8,671 matches
-
crescuseră printre stînci și rîpe niște copaci piperniciți și strîmbi. * Ei, și acum de unde începem? întrebă nerăbdător Bărzăunul. Stați că vă arăt eu, sări imediat Virgil, sigur că presupunerile lui din noaptea trecută se vor adeveri întocmai. Acum să ne odihnim cîteva minute, să mîncăm cîte o pară, două, și pe urmă... Mie nu mi-i foame! strîmbă disprețuitor din nas Ilinca. N-am venit pînă aici ca să ne așezăm la masă! N-aveți decît... cui i-i foame... Nici mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
la alte lucruri care i-ar fi putut reține și se îndreptară spre sat. Se feriră însă cît putură mai bine să nu fie văzuți de nimeni în acel hal. Intrară la prima casă să se spele și să se odihnească o clipă în liniște. Și, după o vreme, își dădură seama că n-au făcut tocmai bine lăsînd în pădure canistra în care rămăsese totuși o cantitate apreciabilă de vin. Doctorul se uită cu înțeles la Nicanor, acesta făcu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dau de urmă, sări într-o grădină, de-acolo în alta, era cît pe ce să-l muște un cîine, dar nu se opri decît la cantonul părăsit. Acolo se ascunse după un copac gros respirînd ca o locomotivă. Se odihni puțin uitîndu-se în toate părțile, apoi începu iar să alerge spre pădure întorcînd mereu capul. Nu-l urmărea însă nimeni. La marginea pădurii se opri din nou și se uită mai multă vreme spre sat. Nu se zărea nici un pericol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
agitație, de nervozitate. Robo este angrenat în ceva neclar, nebulos, pe care cred că nu-l poate explica. Aurora: Voi discuta cu profesorul, cu autoritățile și s-ar putea să-l deconectăm complet pe Robo, să-l lăsăm să se odihnească puțin. Adam: Doamnă, eu cred că Robo nu trebuie deconectat pănă nu se lămuresc stările lui. S ar putea să fie o problemă importantă nu pentru Robo ci pentru cercetările prezente și viitoare ale Centrului. Să-l așteptăm și pe
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
proiecțiile; planeta noastră: grădini exotice, palate în care locuim. Monumente închinate Cerului, mării, dar fără eroi. N-o să vă prezint nici-un nemuritor, asta-i hotărărea Academiei. Așa cum am mai spus, avem o primăvară permanentă și o lumină crepusculară care te odihnește. Aurora: Te avem pe tine ca model. Voi nu aveți uragane, erupții vulcanice și alte ”glume” ale naturii? Evelin: Atmosfera noastră este bine controlată: evităm uraganele, ploile torențiale, secetele și alte calamități care pot avea loc la suprafața Pământului. Dar
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
sunt folosiți exclusiv pentru explorarea Universului dar nu să colonizeze o Planetă; v-am spus de incidentul cu roboții de pe o planetă. Așa că vă sfătuiesc să controlați bine roboții cu inteligență artificială indiferent de generație. Aurora: Cum și cănd te odihnești? Evelin: Prin structura noastră noi nu obosim, dar periodic facem căteva ore de repaos singular, în care rememorăm ce-am făcut și ce urmează să facem. Aurora: Atunci odihnă plăcută. Ai la dispoziție tot laboratorul și apartamentul oaspeților. x x
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
de cănd m ați luat de la orfelinat. și acum Cosmos vrea să vă las singuri?! Mă duc și pregătesc prănzul... Iese. Aurora: Robo, du-te și ajut-o pe Ela. Robo iese urmat de Cosmos. Intră Evelin. Evelin: M-am odihnit ca niciodată, ca un pămăntean. Am auzit voci, că mai stăteam. Profesorul: Mă bucur că ești în formă; astăzi vom juca un Poker. Aurora: I-am invitat pe Adam și Eva, care au intrat pe ușă. Adam: Ne-am prezentat
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
reinstalase între părinți; Lupino creștea frumos; în scurt timp urmau să pătrundă împreună în adîncul pădurii. Lupul avea să-i prezinte fiului împrejurimile. Avea să-l învețe sentimentul mîndriei de a fi stăpîn peste bucățica sa de pămînt. Lupoaica se odihnea, doborîtă de oboseală, sub crengile abia înmugurite ale unui stejar. De dimineață întruna alergase pe urmele lui Lupino. Devenea din ce în ce mai greu să țină pasul cu el. Puiuțul vroia să vadă tot, să înțeleagă tot, să știe tot. Răscolea fiecare cotlon
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
atitudinea aceea umilă nu-i dădea mare satisfacție. Mai degrabă ar fi fost bucuros să-și măsoare forțele în luptă dreaptă cu vreun animal, decît să îmbrace prea des haina umilinței. Își dădu apoi seama că sosise timpul să se odihnească. Soarele scăpăta la apus; fusese o zi lungă, dar ineditul întîmplărilor îl ținuse în continuă încordare, astfel încît nu apucase să resimtă oboseala. Știa că, odată așezat undeva, cînd își va culca botul pe labe, durerea îi va invada tot
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
îndărătul acestui chip orb pe alesul inimii tale, perechea ta? De bună seamă, lupul nu auzise nimic din ceea ce-i spusese Lupino. Tînărul lup insistă: O, domnule, poate ar fi mai bine să vă așezați la loc și să vă odihniți. Ați trecut printr-o încercare grea, dar totul s-a terminat acum. Puțin somn și mîine dimineață va fi totul bine. Lupino încerca să pară stăpîn pe ceea ce spunea, dar adevărul era că-i tremurau picioarele. Nu știa cum să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
i se ridică blana pe spate. Ce vroia să spună înțeleptul? Acesta continuă, agitat: De ce nu-mi răspunzi? De ce nu te-apropii? Ah, cît am visat clipa în care voi putea să-mi sprijin fruntea de pieptul tău, să-mi odihnesc trupul la picioarele tale, să-mi îmbăt urechile cu muzica glasului tău! Spune ceva, iubito; sau ai îngropat, poate, povestea noastră de iubire? Rostind aceste ultime cuvinte, glasul lupului se stinse și chipul i se întunecă. Lupino îi percepu dureros
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și forță, alături de puiul lui preferat, Lupino. Își traseră sufletul la liziera pădurii. Acolo, frămîntat de gînduri, îi aștepta lupul înțelept. Ar fi fost un efort inutil să parcurgă împreună cu Lupino drumul pînă la haită și înapoi. Rămăsese să se odihnească dar și să pîndească. Fusese liniște, semn că vietățile dăduseră uitării apropierea lor de adăpost. Acum, înțeleptul îi întîmpina pe camarazii lui Lupino cu bucurie. Era o ceată mare, căci numai forțele lor unite puteau să facă față confruntării cu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
tot însori, trecu ea la per tu fără vreun preambul. Așa o fi... — Eu i-am zis și lui Ionel, băiatul ăl mare, să găseas că o fată cuminte, să se înțeleagă, că uite, bărbată-miu, Dum nezeu să-l odihnească, era așa un om, pâinea lui Dumne zeu, nu alta, o dată n-a ridicat glasul la mine... Era inginer. Eh, ce de-au mai trecut anii... Și Ionel ăsta al meu..., cică nu-i trebuie lui însurătoare, că dacă vrea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
a ce lorlalți, că fire invizibile te leagă de cei din jur, că nimic nu te scoate în afara acelei dinamici și nu te privește ca pe un intrus. Ce binecuvântată dimineață era orice început de zi pentru ei, ce liniște odihnea perna fiecăruia seară de seară. Se sprijini de spătarul unei bănci din părculeț. Din cauza lacrimilor care îi acoperiseră ochii ca o pisică ce se așază în geam exact în momentul în care privirea încearcă să focalizeze ceva, își dădu seama
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
publică de intimitatea mea construită cu sudoare și fier forjat acoperit cu colant maro ce imită suficient de bine striațiile lemnului, a năvălit Mary Poppins, care stătea în palma lui Sfântul Petru, destul de incomod, deoarece alături, în brazdele palmei, se odihnea și cheia de la lacătul aprozarului de la colțul străzii Peneș Curcanu. Mary Poppins zâmbea belicos, nu se știe de ce, oferindu-mi lapte cald cu miere dintr-o cupă albă în formă de pantof cu toc cui, pantof care mă privea și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
merită cu siguranță mai mult, cât de mult, nici el nu știa, dar Lache știa că are undeva înlăun trul lui o fată morgana, un ceva nedefinit, ca o nălucă lucioasă și obsedantă, care nu-l lăsa seara să-și odihnească tâmpla în perne, să se îmbete cum se cuvine, să prindă firul logic al întâmplărilor, ci mai degrabă îl afunda în croșetarea de situații în care totul, destinul mai ales ar putea așa, pur și simplu, fără nici o pregătire, să
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mănânci ceva? - Da, am mâncat puțin, am băut și un ceai. Sunt bine Ana, fii liniștită. Te sun când mă trezesc. Minți Karina pentru a nu o îngrijora și mai tare pe prietena sa. - Bine, atunci te las să te odihnești. Dar, vrei nu vrei, să știi că mâine trec pe la tine. Trebuie să văd cu ochii mei cum te simți. „Sunt bine” la tine poate însemna „mai am puțin și mor, dar mă descurc.” Te las acum, ne vedem mâine
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ți-ai uitat copilăria cu toate amăgirile ei. Ferește-te s-aprinzi focul dacă n-ai cu ce să-l stingi la momentul potrivit. De vrei să trăiești bine muncește și pătimește. Nu tânji una-una după odihnă că te vei odihni mult mâine, poimâine.... Bârfa-i necurată răutate, când își face loc în cetate. Fericit cel ce știe să-și confecționeze singur jucăriile, acele mici flecuștețe de care noi toți avem nevoie. Important e să găsești ceea ce nu poți vedea ori
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
al geniului ce mi se întâmplă de nu pot să leg două idei? Mă răvășește bestia?" Marina, în schimb, pare să spere în energia de la vegetale; a se vedea ritmul pieptului și pletele sale negre ca smoala în care se odihnește lumina cernită prin draperii. Energia vegetalelor, continuă Carrascal, demult au dat boboci de flori... Vă plac florile? îl întreabă Leonsia. Cum poți studia botanica fără ele? Marina, ferindu-și ochii de Avito, și-i întoarce surâzătoare spre Leonsia și apoi
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
am mai mult... asta e altceva... asta e mai grav... mor... vai! Adio! Avito!... mor... mor... Peste toate celelalte, doña Marina, peste toate... asta nu-i nimic!... Cum nu e nimic? Vai! Mor... mor... vreau să mor... adio! Vine, vine! Odihnește-te un pic... Rodul civilizației, aceste dureri intervine don Avito, civilizația le va suprima. Bine se spune că cloroformul... Taci... nu... nu... cloroform, nu... vai! cum mor... vai!.... nu vreau să mor... Don Antonio... cloroformul este un lucru odios... vai
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
în loc că natura este prima obișnuință. Îți vorbesc de libertate de conștiință? Compar-o cu conștiința libertății; îți propun ei cvadradura cercului? Meditează la cercul pătratului! Când începe don Fulgencio să gândească la asta, de cu noaptea și pe bâjbâite, odihnindu-și capul pe pernă împreună cu doña Edelmira, soția sa, se cufundă în somnul apăsător de atâtea grave meditații. Pe bună dreptate se numește filosofia sa ritmică, supraumană. Resimte o sfântă ură, un odium philosophicum, pentru simțul comun, despre care zice
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
pe malurile râului; din albii plopi ning semințe înaripate, fulgi de viață. Și vede cum se îmbulzesc oamenii să vadă ceva. Vede plutind pe ape, adus de curent, un mort. Pare că doarme, legănat de valuri suave. Merge să se odihnească în puful de semințe al plopilor. "Omul viu se duce la fund, mortul plutește gândește Apolodor și începe să se agite în el sângele patern, principiul lui Arhimede cântărește acum mai puțin decât apa... greutatea specifică mai mică decât zero14
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
aceste prostii, să nu-l minți cu cocoșul, Marina!... Aceasta este literă, literă paternă, în timp ce muzica, muzica paternă îi cântă pe dinăuntru: "viață... vis... moarte... moarte... vis... viață... viață... vis... moarte... moarte... vis... viață..." Dar dacă această înaripată sămânță se odihnește în el și se prinde, iar înafară legănând corpul în ocean, insulă rătăcitoare, purtând plante? Circulația universală... omne vivum ex ovo... ex nihilo nihil fit15... circuitul vital... transformarea materiei și forța... conservarea energiei... Dormi micuță copilă că vine Bau-bau... Incognioscibilul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
închizi telefonul sau îl dai pe silențios, cine are ceva important să-ți comunice va fi insistent și va da de tine la un moment dat; * alege momentul potrivit pentru a suna. Închipuie-ți că unii mai vor să se odihnească și se culcă la ora 22 sau că sâmbăta la ora 14 stau la masă sau la ora 16 dorm; * vorbește pe un ton normal și nu căuta să atragi atenția prin faptul că ai primit un telefon; * pe cât posibil
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
îl ai într-un spațiu închiriat, sediul ar trebui să fie compus din două spații separate: * spațiul public unde fie primești clienții, fie îți expui produsele sau interacționezi cu parteneri; * spațiul privat al angajaților, unde aceștia își desfășoară activitatea, se odihnesc, se schimbă etc. Normal ar fi să faci o separație clară între spațiul de muncă și cel de odihnă. Mai apare un spațiu: biroul tău, pe care ar trebui să-l ocupi cât mai retras și unde ar trebui să
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]