004 · „Poezia sa e puternic ancorată în contextul situațional, coordonata cu cele mai multe ocurențe fiind cea temporală. O privire panoramică poate echivala creația lui Cristian Meleșteu cu o uriașă pictură naivă, neînrămată și neînrămabilă, în care culoarea - cuvânt se comportă cameleonic și polifonic”. Adrian Sămărescu, (prof. univ. dr.- Univ. Pitești, director editura Tiparg) „Argeș
Cristian Meleșteu () [Corola-website/Science/333304_a_334633]